4,715 matches
-
pe pământ sau de cruce. Să știți că nu există covor în Maramureș care să nu aibă ca punct de pornire în țesătură crucea. Mai apar ca motive soarele, pe care femeia maramureșeancă îl reprezintă prin romb, ea nespunând că țese în romburi, ci că țese în soare. Apoi poarta maramureșeană, pe care este sculptat soarele. Apar așadar simbolizate lucrurile din natură pe care femeile le socoteau sfinte. Fiecare covor, din această perspectivă, are pe lângă componenta uzuală și o componentă sacră
DESPRE PĂRINTELE ISIDOR BERBECAR ŞI COMUNITATEA AUTENTICĂ DIN BOTIZA MARAMUREŞULUI VOIEVODAL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361847_a_363176]
-
Să știți că nu există covor în Maramureș care să nu aibă ca punct de pornire în țesătură crucea. Mai apar ca motive soarele, pe care femeia maramureșeancă îl reprezintă prin romb, ea nespunând că țese în romburi, ci că țese în soare. Apoi poarta maramureșeană, pe care este sculptat soarele. Apar așadar simbolizate lucrurile din natură pe care femeile le socoteau sfinte. Fiecare covor, din această perspectivă, are pe lângă componenta uzuală și o componentă sacră", mi-a mărturisit doamna preoteasă
DESPRE PĂRINTELE ISIDOR BERBECAR ŞI COMUNITATEA AUTENTICĂ DIN BOTIZA MARAMUREŞULUI VOIEVODAL... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 371 din 06 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361847_a_363176]
-
vocea învăluită în ritualul ordonat al orologiului străvechi. Privești în urmă, bați la poarta fanteziei, îți deschide imaginația. Te invită în sala de spectacol a vieții. „La parter sau la etaj?” “Pe scenă”răspunzi limpede. Fii actor implicat la planul țesut în pânza de păianjen a destinului! Ridicați cortina ... aprindeți reflectoarele ... deschideți ușile din lojile sufletelor! Veți găsi taina clipei reversibile. Spectacolul continuă. Constantin Camelia 2010 Referință Bibliografică: Cortina / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 373, Anul II, 08
CORTINA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361881_a_363210]
-
un anumit clasicism al meditației asupra unui jurnal, trăsătură vizibilă în efortul de a sonda și reda întâmplări dintr-o perioadă tristă a societății românești. Personajele, Roxania Popa, profesoră de limba română, pictorul Andrei Rangu , sunt personajele în jurul cărora se țese un covor cenușiu de întâmplări de pe șantierele patriei socialiste. Romanul este construit prin metoda redări scrisorilor lui Andrei către Roxania, condamnat la ani de închisoare comunistă datorită faptului că a fost martor când un ofițer de securitate sub acoperire “a
COBAII, CRONICĂ DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 373 din 08 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361882_a_363211]
-
stradă Vătuită proaspăt cu zăpadă. Liniștite se succed pe cale Înfundate sunete egale. Majordomi de mare casă, pomii în livrea- Îi ascunde jumătate o perdea de nea. Se întinde orizontul calmului de șes, Străzi trasate fin cu rigla, cu echer, se țes. Rebegiți - un strop din focul sacru Murfatlar; Miniatural paharul cât un degetar. Cu vapoare peste zare - mistic ritual; Vis - cafeaua aromată, stil oriental. În grădina adormită mari nămeții cresc - Cornul abundenței - nimbul harului ceresc. Orologiul veșniciei ora iernii bate, Ora
PE ZĂPADĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361911_a_363240]
-
cu ele?!" "Vleau să fac o glădiniță." Zisese asta cu atâta candoare, că mama râse înduioșată și i-o cumpără. Alma nu plânsese ca alți copii, pentru a căpăta jucăriile mult visate, ea avea scheme subtile pe care și le țesea în minte cu multă imaginație, pe care nu se dădea în lături să și-o folosească pentru a-i manipula pe ai săi. Se folosea de umor, de inocență, de creativitate, toate specifice copilăriei, îi cucerea pe toți și-i
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
UN VASAL Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 381 din 16 ianuarie 2012 Toate Articolele Autorului Mă declar iubito un vasal Al nopții care-mi stă în față Lumina farului se-agață De cel din urmă madrigal Paingii harnici țes mătasă Scutierul viselor ne cere Vamă pentru orice mângâiere Cu care datoria ne apasă Și toate draperiile galante Ciorchine peste baldachin, Aruncă flăcări pe cămin Iar tu citești răscolitor din Dante Copiii dorm visând în somn Deasupra îngerii veghează Și
MĂ DECLAR IUBITO UN VASAL de ION UNTARU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361964_a_363293]
-
tata a pregătit căruța, a umplut-o cu lemne de foc, ciocănei de la știuleții de porumb curățați de boabe, albia de spălat rufe, canapeaua pe care se odihnea bunica în fața casei, lâna tunsă de pe cele cincisprezece oi, preșurile și cuverturile țesute de mama la război. Cum acasă cu bunica nu aveau curajul să mă lase, bunica având cam 97-98 de ani pe-atunci, ea decedând la 104 ani, am aflat că plecăm la lac, la Tatlageac, să spălăm oile și cele
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
a tulpinei se spărgea și rămânea doar fuiorul. Apoi, trecea acest fuior printr-un pieptăn metalic special, numit darac și elimina și ultima urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar din fuiorul de in pregătit după aceleași canoane, țeseau pânză, din care ne făceau nouă, copiilor, cămășuțe. De asemenea, pentru casă, confecționau ștergare de pus la
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
urmă de parte lemnoasă, după care intrau bunica și mama în activitate. Ele torceau fuiorul, năvădeau și țeseau pânză pentru saci din cânepă, la războiul ținut la păstrare în podul casei. Iar din fuiorul de in pregătit după aceleași canoane, țeseau pânză, din care ne făceau nouă, copiilor, cămășuțe. De asemenea, pentru casă, confecționau ștergare de pus la icoane, sau pentru șters vasele, mâinile și fața. Într-o zi, mai mulți copii de vârsta mea, până în zece ani, am plecat la
DULCE COPILARIE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361868_a_363197]
-
în cele ce sunt/ Și-n cele ce mâine vor râde la soare.” Dar cine mai are puterea să râdă intr-o Mare de Tristețe? Numai demenții. Și partidul suprapus peste „statul de drept” ne-a izolat de restul lumii, țesând continuu aceeași pânză de păianjeni, rând pe rând am fost prinși toți în ea, legănându-ne precum Elefantul copilăriei noastre și treziți din neant printr-o luciditate echivocă; doar poezia ne mai alină avuția țării pierdută sub ochii noștri larg
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
despică ziua în zori de întuneric, citind ce a scris filosoful, realitatea desfrunzește neantul, iar ramul se usucă-n ornic. Izvorul unui delir atins de dispreț, îți amintește doar că exiști, se îngroașă nesfârșitul nopții, cu o pânză de păianjeni țesută de aceeași comuniști, și ne îngropăm de vii în clipa vieții. Câte motive au filosofii să se întoarcă în chinul neînțelesului, iar poeții în plânsul sălciei! Oare ei cum or fi înțeles cuvintele Mediocritate și Sărăcie într-o continuă batjocură
ARTA CUVÂNTULUI de MARIA COZMA în ediţia nr. 1352 din 13 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361954_a_363283]
-
kozlodui, Prin peșteri rugăciunea e-așa de puțină! Se ofilește fructul din floare, Nimeni nu știe cu ce i-a greșit, Nici cuvântul nu mai are răbdare, Gândul în toate e tot mai grăbit! Astfel păianjenul stă și se-ntreabă, Țesându-și melancolia din glas, Albina își vede liniștită de treabă Și-adună nectarul ce-a mai rămas... Poetul asemenea ei din cuvânt, Pentru cine adună mierea în stup? Ce plin de viață e zumzetul sfânt! Abia de-i mai încape
PĂIANJENUL ŞI ALBINA... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 485 din 29 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362040_a_363369]
-
2012 Toate Articolele Autorului Floarea vieții... Visăm, dorim și-nvăluim în clipe experiența mult dorită ... Iar când trăim acele stări în cercul în care am intrat, De ce nu realizăm că totul e magică feerie? Iluzia poveștii pe care ne-am țesut-o Din focul și lumina ce etern va arde. Vom descoperi, într-un final, că-ncărcatura revenirii e doar emoția, lumina și poezia clipei, prin care am trecut inconștient. Aceasta-i tot ce va rămâne, Privind în urmă amintiri-ecou vibranțe... Că
FLOAREA VIETII... de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362146_a_363475]
-
Acasa > Strofe > Creatie > AUR VECHI Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 637 din 28 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului imagine preluată de pe google gheară și gând scuturat de ape strâng, apasă, culeg, încep să țeasă... sunt, te ascult, calm sau furtună. mă împresoară zidul. mă înghite mulțimea. las totul să treacă. întuneric și frică. lumina e-n palmă. strâng pumnii las să urce - coboare fluidul cel rău... Dumnezeu mă desparte, de nimicul absurd. îndrept trupul
AUR VECHI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 637 din 28 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365802_a_367131]
-
de veghe „în tihnă ascult greierii ascunși // în huma uitării”, „mi s-a asuns vremea //în colțul ochilor”, de așteptare, „ pe care poartă voi izgoni întunericul // din lumină?”, „ jinduiesc după raza de soare”, de dor și iubire, „De dragul tău, am țesut copacilor //veșminte de scoarte cafenii, //am înnodat înserarea pe umeri,//împrăștiiind uitarea sprijiniți de cer...”( De dragul tău). Stilul artistic, adevărat meșteșug, scoate în evidență frumusețea cuvintelor și profunzimea trăirilor. Însetată de dezmărginire așterne pe hârtie versuri ce transformă poezia într-
RECENZIE. VOLUMUL DE POEZIE „VIAŢA LA IMPERFECT”(BILINGV – ÎN ROMÂNĂ ŞI ENGLEZĂ), AUTOR ELEONORA STAMATE de VALENTINA BECART în ediţia nr. 636 din 27 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365813_a_367142]
-
care ne făurim propria noastră istorie solară. Și că jucăm serios, în chiar clipa aceasta, într-o singură piesă de teatru mondial, la nivelul universului social-planetar, prinși într-o imensă pânză de păianjăn ce emană o strălucire de bioluminiscentă solară, țesută de o rasă ciudată de ființe nemaivăzute, la confluența dintre plasma solară și magnetismul biotopului nostru terestru. Cu alte cuvinte, jucăm în ultima “Trilogie tozgreacă”, sau în ultima Tragedie umane, în cinci reprezentații, jucată în modul cel mai serios, pe
SCRISOAREA NR.143 de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 681 din 11 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365793_a_367122]
-
timpului este și în acest ciclu de versuri laitmotivul esențial. Cu semnificații realist-critice, prin procedeul antitetic al contrastului, cititorul are în față imaginea satului supus degradării tradițiilor și apariției unor factori „înnoitori”, în poezia „Ieri și azi”: „plugul cu boi,/ țesut la război, / prispă, cerdac, / hara din sat, / port țărănesc, / conac boieresc, / corlata la vatră, / șezătoarea de fată, / azimă-n țăsț, / pârleazul cu rost, / livada de meri, / toate au fost ieri”; poluare, tractoare, / arme nucleare, / marijuana vise, / discoteci deschise / peste tot
MARIAN BĂRĂSCU -POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 600 din 22 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365847_a_367176]
-
parcursă pe nerăsuflate - transmite peripețiile, bucuriile și suferințele îndurate cu stoicism, trăiri adânc întipărite în suflet, sentimente profunde, alături de frumusețea sau asprimea peisajului, de - uneori - vitregiile naturii, dar și de bunătatea, căldura, ospitalitatea oamenilor întâlniți, acele legături nevăzute ce se țes între semeni, legături ce rămân în amintire ca o lumină... Cartea Manuelei Sanda Băcăoanu „Între Pământ și Cer, pe Camino de Santiago” (Camino Francez 2012), în cele peste 400 de pagini, e atent structurată pe capitole, cu finețea și exactitatea
RECENZIE LA CARTEA „ÎNTRE CER ŞI PĂMÂNT, PE CAMINO DE SANTIAGO” DE MANUELA SANDA BĂCĂOANU de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/365894_a_367223]
-
în general, la zborurile de pasageri. -Cum au fost anii din aviație ce s-au strâns în contul lui Marian Covache? - Pasiune pură! Sunt cred printre cei mai frumoși ani ai existenței mele. Lumea aviatorilor este minunată, în ea se țes povești adevărate cu eroi adevărați. Cu sentimentul iubirii pentru manșă permanent în suflet, retrăit de fiecare dată cu dor nestins și sete ce-mi arde încă întregul trup de când sunt la sol. Au fost ani cu multe satisfacții, cu împliniri
PARTEA A VI-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365996_a_367325]
-
O astfel de „istorie subiectivă“ este și încântă¬toa-rea carte de memorii Viața ca o punte, semnată de Titina Nica Țene, apărută în 2010 la Editura clujeană Dacia XXI. Volumul nu se dorește nici un excurs filosofic într-un trecut personal țesut pe canavaua unei întunecate ori cenușii Românii postbelice, nici o afundare în propria conștiință întru realizarea analize psihologice cu rol autoterapeutic. Ceea ce își propune scriitoarea este să aducă la lumină faptul cotidian (în fond, multitudinea de gesturi și emoții din care
EXERCIŢII DE RECUPERAREA INOCENŢEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366061_a_367390]
-
copilărească, maturitatea deplină împletită cu ironia subtilă, astfel că evocarea primilor ani pe care i-a trăit curge firesc, consemnând, ca într-o poveste destinată copiilor, fapte și întâmplări, evenimente la care autoarea a fost martoră sau care s-au țesut în jurul său. Asta nu înseamnă că fetița de odinioară n-a sesizat cât de strâmbă și nedreaptă era lumea în care i-a fost dat să trăiască; dimpotrivă, a resimțit dureros și pierderea casei părintești în urma unui incendiu devastator, și
EXERCIŢII DE RECUPERAREA INOCENŢEI, CRONICĂ DE VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 823 din 02 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/366061_a_367390]
-
te-oi aduce, benevol... Și împreună ne-om crea devize Apoi îți vei intra treptat în rol Scăldându-te în galbenele frunze Eu, permanent îți voi ședea alături Sorbindu-ți tot nectarul de pe buze Și voi înlătura treptat din pături Țesute peste tine doar din frunze Să te așez peste covor tomnatic Șoptindu-ți de iubire doar în fraze Și-mi pare că-s așa îndemânatic Încât te dezvelesc de ele, frunze Oricât ar vrea october să ne spună Ca să trăim
FRUNZE de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365332_a_366661]
-
leșin incipient, a sprijinit-o scuturând-o totodată ca pentru a o trezi la realitate. Câteva secunde a regretat că acceptase să fie complicea Toloșicăi. Oricâtă ranchiună îi purta și ea Dorei, Erica nu merita să fie atrasă în urzeala țesută de prietena ei, mai ales după ce reușise să-și redirecționeze intensitatea sentimentelor către o altă persoană. Ca o adevărată salvare, în pragul ușii, a apărut fratele ei mai mic; Alin. I l-a prezentat Ericăi. Prezența celor mici, cel puțin
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
o aripă de seară am pornit dintre zori și-o să urc spre tine pe-o scară de fire de gând și tăceri din atlasul de ieri am cu mine-o vioară și-un vers peste maci un covor o să-ți țes din ecouri de zbor va fi soare pe stânci și aproape vom fi de-un izvor voi uita fereastra deschisă spre est închide-o după tine c-o cheie vei ști că între soare și vest e cântecul meu de
DE-A DREPTUL STÂNGACI... de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365336_a_366665]