60,912 matches
-
portret al călugărului geometru Fra Luca Pacioli, prietenul lui Leonardo da Vinci. Îmbrăcat în rasa călugărească, cu gluga pe cap, doar brațele și mâinile omului sunt descoperite. Calm, tăcut, cu o gravitate lipsită de severitate, Geometrul oficiază cu o mână așezată pe o carte deschisă și cu alta indicând cu un stil spre o tăbliță pe care un triunghi stă înscris într-un cerc. Alături de el, în picioare, un învățăcel care nu privește spre el, pare că nici nu-l ascultă
Universitățile mele by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/14087_a_15412]
-
cînd ar fi spus că este zadarnică străduința lui de a mă lămuri. Birjarul a întors trăsura îndreptîndu-ne spre cochetul restaurant aflat în Drumul Dumbrăvii în care am pășit amîndoi într-o stare de voioșie și bună dispoziție. Ne-am așezat la o masă, unde apăru îndată un ospătar recomandîndu-ne fripturi la grătar. Dinspre pădure năvălea aerul proaspăt al Dumbrăvii și un șopot se ridica din exclamațiile bucuroase ale clienților. Mi s-a părut că mă aflu undeva în Elveția, unde
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
oraș. Ascultam trapul cailor și priveam cum se derula liziera verde a pădurii. Lovinescu părea cufundat în peisajul foșnitor al Dumbrăvii, fiind preocupat de o idee care se ivise deodată în mintea sa. Se întoarse spre mine, cu totul neașteptat, așezînd mîna lui albă, cu degetele frumos îngrijite, pe mîna mea odihnită pe canapeaua de piele a trăsurii și rosti: - Îți amintești dictonul latin pe care l-ai învățat în primele clase de liceu?, mă întrebă, ca un profesor care cercetează
Evocări esențiale din aproape o sută de ani de viață by Ioana Postelnicu () [Corola-journal/Imaginative/14432_a_15757]
-
un căpitan ......și ochios. Acesta îl măsură pe Șuiu din cap pînă-n picioare. Ostașilor le spuse doar "luați-vă în primire echipamentul" cu o voce seacă, asemănătoare trăznetului care lovește un copac uscat, apoi se retrase cu sublocotenentul. Băieții se așezară la rînd înaintea magaziei de efecte. Majurul de la magazie, înainte de a le preda puștile și uniformele, le zmulgea ordinul de mobilizare din mîini. Ei ezitau să-l dea frămîntîndu-l și pătîndu-l cu degetele, ca și cum încă n-ar fi fost convinși
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
plece de aici, iarăși, cum mai plecase o dată cu douăzeci de ani în urmă. La fel de liniștit se va întoarce la celălalt fel de viață pe care-l gustase, care-i era familiar, la munca îndîrjită a cîmpului. De asta era sigur. Așezat pe patul tare de scîndură, pe prici, își dezbrăcă straiele civile (cele mai proaste pe care le avea). Numai în izmene, încet, fără grabă, împături fiecare lucru și-l băgă în cufăr, încercîndu-i locul de mai multe ori. Îmbrăcă apoi
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
În timp ce li se turna ciorba, același căpitan trecu prin fața lor aproape în fugă, inspectîndu-i încă o dată. Îi sticliră ochii și cizmele suple de lac. Ilie îi făcu bucătarului semn (vechile trucuri soldățești îi reveneau în minte de la sine - pe urmă așezat pe o stivă de bușteni de foc își goli încet gamela. Seara era caldă, năbușitoare. Cu burta plină își împinse capela pe ceafă și porni să facă ocolul cazărmii trăgînd din țigară. Pe lîngă garduri descoperi un ostaș cu capul
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
Deși nu era cu nimic vinovat, prin ochii bătrînului trecu o licărire gălbuie de remușcare. "Lasă frățioare, zise în șoaptă, dacă noi omorîm mai puțini dintr-ai lui, poate și neamțul omoară mai puțin de-ai noștri..." Satul Bălăria era așezat între dealuri. Pe culmea dealului de apus se săpaseră tranșee de apărare. Locuitorii, cei mai mulți, plecaseră în refugiu. Cei rămași roboteau pentru armată. Dimineața, după ce-și încălzea mai întîi vatra lui, cîte un moșneag era văzut intrînd în gospodăria părăginită
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
mine după procesul de înfrigurată reabilitare ce-l încercase. Am deschis un album cu "naiadele" sculptorilor din familia Stork. Modelele erau antice, eline. "Aproape nudistele" închipuiau gestul venusian al acoperirii sexului cu mâna peste niște falduri de pânză. Am tot așezat poza mică, tip buletin, a Petrei, pe rând, peste fețele nudurilor. Privirile din fotografie chiar deveneau misterios-inocente... Parcă erau conștiente că mâna de pe pântec ascundea ceva. Rememorând acum toate acestea în tăcerea cu care am înlocuit porția mea din "Pentameron
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
în cazul ei, poate "prima oară în această existență". Curios, Prigorița nu se supăra de asocierile didactice ale sorei mai mari. - Primele zile după schingiuire, bunica m-a dus de-a-devăratele în spinare, prin curte, spre toaletă ori spre un țol așezat pe iarbă. îi simțeam umerii puțin cocoșați, oasele mici, tremuratul, respirația grea. Cred că niciodată nu m-am rugat mai arzător lui Dumnezeu de ceva ca atunci, să facă să-mi scadă greutatea - dacă se poate la zero - să nu
Loc deschis by Stelian Tabaras () [Corola-journal/Imaginative/14438_a_15763]
-
M-am trezit pe la patru jumătate dimineața și am început să mă gîndesc la telefonul de ieri după masă. Spaima indefinită care-mi împăienjenise sufletul de două săptămîni era, deci, reală, cu suport foarte precis. Deși pot acum să o așez pe o cauză, îmi dau seama că nu mi-a trecut.
Vechi cotidian de gingășia (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14795_a_16120]
-
ori mai încăpătoare, iar coperțile cel puțin de două ori mai solide. Dintr-un carton gros și negru, sau dintr-un plastic scorțos de culoarea cenușii. Erau dosare de viață lungă, la fel ca și rafturile grele, din lemn masiv. Așezate într-o ordine perfectă, fiecare cu eticheta lui, fiecare în sectorul lui. Dar cele mai multe erau, poate, dosarele Timpului. De aproape cinci sute de ani, preoții înscriau în catastifele lor cifre: nașteri, botezuri și celelalte. De mai bine de un sfert
Din Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/14705_a_16030]
-
atingă zonele pure, sângele cald, vinul scurs din urechea țareviciului în vreme ce tarul scoate pe gură spasmul victoriei: "ceea ce trebuia a fost făptuit..." Cine face datorii se îmbogățește" "Cumpăra și te vei îmbogăți" Logodnică a fricii mele, Teroare! Unde mai poți așeza în care pauză de respirație aburul virginității, dinții de lapte ai inocentei și pată galbenă de tutun pe arătătorul soldatului Soare ("vecernâi zvon") Unde să-ți mai așezi, Teroare covorul de ruga pentru îngenunchere și închinare? Vară în iarna Pe
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
și te vei îmbogăți" Logodnică a fricii mele, Teroare! Unde mai poți așeza în care pauză de respirație aburul virginității, dinții de lapte ai inocentei și pată galbenă de tutun pe arătătorul soldatului Soare ("vecernâi zvon") Unde să-ți mai așezi, Teroare covorul de ruga pentru îngenunchere și închinare? Vară în iarna Pe plajă încinsă privești că ereticul nori somnambuli de culoarea saramurei fierbinți marea subțire, ca firul lunatec al dogmei un "site" mângâiat în convulsii de mână divină o simplă
Poezie by Lucia Negoiță () [Corola-journal/Imaginative/14769_a_16094]
-
bolnav. Pășea ușor prin hol intrând în odaia acestuia ca o chilie, dar care avea o bibliotecă cu geam burdușită cu cărți, căptușind un perete. De cealaltă parte se afla patul îngust pe care se odihnea Ion Pillat. Doctorul se așeza pe un scaun scund - fiind astfel mai aproape - și vorbeau amândoi încetișor, în mare taină și intimitate. Mi-l amintesc pe Dr. V. Voiculescu în primăvară, la catafalcul învelit cu o scoarță oltenească pe care se afla Ion Pillat mort
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
se spusese pe unde se afla. M-am trezit într-o dimineață cu certitudinea că îi vom găsi mormântul și, într-adevăr, l-am găsit: un mormânt împrejmuit cu lanțuri grele, ruginite. Dinu a aprins o lumânare, iar Monica a așezat sub cruce două buchețele de flori solzoase și uscate - era iarnă - și era acolo toată iubirea noastră care se ducea caldă și vie, la el, adânc în pământ. Ion Pillat observase că Durerea era unul din motivele predilecte ale poetului
Ultimul mag, poetul Vasile Voiculescu by Cornelia Pillat () [Corola-journal/Imaginative/14749_a_16074]
-
ea, ci pe-ai sufletelor. Pătrunde cu tenacitate, fără răgaz, sau cu răgazuri impuse doar din afară. Să scriem un manual al bunei păstrări a prieteniei și inima va fi un raft adînc, și cald, și pulsatil, pe care vom așeza în teancuri moi aromele.
Și inima va fi un raft adînc și cald... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14819_a_16144]
-
se scuti de smiorcăieli lila, de văicăreli de feleșteoc clăbucărit în balige de pitulice, de bibilice. La baie, la baie! Spulberă-ți sensibilitatea în trei sute șaizeci și cinci de bucățele civile. Ba o iei înaintea boului, ba rămîi în urma cozii, ba te-așezi, mulțumit nevoie-mare, de-a-mboulea. Cînd în plus, cînd în minus, te-nmulțești, te-mpărțești, astîmpără-te, încrețești spațiul degeaba. Fraiere-confraiere, frecuș de-albuș în gălbenuș, dizolvi motanii în melancolii lascive, dezolezi cetățenii serioși și pruzi, cetățencele exacte-n compasul cracilor impersonali, asasini, dereglezi
Îngerul mototolit (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14871_a_16196]
-
rafturile, tapetul. Și ce face diferența dintre ei? Fictivul și nonficțiunea? Durata, ziua, viața omului, cum se vede sau, cu vorba lui Radu Petrescu, ce se vede? Ce mai rămîne după scurgerea sîngelui? Ceremonialul cehovian al fierberii ceaiului ( Mă voi așeza la masa rotundă, Doar peste cîțiva ani)? Mînzul care n-a învățat să alerge și călătorul care n-a ajuns la capătul călătoriei (Ziua)? Iată: "Viața poetului e o blană albă/ de iepure așezată pe spatele/ reumatic al vatmanului/ niciodată
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
cehovian al fierberii ceaiului ( Mă voi așeza la masa rotundă, Doar peste cîțiva ani)? Mînzul care n-a învățat să alerge și călătorul care n-a ajuns la capătul călătoriei (Ziua)? Iată: "Viața poetului e o blană albă/ de iepure așezată pe spatele/ reumatic al vatmanului/ niciodată nu se simte poetul mai singur/ decît față în față cu tramvaiul care duce la gară/ niciodată poetul nu se simte mai umilit/ decît față în față cu mașina de tocat carne/ niciodată gura
Poezia și proza lui Matei Vișniec by Ioan Holban () [Corola-journal/Imaginative/14822_a_16147]
-
haideți că vi-l punem într-o cutie. A.: Într-o cutie... Bine... Doctorița: Avem cutii rămase de la mâncarea pentru câini în spate și vi-l punem într-una de-aia. A.: ... E adusă, din spate, o cutie. Defunctul e așezat în ea într-o poziție destul de chircită, din cauza spațiului nu foarte pe măsură. Surpriză: nu se închide capacul. Doctorița: Hmm... nu se închide... Asistenta (intervenind profi): Doamna doctor, îi tragem un scotch. Îi trag un scotch. Doctorița: Gata, puteți să
Cum scapi de un câine mort după ce ai încercat să îl salvezi by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21144_a_22469]
-
prea bine. În special ăla de tabloid. Ziaristul de tabloid suferă, oameni buni, de o boală gravă, care se accentuează pe zi ce trece: boala vorbitului de unul singur. Personajele cu care stă de vorbă ziaristul de tabloid, când se așază el la tastatură să-și scrie materialele, provin cel mai adesea din lumea mondenă: „Cabral, cui vrei să-i cumperi mașina?“, îl interpelează Libertatea de miercuri pe Cabral, care fusese la lansarea Citroën C3. Cabral nu răspunde. Nici Gina Pistol
Când ziaristul de tabloid vorbeşte singur by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21193_a_22518]
-
jur. La țară, femeile sunt înjurate la greu, bătute și înșelate, mamaie a fost tratată toată viața cu o blândețe și o gentilețe extraordinare. Da’ nici ea nu i-a vorbit vreodată urât lui tataie. Îl ceartă doar când se așează la masă, fiindcă își pune mereu ciorbă pe el: “Hai, mă, Niculae, iar ai pus pe tine?!”. Tataie râde rușinat, iar data viitoare pune din nou pe cămașă măcar niște sos, dacă nu ciorbă. Tataie e supergospodar. Și acum, când
Poveste despre bunici by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21195_a_22520]
-
Mircea Dinescu în Academia Cațavencu la moartea Seniorului, cu regretul că nu le-am găsit în altă parte pe Internet, pentru a face cuvenita trimitere către original. Mircea Dinescu Cu zece ani în urmă îndrăznisem să propun Patriarhiei să-l așeze în rândul sfinților pe singurul politician român care nu și-a mâncat covrigul aurei în timpul vieții. Fiindcă nu am primit până acum niciun răspuns, îmi reînnoiesc cererea: Stagiul de sfânt necontrafăcut al lui Corneliu Coposu în deșertul comunist, spinii îngurgitați
Mircea Dinescu despre Corneliu Coposu by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82357_a_83682]
-
iei și o să simți că te doare. E tot ce pot să-ți promit. O să simți. Dacă ți-e teamă, ține-i închiși. Doare mai puțin. Rânjește când îți vine să plângi. Nu doare aproape deloc. Dacă aerul nu se așază bine în jurul tău, înghite-l pe tot. E doar săpun. Numai atunci când te ustură prea tare sub pleoape, numai atunci. Deschide ochii. Evenimentul zilei, acum 7 ani :: Foto: arhiva personală Sa....visam.......merita,macar atat....si...sa..visam........
Baloane de săpun by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82359_a_83684]
-
citesc, ci am pășit înăuntru, unde am descoperit o scenografie și mai stranie decât putusem ghici înainte. Încăperea era, într-adevăr, goală, dar nu cu totul. În mijlocul ei, ușor decentrată, se afla o statuie: o femeie îmbrăcată în haine sărăcăcioase, așezată pe jos, pe caldarâm, ca și cum ar fi ieșit la cerșit ori s-ar fi oprit o clipă să-și tragă sufletul după o zi de trudă. Numai că mâinile ei nu cerșeau, iar ochii-i nu păreau să se odihnească
Jalea de bronz by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82382_a_83707]