7,946 matches
-
aerul ăsta îl îmbîcsești cu duhoare de mîncare de frupt. Ieși afară și crapă ce ai de crăpat, strigă în cor. Și să stai acolo pînă... Căutau cuvîntul care se potrivește. Purifici, spune fericit un grăsuliu. Vasile se enervează și țipă: Da' ce, rachiul este de post? Beți ca porcii și nimeni nu zice nimic. Băieții stau puțin pe gînduri. Asta cam așa era, adică se postea, dar se bea. Unul mai isteț găsește soluția: Este purificat, că este trecut prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ceruri și și-a mîncat ficații. De la pușcărie s-a dus glonț la Rodica cu două porniri diametral opuse. Pe de o parte dorea s-o iubească și pe de altă parte dorea s-o jupoaie. Ce mi-ai adus? țipă femeia cînd l-a văzut. Pe mine, ripostează Parșivu. De obicei, Parșivu se enerva gradat și dura uneori și două-trei minute pînă te lovea în cap. Acum însă, și-a inversat ordinea etapelor pentru care venise. Mai întîi o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
gurii. Doamne, toți sînt așa de porci?! se întreabă Claudia plîngînd. Trage de plapumă, dar Dan ține și el la căldura patului conjugal și nu cedează. Similitudinea o exasperează și atunci face o criză de nervi. Porcule, egoistule, jigodie afurisită, țipă zmucind plapuma. Bărbatul se trezește, primește uluit cîteva palme, este tras de păr jos din pat și lovit cu picioarele. Ce... ce ai... scumpa mea? Toți sînteți niște porci, niște animale nesimțite, țipă isteric Claudia. Adică, cum? Egoiști jegoși. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
criză de nervi. Porcule, egoistule, jigodie afurisită, țipă zmucind plapuma. Bărbatul se trezește, primește uluit cîteva palme, este tras de păr jos din pat și lovit cu picioarele. Ce... ce ai... scumpa mea? Toți sînteți niște porci, niște animale nesimțite, țipă isteric Claudia. Adică, cum? Egoiști jegoși. După ce vă faceți mendrele, uitați de noi și egoismul dă pe dinafară... Adică cum, Claudia? Dan începe să priceapă chestia cu "toți sînteți niște porci" și sîngele i se urcă în ochi și urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
îl apucă de un picior și-l bușește jos pe cel cu clanța ruptă. Acolo, trîntit la pămînt, îl stînge de gît. Dana vede pericolul producerii unei crime și-i arde o geantă în cap agresorului. Dai în mine? Criminalule! țipă femeia. Și el..., cu pistolul? El este un om finuț, nu o gorilă sălbatică! Rodion lasă victima și părăsește scena confruntării. Este uluit de alegerea fetei. Bodogănește tot timpul și-și pune întrebări: Poate ăla, sfrijitul ăla, să-i facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
bine. Vaporoasa Diana mă va consola cu vîrf și îndesat. Bărbatul acesta, deloc doborît de soartă, reia scena din Malaezia. Surori fug pe culoare, șușotesc, se uită la el. Arătați-mi-l odată, doar n-o fi și ăsta negru, țipă Codrin. Nu-i negru, spune o soră timid. Dar cum este? Cam mulatru. Craiul încornorat Ionel Popovici era un om împlinit din toate punctele de vedere. Bogățel era, tinerel era, politică nu făcea, iar spiritual nu se făcea de rîs
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
N-aveți decît. Și uite așa, Ionel spera, Nora mai ceda cîte puțin și încet, încet treaba era ca și făcută. Nu după mult timp, Ionel s-a trezit în năvod. De mult îmi doream un copil. Nu se poate, țipă Ionel ca fript. De ce? Păi, n-are tată. Chiar? Dar n-am cum... Nu-mi pasă, treaba ta. Începînd din acest moment, Ionel a luat-o razna cu frămîntările sale. Tocmesc unul din Transnistria. Vai de zilele tale, ai ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
încerca să fugă și șarja într-o anumită direcție, aș zice cu ochii închiși. Dracii de copii nu erau proști și dirijau ciomegile cu destulă precizie și forță astfel încît Blegul încasa destul atunci cînd spărgea blocada. Afurisiții de pezevenghi țipau de bucurie cînd nimereau cîinele în plin. Blegul își crease un renume din faptul că era cel mai iscusit hoț din sat și, din acest motiv, era detestat de toată lumea. Într-o zi de iarnă m-am voinicit să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
este șmecher. Este un om înstărit, are cont în bancă, are vilă, gazon, gard și trotuar mai aparte, construit prin efort propriu. Camerele de luat vederi îl avertizează cînd copiii îndrăznesc să calce pe trotuarul său. Atunci iese afară și țipă cît îl țin bojocii spre țînci, amenințînd cu moartea sau schilodirea. Harpagon și-a tras un stîlp în curte și fură curent stradal pentru iluminarea grădinii sale. Și totuși, cu ce se deosebește Harpagon acesta față de miile de Harpagoni împînzite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
becurile! În spălător dai cu apă pe ochi și gata! Aici nu-i clocitoare! Dă-i în pula mea de labagii, cu 700 pe lună vor să le curgă Iordanul la robinet. Fă armată cu ei! Ar-ma-tă, ai înțeles, bă? țipa directorul. La 4 dimineața, visele se coc pe toate părțile, prind culoare, miros, gust. Dimineața poți atinge în vis, poți pipăi, poți îmbrățișa; în vis se întâmplă prima lecție de dragoste. Dimineață poți vedea cu ochi închiși până dincolo de orizont
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
magaziei s-a auzit un foșnet, cineva era ascuns în penumbră. Speriată, s-a prăbușit în pat. Spaima deschide ochii, spaima închide ochii, palmele se vor gratii, zidul, munte înalt, cu fața la perete. Genia refuza întunericul. Vru să se ascundă, să țipe, să lovească, să șteargă, dar holograma bătrânului se proiecta în toate ungherele, transparența sufoca în fiecare particulă de oxigen, respirația străină era ca o cădere de pietre. Ghem pe o margine de pat: mâinile imobilizate într-un somn al cărnii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
linii moarte. Când se pleacă, într-un colț de prosop se pune un ban: Să aibă cu ce plăti vămile", spun babele și fac cruce ca și cum ar bate într-o poartă închisă. Gara este și ea o casă îndoliată. "Aleluia! țipă locomotiva diesel. Aleluia!" Atenție, la linia unu se manevrează! S-a dus și acesta! În sala de așteptare, inutila sală de așteptare, se citeau stâlpii. Cineva a spart o sticla de vodcă de tocul ușii. Semn al uitării", zic unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mai avem locuri la fereastră. Hai, curaj, puteți urca fără bilete! Dumnezeu face deconturi pentru orice intenție de zbor nedusă până la capăt. Dumnezeu la jumătăți de măsură se pricepe cel mai bine. Atenție la linia unu! Și trenul începe să țipe prin vene. Petre, nu strânge pumnii! Privește-ți drumul în palmă, este întrerupt o doime din viață, o să-l scapi printre degete. Rămas bun? Aiurea! Nu te grăbi! Viața este o înșiruire de gări, poți să-ți alegi după bunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
Vlade, te rog, deschide ușa! Nu vreau, nu vreau, mă vede, mă vede și se supără tare... De ce mă loviți? Cine te vede, mă? Mă-ta-i departe, hai, gata cu smiorcăiala! Dora, bagă-i chiloți în gură să nu țipe! Bogdane, leagă-i mâinile! Jos nădragii, încalecă-l, domnișoară! Cât e ceasul? 10. Să mi-l storci două ore până-i faci coaiele smochine, rupe-i pula! Bă, mi-l țineți și eu îl fut! Lecții să le dați mămicuțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
să treacă soarele încape până și incertitudinea ploilor. Partea peste care a trecut soarele înghesuie lumina în cochilii de melc pentru zile negre. A venit vremea buzunarelor goale, să-i cotrobăim de lumină și-n cur pe grașii pământului. Fraților, țipa Cozma, nepotul cel mare a lui Sterian, a venit vremea să le întoarcem pielea pe dos! Dumnezeii mamii lor de comuniști, să le rupem gâtul ca la hulubi, să le dăm foc în poarta cimitirului! Marcu, mai târziu părintele Spiridon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
parte dintr-un întreg divizibil. Decorul mă vrea plată în avans pentru o posibilă mântuire aproximată în minus. Nu pot fi ca ei, Dumnezeule! Rupă-se carnea și putrezească în noroaie, curgă ochii în nevedere, plângă sângele pe lama cuțitului, țipe degetele în strânsoarea ușii și tot nu voi invoca milă doar pentru o incompatibilitate estetică a cerului! Decorul se prăvălește peste mine ca o avalanșă de țipete, eu sub care umbră de sfânt să mă ascund, din ce incertitudini să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de nisip. Te rog, lasă-mă să repet memoria stâncii, memoria mării, memoria înecaților. Genia, părinte sunt pentru înstrăinare, zilnic înstrăinarea îmi trece pragul. Coboară înstrăinarea pe cărare din vârful muntelui, se închină, aprinde o lumânare, scrie acatiste și pleacă. Țipă ca din gură de șarpe înstrăinarea la mine, o abandonez la ușa bisericii numele meu în bilețele împăturite, cunosc înstrăinarea după cum înclină scrisul. Mă pândește de sub fereastră înstrăinarea, soarele îi umple buzunarele; dincoace de zid, opaițul picură umbre pe dușumele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sau dînd cu zarurile, și între noi se iscă nenumărate certuri și supărări, cu vorbe urîte și fără de sfîrșit; iară de cele mai multe ori oamenii se iau la harță pentru un ban, de ne aude lumea tocmai de la San Casciano, cum țipăm și strigăm. În acest fel, tăvălit în murdărie, îmi scutur creierii de mucegai și-mi vărs amarul pentru soarta rea pe care o am, mulțumit fiind că mă lovește în chipul acesta și că poate cîndva se va rușina de
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe țigan Îl simțeam În stare de orice Îndrăzneală. Zbura cu sania, pilotînd-o printre pivnițele celor trei etaje, cu ușurința cu care se scărpina În cap. Odată ajunși pe platoul neted de jos, cu toate că mai era mult pînă la gîrlă, țipa la noi să frînăm 2ca nu cumva să lunece el În apă. Zbiera atunci că nimic nu e pe lume mai primejdios ca apa, că focul e o joacă față de ce poate să facă Valea Măriei și ne Înjura gros
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
noi spo ro văiam Înainte. Zoli s-a ridicat ușor ca să ne arate pe unde ar trebui să dregem noi coliba ca să putem locui ca lumea În ea. Într-o secundă, nu l-am mai văzut... L-am auzit Însă țipînd ascuțit, cum plit de undeva, de jos. Parcă tot el, de acolo, de la pămînt, frînase carul și se ținea cu greu după noi. Îl tîra roata din spate, cea din dreapta. L-am zărit Înainte ca bătrînul să poată opri calul
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
tot el, de acolo, de la pămînt, frînase carul și se ținea cu greu după noi. Îl tîra roata din spate, cea din dreapta. L-am zărit Înainte ca bătrînul să poată opri calul. CÎnd am sărit din căruță, m-am auzit țipînd: „Roșu, ce roșu!“ Balta purpurie se lățea În jurul roții căruței. Vedeam pentru prima oară sînge, mult sînge, sîngele altuia, nu al meu, cel din rănile de la genunchi după cîte o cădere, nu sîngele meu rozaliu din zgîrieturi, ci unul limpede
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mă temeam că nourașii lor se vor topi. Într-o după-amiază, În timpul regulamentar de joc, ținînd-o de bărbie, am rugat-o să Închidă ochii. I-a Închis, iar eu am sărutat-o pe buze. Lia și Eva au Început să țipe: „Csókolóztak, csókolóztak!“ Și, ca toate neamurile să priceapă ce se petrecuse, au strigat și mai tare: „Radu s-o țucat cu Richi, Richi s-o țucat cu Radu!“ Iar acum, În noiembrie ’89, Între căderea lui Honecker și congresul lui
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
fulgerele au descris-o mulți. Puhoi de lume se adunase Într-o seară În biserică. Dintr-odată, s-au pornit niște zigzaguri de lumini puternice și s-au auzit detunături dinspre altar. Mulți s-au prăbușit cu fruntea la pămînt, țipînd și acoperindu-și fața. Alții au rupt-o la fugă. După care Fecioara, cu Pruncul În brațe, precum o știau cu toții din icoană, dar Învăluită Într-un nor de ceață translucidă, a plutit o vreme pe deasupra capetelor lunecînd spre ieșire
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nume. În șoaptă. În același timp, o mână-i astupa gura, să nu strige. Deschise îngrozit ochii și-i mai veni inima la loc, când, în lumina lunii care intra pe fereastră, recunoscu chipul mamei! Îi făcea semn să nu țipe, să nu vorbească, îl luă repede din pat și coborâră în pivniță. Casa era veche, avea o pivniță în care niciodată nu avusese voie sa intre și de aceea, pentru el, era misterul însuși. De data asta, mai misterios decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
Când vine, ce să-i spun? ― Să mă sune imediat la telefon. S-a Înțeles? ― Am Înțeles, tov... După un sfert de ceas, directorul a intrat În cabinet. ― Domnule director, v-a căutat colonelul Zdup la telefon și... știți cum țipă el. A ordonat să-l sunați imediat ce veniți. ― Un bob zăbavă. Să-mi trag sufletul. Până una alta, fă-mi legătura cu domnul profesor Hliboceanu. ― Imediat, domnule director. După câteva momente, a sunat telefonul. A răspuns directorul. ― Tovarășe director, aveți
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]