1,506 matches
-
cu intenția de a-mi înăbuși cuvintele. - Fiindcă ocna la care m-ai îndrumat era pustie, continuai cu vorba sugrumată, te-am prefăcut în pat și scaun, în taler și ciomag. Pentru că nu m-am priceput niciodată să mânuiesc rindeaua, așchiile tale mi-au zdrelit carnea. Cuie nu am știut să bat și scândurile patului, descumpănite de povara ciolanelor mele, s-au ridicat de pe caprele tale aspre și groase ca să se întoarcă împotriva mea și să-mi surpe trupul ostenit. - Ostenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cocioaba lor. Dădu drumul unui râgâit. Mi s-a dat peste cap digestia. Simt cum încep să mă umflu. Doamna Reilly schimbă viteza și începu să dea încet înapoi. Pe când mașina se mișca, deasupra capetelor lor se auzeau desprinzându-se așchii, scânduri care trosneau și un scrâșnet de metal. Balconul începu să cadă în bucăți mari, care răsunau pe acoperișul mașinii cu pocnete seci, grele, ca de grenade. Automobilul, de parcă fusese bătut cu pietre, se opri din mișcare și o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de ești așa jerpelit, îi strigă băiatul lui Jones. Arăți ca un gunoier. — Și tu ai arata destul de jerpelit dacă ți-ar ieși din fund o matură de la Bucuria Nopții, spuse Jones, foarte încet. Au mătură bun-aci, veche și cu așchii. — Isprăviți, le strigă Lana. Nu vreau aici un tărăboi rasist. Am investiții care trebe apărate. — Zi mai bine puțoiului ăsta alb care ț-e preten s-o ia din loc. Jones suflă o pală de fum spre cei doi. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nevoit să facă cercuri din pipi În spatele vreunui tufiș. Se duseră printr-o parte, bucuroși să scape de vântul mușcător, pe acolo pe unde era intrarea doamnelor, ascunsă În spatele unui mic paravan. Ușa era deschisă, doar crăpată, cu lemnul făcut așchii și rupt acolo unde ar fi trebuit să fie un zăvor care s-o țină Închisă. În loc de asta, zăvorul cel mare atârna inutil de balamaua sa de metal. Logan Împinse ușa ca să o deschidă și păși În toaleta femeilor. Chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
îi spuse: „Gura!” Carter dădu din umeri și se întoarse la postul său de pază. Danny întoarse cadavrul pe burtă și rămase cu gura căscată. Tăieturi adânci, de bisturiu ascuțit, cu zecile, zigzagau spatele și umerii din toate unghiurile posibile, așchii mici de lemn se vedeau împănate în dungile subțiri de sânge închegat. Danny rămase cu privirea pierdută, juxtapunând mutilările frontale cu cel dorsale, încercând să vadă legătura dintre el. Simțea o sudoare rece la încheieturile mâinilor, pulsând-i. Apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Și mai întâi o întrebare: Ai introdus un depresor de limbă în gura mortului? — Da. — Domnule detectiv, să nu mai introduci niciodată elemente străine în cavități intime înainte de a examina sistematic exteriorul. Cadavrul prezenta pe tot spatele tăieturi umplute cu așchii de lemn - lemn de pin -, iar tu ai introdus în gura lui o bucată din lemn de pin, lăsând urme similare. Înțelegi cum ai fi putut să-mi periclitezi evaluarea? — Da, dar era evident că victima fusese sugrumată cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
treabă aici. Danny îl lovi cu pistolul peste mutră. Jackson căzu pe covor și-și scuipă o parte din dantura plombată. Danny se aplecă lângă el. — Vinzi la un alb înalt și cărunt? Jackson scuipă o flegmă sângerie și o așchie din limbă. Sunt cu Jack D. de la Șapte-Șapte, mama mă-s... Danny îndreptă arma spre ochii individului. — Sunt cu Mickey și poliția de comitat. Și ce dacă? Te-am întrebat ceva. Vând la tot Hollywoodul, omule! Știu o grămadă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
așa fel încât prepuțul rămăsese prins între dinții încleștați, iar rigor mortis menținuse obscenitatea intactă. Danny izbucni: — O, Dumnezeule! Nu! Layman îi explică: — Ploaia i-a curățat corpul și a păstrat tăieturile proaspete. Am găsit într-una din ele o așchie dintr-un dinte și i-am făcut un mulaj. E în mod cert de origine animală. I-am dat mulajul unui asistent să-l ducă pentru analiză la un ortodont criminalist de la Muzeul de Istorie Naturală. La ora asta îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în basmul Fata de împărat și fiul văduvei (cules de Petre Ispirescu). Prințesa - rămasă grea „dintr-un vântișor” - este lăsată pe Dunăre într- un „boloboc”. În basmul Finul lui Dumnezeu (cules de Dumitru Stăncescu), fata de împărat - fecundată de „o așchie” aruncată de un băiat - este lăsată în voia valurilor, într-o „corabie de sticlă” care se va transforma într-un palat (vezi analogia arcă- palat/templu) (98). Toți acești eroi de mit, legendă sau basm - a căror biografie începe printr-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a lui Dumnezeu” culeasă în Bucovina (11, p. 333) sau ca într-un descântec bănățean în care prima materia este lemnul unui „paltin mare” : A plecat un om mare, Cu o săcure mare, La un paltin mare, Să scoată o așchie mare, Să facă o biserică mare, Cu nouă uși, [...] C u nouă altare (60, p. 47). Paralela pe care o fac cu cosmogeneza nu este gratuită. Cuplul de ctitori legendari întruchipează la scară umană cele două atribute esențiale ale cosmocratului
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unul din centrele de lucru, misionarul aștepta în picioare răbdător ca unul dintre credincioși să-și isprăvească munca. Într-un târziu, se apropie de el un bărbat cu un ștergar înfășurat în jurul capului și cu hainele zdrențuite și pline de așchii. Padre, îl strigă omul. „Așa e, aici nu mai sunt tălmaciul japonezilor, ci păstorul acestei turme amărâte de credincioși”, își spuse misionarul. Padre, vă rog să-mi ascultați spovedania. Stivele de cherestea îi adăposteau de vânt. Misionarul îl puse pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
povățuiască atunci că fiecare creștin în parte trebuie să fie o mărturie vie a lui Dumnezeu în fața tuturor. Însă omul asculta cuvintele lui privind trist marea. — Liniștește-te! îl încurajă misionarul punându-și mâna pe hainele zdrențuite și pline de așchii ale bărbatului. În curând are să vină și ziua când n-o să mai râdă nimeni de credința ta. Misionarul rosti o rugăciune de dezlegare și se ridică din adăpostul de lemne. Omul îi mulțumi și se îndepărtă neîncrezător. Misionarul știa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
care se îndepărta. — Întoarce-te la coliba ta! Mergi și spune-le tuturor ce ți-am zis. Suferința voastră se va sfârși curând. Vă promit. La fel ca și la prânz, și acum umerii și spinarea bărbatului erau pline de așchii de la locul său de lucru. După ce omul dispăru în întuneric, misionarul se reculese și din nou își legă strâns încheieturile mâinilor. Ca să nu cadă în ispită chiar dacă diavolul ar fi încercat să-i aprindă poftele trupești. Câțiva țărani așteptau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ușor mâna peste ochii aceea holbați și încremeniți. Chipul trist al indianului îi aminti de cel al japonezului creștin care venise să-i ceară iertarea păcatelor în adăpostul de cherestea din Ogatsu. Chipul acelui japonez cu haine zdrențuite și cu așchii de lemn pe umeri... Vântul bătea peste Veracruz rostogolind smocuri de iarbă uscată ca niște mingi de-a lungul străzilor cenușii și a zidurilor întărite cu mortar ale caselor și vopsind în pământiu apele învolburate ale oceanului în larg. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tunet. Și inima mea este brăzdată de fulgere. Și eu am mulți oameni pe care trebuie să-i slujesc. Un preot trăiește pe acest pământ ca să slujească pentru mulți, iar nu pentru sine. Mi-am amintit de omul acela cu așchii de lemn înfipte în zdrențele de pe umeri care a venit șovăitor să-l spovedesc în golful Ogatsu. Pentru el și pentru japonezii ca el eram eu menit să slujesc. „Că Fiul Omului n-a venit ca să I se slujească, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prietenii lui.” Acum mă gândesc la aceste cuvinte ale Domnului. Prietenii pentru care trebuie să-mi pun sufletul nu sunt frații călugări care se roagă în liniște în mănăstirea de la Manila. Prietenii mei sunt credincioșii creștini ca omul acela cu așchii de lemn înfipte în hainele sale zdrențuite care a venit să-l spovedesc pe plaja de la Ogatsu. „Liniștește-te! În curând are să vină și ziua când n-o să mai râdă nimeni de credința ta” i-am zis eu. Oare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
A fost o rătăcire? A fost un mesaj subliminal? A fost o lecție? A fost o iluzie? Toată lumea încearcă reflecția pe seama acestui moment...! 3. Criticul destructurează, prin apucăturile sale, textul, pipăind încheieturile cuvintelor, încercând în dinți caratele versurilor, îți face așchii un poem cât ai clipi. Dar apoi, cu obiectul "crimei" în față, precum cu un fluture dezmembrat în părțile sale componente total neatractive când nu sunt în zbor, nu are cum să nu încerce o reașezare a lucrurilor. Criticul se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Hemostaza era perfectă, spre a reduce la minimum noi pierderi de sânge la organismele deja spoliate. La necesitate majoră, se administrau și transfuzii de sânge proaspăt, recoltat pe loc de la donatori universali. La trepanații craniene, pentru extragerea din creier a așchiilor osoase ori a schijelor, se foloseau manevre delicate, nesocogene. Un intern experimentat exercita funcția numită acum de anestezie-reanimare, În sarcina lui căzând narcoza, transfuziile, tensiometria periodica, spre a surprinde la timp și a combate prăbușirile tensionale. În sala a doua
Istoria Neurochirurgiei Ieşene by Hortensiu Aldea, Nicolae Ianovici, Lucian Eva [Corola-publishinghouse/Memoirs/1293_a_2216]
-
câștige. Gabara au construit-o sub supravegherea tăcută a lui Reed Woolridge. Când tatăl lui Zach a plecat la câmp, cei doi tineri au făcut dragoste pe ringul de dans al ambarcațiunii. Pe care au botezat-o Splinters ( n. trad. „Așchii” ). Două luni mai târziu, Reed stătea în picioare pe verandă, ca să-și ia la revedere de la fiul lui. Ironia ținutului Idaho era că, din munca grea și din sălbăticia lui, bărbații ieșeau îmblânziți. În habar zăceau resturile unei vechi motociclete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Jina a uzit sunetul acela înfiorător de pietre hârșâindu-se pe lemn și-apoi un trosnet înfricoșător iscat dintr-un lateral. Și-a închipuit că barca s-a făcut țăndări, că lemnul s-a spart și s-a împrăștiat în așchii, că ea și Zach au fost aruncați peste bord și înghițiți de ape. După care l-a auzit pe Zach urlând. Barca s-a rotit și, dintr-o dată, și-a regăsit echilibrul. Jina a ridicat capul și-a văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
unguresc (toată Europa Centrală o știe), dacă se pricepe bine la ceva, apoi știe să bată strașnic. Și i-au rupt În bătaie două zile la rînd. Noroc că erau tineri, că altfel nu s-ar mai fi ales nici așchiile din ei. Au urmat alte cîteva zile pentru o refacere de Doamne ajută, timp În care jandarmii n-au părăsit Pișcarii, iar apoi, fiecare cu straița și cerga lui de acasă, a fost Îm barcat sub pază Înarmată În „Suzana
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Peisajele nu sînt tocmai cele de altădată, s-au alterat cu timpul, au căpătat patine și scînteieri proprii de la regimul lor recluzionar, alimentat numai de inten si tatea amintirii, nu de contactul cu modelul. Lanțurile de cris tale rupte, Împrăștiate, așchiile, pulberile, lăcrămările lor rănite, oglindind un cer de demult, conțin nu tocmai culori, ci emit nuanțe și penumbre cromatice care nu mai există sub soare, s-au format la fața locului prin amestecuri endogene haotice, În absența luminii. Dar imaginile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
urcat spre nord pe lîngă barajul Izvorul Muntelui, iar mai sus, pe malul Bistriței, ne-am oprit ca să coborîm la rîu. Povesteam În mașină de toate cînd, Înainte de Vatra Dornei, am simțit că din proteza de sticlă se desprinde o așchie. În scurt timp, ochiul acela decorativ s-a destrămat În mici fîșii, ceea ce nu credeam că e cu putință cu sticla. Ea m-a liniștit:— Nu putea să reziste o veșnicie. Nu-i nimic, n-ai să-ți scoți ochelarii
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
abuzând de un limbaj tenebros nu mai impresionează azi pe nimeni. O profesoarA In colosala dinamicA a Cosmosului Floarea Necșoiu, profesoară de limba și literatura română la Colegiul Național „Matei Basarab“ din București, a publicat a doua carte (Cioburi și așchii, Arefeană, București, 2006) dintr-un ciclu de memorii și reflecții referitoare la cariera sa și la lumea prin care a trecut. Într-o prefață scrisă de un coleg al autoarei, profesorul Dan Munteanu, se afirmă: „Cartea doamnei Floarea Necșoiu îi
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
o mână de ajutor, a zis Din, trăgând de o scândură groasă și lăsând-o să alunece spre Adam, care abia s-a stăpânit să nu-și retragă mâna de pe lemnul care Începea să putrezească, dar era Încă plin de așchii. Au dat Împreună scândurile la o parte, până ce au ajuns la un cufăr care fusese probabil folosit cândva la transportul ceaiului ori al mirodeniilor de pe o insulă pe alta. Din l-a deschis și a dat la iveală niște sârmă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]