2,211 matches
-
palme muiate în var, iar în curte zăceau mormane de fier vechi: lanțuri, mașini de gătit, burlane, coturi de sobă. O jigodie de cățea cu țâțe ca ale lupoaicei din Dorobanți clefăia ceva de prin niște ziare mototolite. Vreo trei țigănci și un țigănuș de vreo cincisprezece ani, în uniformă școlărească, stăteau jos pe prispă și scuipau coji de semințe. Băiatul avea o freză tăioasă ca muchea toporului, dată cu ulei și, probabil, cu zahăr în loc de fixativ. Am aflat că Garoafa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Stella n-o va ierta niciodată pentru această privire aruncată dincolo de scenă. Stella încerca să ascundă violența casnică a lui George, așa cum căuta (zadarnic) să-i ascundă și infidelitățile conjugale. George atacase în repetate rânduri oameni care-l enervau: o țigancă, un conducător de autobuz, un student, poate că și pe alții. „Când e beat, își pierde firea“, așa suna justificarea obișnuită. I se intentase o dată un proces pentru „gravă vătămare fizică“ și numai Robin Osmore, prin dibăcia lui, îl scăpase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de Victoria Park și era socotită ca una dintre „părțile frumoase“ ale orașului. Drumul cel mai scurt din Druidsdale la Burkestown pornește de pe marginea islazului, până la pasajul de nivel. Totuși George evita islazul de când avusese o ciocnire arțăgoasă cu o țigancă, vânzătoare de buruieni de leac. În capătul mai îndepărtat al islazului se află - și s-a aflat dintotdeauna - o așezare de țigani, stăruitor persecutați de ennistonieni). Mergând prin oraș, puteai ajunge în Burkestown fie traversând râul Enn pe Podul Roman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se dezvolta în timpul regelui Louis al XIV- lea. Cei care au pus bazele acestei bănoase îndeletniciri cu apreciate coordonate artistice au fost urmașii lui Gilles și Philibert Gobelin, de la care s-a preluat și numele celebrelor țesături. Victor Hugo și țiganca cea frumoasă în anul 1478, în vechea abație regală a luat ființă Muzeul Saint Rémi. Anterior, spațiul a fost folosit ca spital militar, cazarmă pentru cavalerii lui Charles al X-lea, ca spital civil. Construcția în sine este socotită o
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
frumoasă poveste s-a brodat pe seama unei vizite pe care marele scriitor francez Victor Hugo a făcut-o aici. El a fost prezent la sacralizarea regelui Charles al X-lea. Se spune că a întâlnit, cu acel prilej, o frumoasă țigancă, pe care o chema Esmeralda. A fost atât de impresionat de acea apariție, precum și de dangătul clopotelor, încât i-a venit ideea unei cărți. Așa s-a născut celebra operă „Notre-Dame de Paris”. Se mai povestește că scriitorul a lăsat
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92340]
-
se lăsa pătrunsă; deodată chipul i se lumină cu-o lacrimă ținută prea mult timp ascunsă. Intrusul Un străin a intrat dis-de-dimineată în sat; mai întâi la străbătut de la Șapte-Drumuri în deal, după care, a fost văzut coborând dinspre pădurea Țiganca pe Ulița Bosâncenilor către tarnă, la vale; a urcat apoi pe un drum paralel din nou spre pădure. Lumea spunea că s-a oprit la mai multe fântâni, chiar și la cele fără de ciutură; s-a închinat de două ori
Rătăcind pe vechile cărări by Mihai Hăisan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91699_a_92979]
-
este bătrânul călugăr, un fel de model pentru întreaga tagmă monahală, ce poate fi asemuit cuviosului părinte Cleopa. Un alt personaj, la fel de important, dar în alt plan, esta Zâna, patima sentimentală a autorului povestitor. Mai este și buna și înțeleapta țigancă Sevastița. Dar mai este și sâcâitorul, dar absolut necesarul “gând de veghe”. Ce legătură este între primele trei personaje, Vasile Ilucă nu se exprimă la modul direct. Dar lasă cititorului larg deschisă ușa descoperirii tainei. Ceea ce fac și eu, în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
plină de lumină, tocmai ieșisem să-mi salut prietenul - teiul din grădină. După un timp, aud bătăi în poartă. “Cine poate fi” - a venit întrebarea firească. Am coborât și am deschis poarta. ― Sărut mâna, conașule - mă întâmpină - cine alta decât țiganca de la mănăstirea din codru. ― Bine ai venit, Sevastițo. Intră. ― Bine te-am găsit, conașule. Mare bucurie am, să te văd sănătos... ― Și eu mă bucur că ești încă în stare să faci drumul de la mănăstire până aici... ― Cum sî nu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cu preoți și cu diaconi și a dus trupul meu și l-au îngropat în sfânta biserică. Iarăși am dat poruncă jupâniței mele ca să dea din averea mea și un sat și un sălaș de țigani, anume Toma și cu țiganca și cu copiii, sfintei mănăstiri. Iar cneaghina lui Lucoci s-a sculat și a dat din toată averea ce are de la Dumnezeu, bani și mărfuri, pentru păcatul său, veșnica lui pomenire, a dat 3000 de aspri, și 4 boi, și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
robi. ― Știam doar de un singur țigan rob, părinte. Unul Țițu. ― Uite că de această dată, la 12 aprilie 1619, Gașpar Grațiani voievod întărește mănăstirii Sfântul Sava din Iași stăpânirea a șase familii de țigani, între care și “Țițul cu țiganca lui și cu copiii lor”. ― Șirul viilor și livezilor dăruite mănăstirii Sfântul Sava din Iași nu s-a sfârșit încă, părinte. Nu mai departe de 25 iunie 1621, când Stati telal și soția sa Avga dăruiesc mănăstirii “2 fălci cu
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
rând propunând aceste două coordonate, prin organizarea materialului, dar mai cu seamă prin simțirea vibrantă pe care se străduiește să o transmită și cititorului. „Gaselnița” lui Vasile Ilucă - Spiritul domnesc, întruchipat de bătrânul călugăr, și Zeița Istoriei, metamorfozată în bătrâna țigancă - este demnă de subliniat în mod aparte, pentru că ea l-a ajutat pe scriitor să evite inevitabila monotonie în cazul unei tratări cronicărești, pur științifice, a chestiunii, apropiind substanțial opera de spațiul mult mai generos și mai atrăgător al exprimării
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
degrabă poate vrea pomană de la mine și mă ia așa...pe departe.” - mă întrebam încercând să-i susțin privirea ascuțită. Mulțămesc lui Dumnezeu că m-o ajutat și ne-am întâlnit, conașule. Am rămas în loc, pironit de privirea arzătoare a țigăncii care se apropia cu pași moi. Mai are doar câțiva pași, pe care îi face cu greu. În sfârșit, e dinaintea mea: slabă, cu o față smolită, cu degetele mâinilor în continuă vibrație, îmbrăcată sărăcăcios. Peste toate acestea, doar ochii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
dinaintea mea: slabă, cu o față smolită, cu degetele mâinilor în continuă vibrație, îmbrăcată sărăcăcios. Peste toate acestea, doar ochii tăciunii ard ca două torțe. De ce ai dorit atât de mult - după cum spui - să mă întâlnești? întreb neîncrezător în spusele țigăncii. Hehei! Ce știi, boierule, despre viața matale? Nimicuța nu știi. Numai eu pot să-ți spun... „Apoi așa încep toate țigăncile să te ademenească: <Să-ți ghicesc partea și norocul. Să-ți spun ce te așteaptă în viață. Să te
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ard ca două torțe. De ce ai dorit atât de mult - după cum spui - să mă întâlnești? întreb neîncrezător în spusele țigăncii. Hehei! Ce știi, boierule, despre viața matale? Nimicuța nu știi. Numai eu pot să-ți spun... „Apoi așa încep toate țigăncile să te ademenească: <Să-ți ghicesc partea și norocul. Să-ți spun ce te așteaptă în viață. Să te ferești de omul...>” gândeam eu, în timp ce țiganca își continua șirul vorbelor: Privește bine la mine și să ții minte ce ți-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
matale? Nimicuța nu știi. Numai eu pot să-ți spun... „Apoi așa încep toate țigăncile să te ademenească: <Să-ți ghicesc partea și norocul. Să-ți spun ce te așteaptă în viață. Să te ferești de omul...>” gândeam eu, în timp ce țiganca își continua șirul vorbelor: Privește bine la mine și să ții minte ce ți-oi spune acum...Până una-alta, îți cer îngăduința să mă lași să șed colea sub copacul acela mândru. Să-mi trag sufletul și pe urmă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
boierule. O văd că răsuflă de câteva ori mai adânc și în clipa următoare vorbește plină de însuflețire... Dumnezeu te-o ales și mi te-o dat în grijă, cu poruncă strașnică să-ți spun fără înconjur... Mă uit la țigancă cum își rotunjește ochii sub bolta înaltă a frunții. Nu știu cum, dar ochii ei mă cheamă parcă și, fără să vreau, mă așez pe iarbă, așteptând cu nerăbdare și curiozitate să-și urmeze vorbele. Ea însă tace...Tace și mă privește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
povestești. Pentru o clipă, își ia ochii de la mine, privește undeva nedefinit, cu semne vădite că poartă un dialog cu ea însăși. O las să-și rumege gândurile în liniște. Fiorul simțit mai înainte mă furnică din nou, odată cu privirea țigăncii căzută pe mine... Apoi, conașule - a început țiganca să vorbească dintr-odată - Dumnezeu m-o trimis să te port pe la curțile domnești, dar nu în chip de slugă de rând. Nuuu! Ci ca om însemnat...Unul din cei ce poartă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
mine, privește undeva nedefinit, cu semne vădite că poartă un dialog cu ea însăși. O las să-și rumege gândurile în liniște. Fiorul simțit mai înainte mă furnică din nou, odată cu privirea țigăncii căzută pe mine... Apoi, conașule - a început țiganca să vorbească dintr-odată - Dumnezeu m-o trimis să te port pe la curțile domnești, dar nu în chip de slugă de rând. Nuuu! Ci ca om însemnat...Unul din cei ce poartă nelipsit asupra lui pana și călimara...Ai să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
domnesc! Să nu-ți fie teamă. Eu am să fiu mereu în preajma matale...Așa a vrut Cel de Sus. La auzul acestor cuvinte am tresărit, dar m-am ținut tare, deși o mie de întrebări mi se învălmășeau în minte...Țiganca însă a continuat să vorbească: Ai să fii de față la divanurile ținute de vodă și va trebui să scrii vorbă cu vorbă tot ce spune sau poruncește el. Ai să-i însoțești pe voievozi peste tot, pentru că nu se
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
capătă înfățișări adevărate de oameni și cai...Aud aievea tropot de cai, zăngănit de arme și glas omenesc. Peste toate unul răsună mai clar. Se simte că este al unui stăpân... În vălmășagul acesta - ca un ecou - aud și glasul țigăncii: „Am să te mai caut, boieruleee! Nu te voi lăsa siiingur! Am să-ți fiu mereu în preajmăăă!” În clipa următoare, aceleași imagini - cai și călăreți - curg prin fața mea ca un râu...Iată-l pe vodă călare pe un cal
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
vodă a intrat ca o vijelie, cu ochii alergând în toate părțile. M-am ridicat și, privind drept spre el, am făcut o plecăciune adâncă. Domnului - așa mi s-a părut mie - i s-a luminat fața. „A avut dreptate țiganca. Trebuie să fiu cu mare băgare de seamă, pentru a nu-i da prilej de supărare” - am gândit eu. Legănat de această închipuire, nici n-am băgat de seamă când vodă, împungându-l cu arătătorul mâinii drepte pe vameș, tuna
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
și vameșul Udrea, m-am apucat să rânduiesc manuscrisele pe rafturi. Și... Doamne! Multe mai erau!... „Spune drept, conașule. Mai ai tăria să fii de față încă la un divan ținut de măritul Ștefan?” m-am trezit întrebat de vocea țigăncii, izvorâtă de sub înaltul sălii tronului. „Nu știu sigur, dar parcă aș mai încerca.” - am răspuns eu cu oarecare îndoială. „Dar ce mai are de gând măria sa Ștefan?” „Cred că știi câtă grijă poartă măria sa Mitropoliei Sucevei...” Zadarnic am mai așteptat
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
sălii tronului. „Nu știu sigur, dar parcă aș mai încerca.” - am răspuns eu cu oarecare îndoială. „Dar ce mai are de gând măria sa Ștefan?” „Cred că știi câtă grijă poartă măria sa Mitropoliei Sucevei...” Zadarnic am mai așteptat alte vorbe ale țigăncii. În jurul meu plutea o tăcere grea... În ziua sorocită divanului ținut de măritul domn, m-am trezit mai devreme ca niciodată... „Te-ai trezit, conașule? Hai să intrăm în sala tronului înaintea lui vodă. Așază-te la măsuță și pregătește
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
Unde-i logofătul Tăutu, care acum o clipă ședea lângă mine? Unde-i măsuța cu cele trebuincioase scrisului aflate în fața mea?...Mă frec la ochi și îi redeschid... Mă aflu sub același stejar unde am stat - cine știe când - cu țiganca...În bătaia razelor piezișe ale soarelui aflat la chindie, zăresc o umbră... Caut să deslușesc mai bine cine-i. Cu greu îmi dau seama că este un călugăr bătrân ca și zidurile mănăstirii din preajmă. Șade cu mâinile încrucișate la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
de erezie, fiule. Încolo, slavă Domnului. De gânduri nu duce lipsă nimeni. Nu, părinte. Nu sunt gânduri eretice, ci mai degrabă niște vise...Ai fost și sfinția ta martor... Vreu însă să te întreb dacă nu cumva ai văzut o țigancă în preajma mea acolo la umbra stejarului, unde m-ai găsit? Tocmai se depărta o bătrână, dar nu pot spune dacă era o țigancă, pentru că nu am văzut-o la față. Dar ce treabă ai cu o țigancă? Țin minte doar
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]