4,216 matches
-
obosit Ce mă însoțește-n singurătatea mea. Geana-mi este grea, parcă de-un blestem. Deschisă ea rămâne și-n ziua care vine. In agonia tristă, somnule, te chem In noaptea asta albă, te rog să vii la mine . Un țipăt de sitar piere-n depărtare Gândul îmi tresare, speriat, nesigur... Litera se-ngroașă de-a mea apăsare Trist îmi este versul și ca mine, singur. © D. Theiss Referință Bibliografică: In noaptea asta albă / Doina Theiss : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
IN NOAPTEA ASTA ALBĂ de DOINA THEISS în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349810_a_351139]
-
moartea s-a hotărât, demult.../ să mor mai mult decât trăiesc!”. Lacrimile și moartea au în poemele Danielei Voiculescu culoarea unui vis roșu. La malul mării ei, “cerul nu se vede.../ și răstignirea se face pe scena/ unei vrăjitoare cu țipăt/ de mandragoră.../ totul e o sfâșiere de suflet,/ o halucinație de dor...” (În orezărie). În aceste condiții, devin cât se poate de firești întrebarea și mirarea din același poem mai sus amintit: ”ce haz mai au aceste lacrimi?/ sau această
POEZII DE DANIELA VOICULESCU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 166 din 15 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344456_a_345785]
-
cu petrol așezată pe perete deasupra patului, nu era suficientă pentru a se distinge modificările survenite așternutului. Se dezbrăcă și intră sub plapumă, numai că dând de putinei s-a speriat așa de tare, încât a sculat toată casa cu țipetele sale. Panicate gazdele au dat fuga să vadă ce s-a întâmplat și așa au aflat, că Răducanu s-a trezit sub plapumă cu putineiul în pat, motiv pentru care i-a bufnit râsul pe amândoi, după ce au părăsit camera
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
cu vin bun,scos de la răcoarea beciului adânc, când se întorcea de la dispensar spre casă, că doar stătea la două case depărtare și-i erau în drumul spre casă. Cum Victor era ocupat cu treburile zilnice prin curte, a auzit țipetele lui Jeni venind din casă. Se rupsese apa și era gata să nască fără asistență medicală. A scos repede caii din grajd și i-a înhămat la căruță, luând la indicațiile lui Jeni câteva lucruri necesare nașterii și cu ea
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
și la prima încercare. Natura și Cel de Sus au ținut cu cei doi părinți și cadrele medicale cu experientă, au adus pe lume ditamai băiatul de peste trei kilograme jumătate, brunet ca mama și chel pe cap ca tatăl său. Țipetele noului pui de om i-a adus liniștea sufletească tânărului tată, mai ales când a aflat că nașterea s-a desfășurat fără incidente. - O naștere ușoară și normală - cum s-a lăudat Coana Moașă. La casa de naștere tânăra mamă
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
își hrănește clipele cu iluzii, trăirile-i extatice căpătând gravitate în fața întrebărilor inerente despre soarta omului în lume. Umbrele lăsate de lucruri și „pe fruntea schilodită de așteptare” sunt motiv de neliniște și meditație asupra efemerului. Conștiința se ascute până la „țipăt” disipat într-o curgere nisipoasă. Exemple ca: „atârnată de umbra ta”; „aceea clipă previzibilă care planează alături de vulturi...”; „și o las dezbrăcată în verdele fals,/ mimând veșnicia...”; „adăpostul amurgului/ se năruie”; „Viața/ se sfărâmă/ ziua/ părăsită/ de soare/ va lumina
INGERII URCĂ LA CER , de MARIA ILEANA BELEAN în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344479_a_345808]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DIN VOLUMUL "101 POEME" Autor: Viorela Codreanu Tiron Publicat în: Ediția nr. 1066 din 01 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului ECOUL NAȘTERII MELE Sunt un copil al Cuvântului, născut pe brațele Plânsului, botezat de Țipăt, crescut din rădăcinile lumii, înecat în apa botezului, de unde mă-ntorc, strigând mereu, în ecoul nașterii mele. MAI DAȚI-MI LACRIMI ! Dați-mi lacrimi să pot plânge sufletul meu mort de milenii... Dați-mi lacrimi ! să pot spăla păcatele omenirii
DIN VOLUMUL 101 POEME de VIORELA CODREANU TIRON în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344503_a_345832]
-
Printre pomi în floare sau cruci mucegăite, Împarați ai clipei sau suflete spoite... S-au deschis in față-mi tainicele porți. Se-aștern înainte-mi mii și mii de morți Care luând răsplată,jalnic tânguiesc Visul dat risipei - traiul omenesc. Țipete prelungi adânc mă înfioară, Râsete și plângeri,răcnete de fiară... Mă așteaptă văd și-o prietenă veche : Zeea Libitina cea fără pereche În Olymp și-n Tartar și chiar pe pământ, Între ce-i demonic,între ce e sfânt. Luându
DIN VĂI DE LUMINĂ de CRUŢI CRISTIAN în ediţia nr. 1064 din 29 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344534_a_345863]
-
a românilor din 1 Decembrie 1918 a rămas adânc întipărit în conștiința și ființa neamului românesc. Au fost momente de neuitat încărcate de adânci sentimente de emoție, lacrimi, bucurie și fericire deplină, saluturi și îmbrățișări frățești și camaraderești, însoțite de țipete și urlete de bucurie și veselie. Oamenii aveau în ochi râuri de emoție și fericire. Se îmbrățișau unii cu alții, dansau o „horă mare“. În inima celor prezenți vibra inima întregii țări, iar pe buzele tuturor era un singur și
VENIŢI LA ALBA IULIA! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1062 din 27 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344544_a_345873]
-
zmeu În cine să le găsești? Dacă nu în ei, copiii cei aleși de Dumnezeu să moștenească Împărăția în care nevinovăția, jocul, visul infinit nu au pierit! Ei copiii, ținta râului Puterea răscumpărării Începând cu cei jertfiți în Betleem În țipetele nemângâiatelor mame Copiii din decembrie... Cine mai mult decât un copil suferă și plânge cu durere în Vinerea mare chinurile și moartea Lui Iisus? Cine se bucură cu toata ființă în Duminică Învierii când în raiul primăverii își rostesc curat
COPIII LUMII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 852 din 01 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/348019_a_349348]
-
și vital deopotrivă. Maternă și perversă, amăgitoare, eliberatoare și, totodată, sufocantă prin majestate, alinătoare prin grație. Dincolo și dincoace, munții cruciați, împăduriți cavaleri înzăuați în stânci musculoase, piatra colțoasă, aspru și bogat mușcătoare a crestelor năprasnic prăvălite în brațele mării. Țipetele nervoase ale pescărușilor, înfipte în imaginea chiparoșilor țâșnind mândru către cer, odată cu foșnetul apelor mării sub chila vaporului și cumințenia întipărită pe cer a turlelor blând aurite sub mărinimia soarelui pârguitor - iată ce a însemnat pentru mine primul contact cu
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC, DAN C. MIHĂILESCU, OARE CHIAR M-AM ÎNTORS DE LA ATHOS?, EDITURA Editura Humanitas, BUCUREŞTI, 2012, 112 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347993_a_349322]
-
și vedea de treburile casnice. -Tu, Mihai, vei avea o carieră mare, doar ești sub patronajul lui Maiorescu; după ce te vei întoarce-n țară, nu te vei mai uita la o biată femeie măritată... Undeva departe, în noapte, se-auzi țipătul unui pescăruș străbătând ca o săgeată rece întunericul, acest țipăt desnădejduit le săgetă inimile ca un fior de gheață; apoi și mai înfiorător, fluierul unui tren de noapte despică întunericul, lăsând pentru câteva momente noaptea paralizată. -Nu se poate ca
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
carieră mare, doar ești sub patronajul lui Maiorescu; după ce te vei întoarce-n țară, nu te vei mai uita la o biată femeie măritată... Undeva departe, în noapte, se-auzi țipătul unui pescăruș străbătând ca o săgeată rece întunericul, acest țipăt desnădejduit le săgetă inimile ca un fior de gheață; apoi și mai înfiorător, fluierul unui tren de noapte despică întunericul, lăsând pentru câteva momente noaptea paralizată. -Nu se poate ca între noi să rămână doar o poveste, Corina! -Nu știu
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
în inima lui nu încape teama si ce daca cu o singură palmă ar putea curăța cerul de stele uneori rămâne singur, atât de singur încât sufletul lui începe să plângă. îl simți cum se stinge încet ca și un țipăt care nu s-a lovit de nici o stâncă din care să se-ntoarcă. alb ca varul despărțirea e ca și un pat de spital care te ademenește spre moarte bărbatul cuprins de tristețe uită să respire el nu moare doar
DESPĂRŢIREA DE EA... de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348137_a_349466]
-
întregime al tău, Maranatha!” (Părintele Ernetti, Stato Vaticano) 1. Din os subțiat, din obsidian rece stelar fulgerat solz stins nu departe de curgere cuvântul bătrân de zile, orbul cu auz ascuțit între kundalini și fisurata aură - sumă a distrugerilor și țipăt al urâtului care în origini a separat omul de sine... nu departe de încleștarea dualității celei gravide de reîntregire Ești în eroare, Fra Ernetti! În zadar Schingiuirea Sângele nu zburdă ca mieii Os subțiat prunc al pietrei Feminitatea estincției Zeii
ROCADE de EUGEN EVU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348167_a_349496]
-
fierbinți, Umerii albi ce-i alinți Sărută-i șoapta din vis Purtată în alb paradis. Alintă-i mătasea pielii Pictată de soarele verii Atinge esența împlinirii Prin aripa nemărginirii. Pătrunde templul iubirii Alungă durerea amăgirii Absoarbe geamăt de dor În țipăt de pasăre-n zbor. Sărută gura, zâmbetul mut Aleanul din timpul pierdut Sărută negura ochilor vii Și umbra amintirii pustii. Camelia C 2010 Referință Bibliografică: SĂRUT... / Camelia Constantin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 271, Anul I, 28 septembrie 2011
SĂRUT... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348190_a_349519]
-
tac, din larg o dulce briz-adie Și amurgește-n freamătul din valuri Vrăjită, marea-ngân-o simfonie A dragostei ce-a-ncremenit pe maluri. Dar Dalia nu dorea ca dragostea ce-i bătea la poarta inimii, să încremenească la țărmul Mării Negre, în țipăt de disperare al pescărușilor purtați de vânturile tăioase, abătute peste întinderea de apă, uneori albastră, alteori întunecată, trezindu-ți în suflet clipe de melancolie, sau de spaimă, că nava ta imaginară, nu va mai atinge malul. La poarta inimii sale
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
comportament în șatră. Cred că acesta era o excepție. A lăsat-o să continue făcând-o să creadă că îl interesează. Mi-a smuls fustele dezbrăcându-mă, m-a tras-o spre salteaua lui m-a deflorat în plânsetele și țipetele mele auzite de întreaga comunitate de țigani. Cine ar fi avut îndrăzneala, curajul de a-l opri? El era Dumnezeul lor și nu era pentru prima dată când fetele erau sacrificate. - M-a chinuit toată noaptea iar la ziuă mi-
PASIUNE SAU CEVA TRECĂTOR? de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1101 din 05 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347504_a_348833]
-
Albert, trebuind să sară peste trupul dresoarei, de pe un parapet pe altul, spun artiștii circului că nu și-ar fi luat elanul necesar, iar ea a țipat la el, ca să îl prevină și să îi dea curaj. Probabil, stresat de țipăt, leul s-a răsucit în timpul saltului și a agățat cu ghearele jugulara dresoarei. Sub ochii spectatorilor, artista de circ, Elena Țipa a fost răpusă, pierzând până la ultima picătură, tot sângele, prin artera străpunsă. Leul se spune că a vegheat lângă
FRAŢII TARZAN. CORIFEI ÎN ARENA CIRCULUI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1096 din 31 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347614_a_348943]
-
fin pulsând Își căntă dorul când văzut-au Ochi precum ele viu arzând Pești înotând în apa calmă Se-ntreabă mut de știu de noi Și nu-nțeleg unde plecat-am De ce nu suntem amândoi? Toate ne cheamă deopotrivă Cu țipătul lor lamentabil Ci nu știu vai,că în iubire Ce-a fost,e cert irepetabil... DAN MITRACHE Referință Bibliografică: CHEMAREA MĂRII / Dan Mitrache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1191, Anul IV, 05 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
CHEMAREA MĂRII de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347736_a_349065]
-
pe propriile sentimente, dar pe cele ale altuia nici atât, oricât de credincios i-ar fi! La al treilea cântat al cocoșului încălecară pe armăsarii lor și se pierdură pe drumeagul ce ducea spre pădure. Din când în când se auzea țipătul unei păsări de noapte. Câte o bufniță îi privea curioasă din tufișuri sau fâlfâia din aripi printre ramurile arborilor. Undeva mai departe un huhurez își începu concertul de dimineață. Mergeau mai mult la întâmplare, orientându-se din instinct. Dar iată
VIII. COMORILE VAMPIRILOR (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1470 din 09 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350103_a_351432]
-
durere. Am mai încercat eu să pomenesc de ceva unguente, s-o încurajez, că...până la urmă se va face bine, că o să treacă și prin încercarea asta, că... Dar vecina mi-a retezat orice urmă de încurajare, mai ales că țipetele de durere ale soțului se intensificaseră. -Lăsați!.. Mulțumim pentru grijă și vă rog nu vă supărați că vă deranjăm tocmai în noaptea asta! Am mormăit un „noapte bună!” cât mai încet ca să nu audă vecinul și am ieșit repede. Eram
APROAPELE MEU, AUROLACUL de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1463 din 02 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350087_a_351416]
-
înfloriți deasupra covorului plutitor al frunzelor cărnoase. Își întinse mâna într-o dorință impulsivă de a mângâia petalele celei mai apropiate flori. Un șarpe de apă se undui ca o umbră, aproape de vârful degetelor ei, făcând-o să scoată un țipăt scurt și să își ducă mâna la piept într-o încercare de a alunga sperietura. Florin se opri un moment din vâslit și îi culese fără efort un nufăr. În momentul în care îi fu întinsă galant floarea, Monei i
OMUL DE PE ALT TĂRÂM (II) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350143_a_351472]
-
-urile existenței noastre zilnice înghețau ca în niște diorame, timpul stătea în loc, iar istoria mută tindea către preistorie. Târziu, foarte târziu, atunci când ultimele sensuri ale acestui domino absurd tindeau să se aneantizeze, să propulseze totul în haos, s-au auzit țipetele pescărușilor. Sfâșietoare, premonitorii, ca scâncetul inocent al unui nou-născut. M-am trezit brusc și m-am privit în oglindă. Am văzut două chipuri, iar uriașa teamă care m-a cuprins m-a însemnat pentru totdeauna, simțeam că m-am prăbușit
ÎNTOTDEAUNA MI-AM DORIT ADEVĂRATA TA DRAGOSTE de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350194_a_351523]
-
declina cu norii mi-aș dezbrăca speranța în stropii de ploaie dac-aș dansa sub lună cu picior de izvor aș descânta deșertul din noi cu livezi dac-aș răsări dimineața aș avea mireasmă de tei toamna aș înfrunzi în țipăt de cocori primăvara m-aș ofili de gând în ghiocei dac-aș fi ghimpe mi-aș sfâșia noaptea cu muguri gata să conjuge iarăși RUG chiar și aici amiaza are trup de cruce nici rug măcar poate un gând incomparabil
ÎNTR-UN ASFINŢIT OARECARE (POEME) de DACINA DAN în ediţia nr. 2107 din 07 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350259_a_351588]