2,758 matches
-
triunghiulară emana atâta farmec și atâta disperare, Încât Noimann, căzând În genunchi, se târa spre ea, zdrelindu-și Încheieturile de traversele mai mult sau mai puțin Închipuite, pe care, În loc de păcură sau motorină, picurau lacrimi de ceară, Întinzându-se În așternut. La orizont, dincolo de nori, se ițeau sânii ei rotunzi și luminoși ca niște faruri. Dar oare de ce, atunci când fruntea sa Îi atingea pantofii purpurii cu toc Înalt cât catedrala, imaginea Mathildei se prăbușea pe pat asemenea unui sfinx clădit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
locul lui luându-l altul, iluzoriu. Totuși, În ciuda acestor renașteri repetate - sau poate tocmai din pricina lor -, Noimann simțea cum Între el și Mathilda distanța creștea În fiecare zi și În fiecare ceas. Deși trăiau alături și dormeau câteodată În același așternut, erau atât de străini unul de altul, Încât chiar și atunci cînd trupuruile lor se atingeau, ei În esența lor erau de neatins. Fiecare trăia Închis În universul lui din care sufletul ieșea arareori afară și atunci doar pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a pătruns În ele spiritul lui Oliver?” Își spuse medicul, privindu-și fața descompusă din oglindă... Noimann Întinse mâna și luă din pălărie o prescură. Când o duse la gură, aceasta scoase un chițcăit ușor și, făcând un slalom prin așternut, dispăru sub pat. Atunci, medicul Își dădu seama că ceva e În neregulă cu el și, făcând un efort suprem de voință, se dădu jos din așternut.... Acum nu mai visa. De fapt, nici nu visase. Era treaz, ca-ntotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Frumoasă... B: Da ... și cuminte... C: ...minte... B: Și foarte credincioasă. Într-o seară... Copilul adoarme, bunica îl învelește și pleacă. Pauză muzicală de trecere spre scena II - 2 minute Scena II - Camera Mariei Un material agățat peretele, O pătură așternutul, Maria spune în genunchi rugăciunea Tatăl nostru. Apare un înger alb. Îngerul: Plecăciune șie! Domnul este cu tine! Binecuvântată ești, Maria! (Maria se sperie.) Nu te teme, Maria! Sunt un înger trimis de Domnul tău ca să te anunț că tu ești
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
lună. La început nu știu ce o trezise dar ciuli urechea și prinse în auz murmurul care devenea tot mai vioi și mai îndrăzneț, însă glasurile nu-i erau cunoscute. Poate vă așteptați să-i fie frică? Da’ de unde! Coborî iute din așternut, cu picioarele direct în papuceii care o așteptau cuminți la marginea patului. Mărunțică de statură, cu ochi verzi și vii ca două mărgeluțe, cu părul auriu-roșcat strâns cu grijă într-o cosiță și îmbrăcată în cămășuța lungă până în pământ, porni
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
MĂ PAȘTE DORUL E-o apă lină dorul ce mă paște, Filtrându-se-n lumina somnolentă Din amintirea-n vis adiacentă, Ce timpul mort, încetul îl renaște; Sculptată-n piatra vremii, se ridică Din așternuturi tari, aceeași oră, De parc-ar fi cu rătăcirea soră Și spaimelor alunecând, din frică; Fireasca-mperechere e-o nălucă, Ce tulbură mirajul sincopatic Lăsând în urmă-i malul gros și static În care s-a-necat un dor de
M? PA?TE DORUL by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83824_a_85149]
-
-o el, cu mâinile întinse, gata s-o îmbrățișeze. ― Da’ ce faci, bădie? Vrei să ne vadă bărbatul meu? Am ieșit să iau o gură de aer înainte de culcare... ― Ce n-aș da să mă pot furișa și eu în așternutul tău... ― Doamne! Ce poate să-ți treacă prin minte! - a răspuns ea cu glas și mișcare a trupului care trădau o dorință nebună de a se afla în brațele lui... ― Am să vin mâine seară negreșit - a vorbit lotrul, desprinzându
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
însemnat și cu mare grabă după cum ai sosit în galopul calului înspumat. ― Și mă ții la poartă? ― Poftește în casă, paraleule, că tare mă tem eu că ți-o căzut o mândră cu tronc și vrei s-o ai la așternut cu mare grabă. ― Ești pe aproape, Zaura. Mi--au căzut dragi niște ochi peste poate de frumoși și care nu s-ar lăsa prea mult rugați, dar... ― O păzește strașnic bărbatul. Nu? ― Al dracului mai știi să le potrivești! ― Altfel nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o vreme, după care le-a înșirat pe prispă. S-a uitat la ele cu luare aminte și a început să vorbească: ― Apoi peste două puncte, la vreme de seară, puicuța la care ți-i gândul are să-ți cadă la așternut și după aceea mai că nu s-ar mai da dusă. ― Adică ce înseamnă „peste două puncte”? ― Așa arată cărțile. Asta ar însemna două zile, două săptămâni... Mai mult nu. La auzul acestor vorbe, lotrului i s-a întunecat privirea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu cele trebuitoare unui bărbat ca dumneata... Eu am să te las să mănânci în pace și te mai așteptăm să treci pe la noi. Îți voi trimite veste când e liniște. ― Uite aici bani, ca să-mi faci rost de niște așternuturi domnești, că îi mai mare rușinea. Dorm pe rogojină. ― Dacă poimâine le ai, e bine? ― Să mi le trimiți prin fecior. ― N-avea nici o grijă. Poftă bună! ― Mulțumesc, jupâne - a răspuns lotrul doar din gură, fiindcă ochii urmăreau plutirea cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un an - a poruncit el când s-a văzut în bucătărie. Hangița i-a îndeplinit porunca cu mare râvnă... După ce hangiul s-a ospătat și s-a dus să se culce, ea a strâns blidele și s-a așezat în așternut, dar n-a uitat să lase în geam o lumânare aprinsă... Către ziuă, Irinuța se întorcea la han adusă de lotru mai mult în brațe... Târziu, când slugile terminaseră treburile prin curtea hanului, s-a trezit și hangiul. Nu-și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cu rachiu - da’ din cel de soi - și câteva măsline, dacă s-au rătăcit pe la dumneata. ― Niște rachiu de soi oi găsi eu, da’ măsline... He-hei, de când n-o mai văzut Aizic așa ceva! ― Apoi rachiul băut fără nici un fel de așternut îi ca nunta fără lăutari, jupâne. ― Ca să nu ziceți că ați nimerit la casă pustie, aș aduce eu ceva, da’ nu știu dacă v-a plăcea... ― Afară de arpacaș și curechi de care ne-am săturat cât am fost concentrați, poți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
existaseră și alți pacienți din California eliberați cam în aceeași perioadă cu Goines. Răspunsul, după ce rămase la telefon pe linia interurbană timp de douăzeci de minute: nici unul. Urmă oboseala, crampele de la scris și somnul. Patru păhărele bonificație și zvârcoleala din așternut l-au făcut să adoarmă ca mort și să se întâlnească din nou cu câinii și cu Omul Cameră, care acum avea colți - ai lui - și mușca o morgă întreagă de cadavre cu grupa de sânge 0-I, aliniate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
aici, cu tine, am fost eu și nu Mickey. Audrey lăsă țigara să-i cadă și o stinse cu piciorul gol, fără să simtă vreo durere. Îi zise: — Foarte bine. Avea o voce răgușită, de fumător. Buzz zise: — Iei toate așternuturile de pe pat și le arunci în incinerator. În saltea și în perete sunt gloanțe. Le scoți și le arunci. Și nu spui la nimeni! Audrey spuse: — Zi-mi că totul o să fie în regulă. Buzz o sărută pe cărarea din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
nu mai știu. — Am impresia că mă iei de prost, gagiule! Duarte era mexican și ăștia ca el nu sunt serviți în astfel de localuri. Așa că încearcă altceva. Doi poponari hăcuiți și omorâți, cu care tu te-ai vârât la așternut. Unde i-ai întâlnit? Reynolds Loftis rămase tăcut și țeapăn. Buzz întrebă: — Ai plătit ca să te cuplezi cu ei, corect? Nu-i nici un păcat. Și eu am plătit pentru fuste, așa că de ce unul din tagma voastră nu și-ar plăti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
sul ca pe o manta, și vor fi schimbate; dar Tu ești același, și anii Tăi nu se vor sfîrși." 13. Și căruia din îngeri i-a zis El vreodată: "Șezi la dreapta Mea, pînă voi pune pe vrăjmașii Tăi așternut al picioarelor Tale?" 14. Nu sunt oare toți duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moșteni mîntuirea? $2 1. De aceea, cu atît mai mult trebuie să ne ținem de lucrurile pe care le-am auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
aceleași jertfe, care niciodată nu pot șterge păcatele, 12. El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate, S-a așezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, 13. și așteaptă de acum ca vrăjmașii Lui să-I fie făcuți așternut al picioarelor Lui. 14. Căci printr-o singură jertfă El a făcut desăvîrșiți pentru totdeauna pe cei ce sunt sfințiți. 15. Lucrul acesta ni-l adeverește și Duhul sfînt. Căci, după ce a zis: 16. "Iată legămîntul pe care-l voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
dezbrăcându-și din goană dulama, prea groasă pentru o vreme atât de călduroasă. Iar soarele răsărise din nou asupra casei de la Albești. Căpitanul fusese instalat În camera de jos, iar Erina Își reluase rolul de stăpână a casei, poruncind curățenie, așternuturi și draperii noi și deschizând ferestrele ca să intre aerul cel proaspăt al noii primăveri. Peste Încă o săptămână sosise o herghelie de cai păzită de un tânăr care avea aproape același nume cu el, anume Ionuț, slujitorul Erinei de la moșia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lui; el își paște turma între crini. 17. Pînă la răcoarea zilei, și pînă la lungirea umbrelor, întoarce-te!... Iubitule, sari ca o căprioară sau ca puiul de cerb, peste munții ce ne despart. $3 1. Am căutat noaptea în așternutul meu, am căutat pe iubitul inimii mele; l-am căutat, dar nu l-am găsit... 2. M-am sculat, atunci, și am cutreierat cetatea, ulițele și piețele; și am căutat pe iubitul inimii mele... L-am căutat, dar nu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
faptul că băiatul era chiar inteligent, dar el își orientase curând această inteligență spre a le distruge bunurile sau pentru a găsi noi modalități, care de care mai dezgustătoare, de a le strecura câte ceva în mâncare, în păr sau în așternut. Și chiar iscusința de care dădea dovadă în a imita, un alt potențial talent, și-o folosea pentru a maimuțări cu cruzime șchiopătatul paznicului indian sau felul în care arăta fiul unui dirzi, care avea buză de iepure, atunci când mânca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Acesta este mirosul dominant al englezilor, incită mulțimea, miros de căpcăun, îndeamnă la atac. Majoritatea sunt femei și copii, care probabil stau aici de zile întregi. Fiecare familie și-a demarcat un spațiu, uneori prin despărțituri improvizate din covorașe sau așternuturi, separându-se de ceilalți. Ca din instinct, aceeași pornire europeană de a segmenta lumea, de a repartiza și ordona spațiul. Fiecare familie are un mic teritoriu rozaliu desenat pe harta gării din Amritsar. Par morți de foame și vrednici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Cald. Încearcă să te scufunzi mai mult. Domnule? Lumina soarelui pe o piatră galbenă. Lumină apoasă care se filtrează prin sticlă. Unghiurile verzi ale unui copac araucaria încadrat de fereastră. — Domnule? Șapte și douăzeci și cinci, sir. — O, du-te, Willis. Din așternuturile proprii se ridică miros de mucegai. Gust metalic în gură. Vin roșu. Ridicarea nu va fi tocmai plăcută. Privirea dezaprobatoare a lui Willie se strecoară sub plapumă ca o picătură de apă rece. — Aș putea să vă amintesc, sir, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cele două împărății ale voastre, și este ținutul lor mai întins decît al vostru?... 3. Credeți că ziua nenorocirii este departe, și faceți să se apropie domnia silniciei. 4. Ei se culcă pe paturi de fildeș, stau întinși alene pe așternuturile lor, mănîncă miei din turmă, și viței puși la îngrășat. 5. Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiți ca David în instrumentele de muzică. 6. Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
o cruce de ntuneric sideral, în carul mare am depus litanii Iar stelele ne-au însoțit la bal. în pași de vals, ne-am căutat sărutul Uitat pe buzele-mi ce te-au iubit Și iarba verde ne-a fost așternutul în primăvara-toamnă ce-a venit ... Timiditate Eu, genele îmi plec spre verdele din frunză, Iar cerul meu albastru-l amestec pe o pânză; în amalgam de temeri și neștiute taine Culorile din vise mi-s prețioase haine. Și mă ascund
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cânți melancolii pe-a ta vioară La ceas de așteptare și speranță Femeia ta, vioara ta de-o vară îți va aduce-atâta dezolanță... Dar, vor plesni toți mugurii din oase Când ea va mai țipa încă-un sărut Pe așternuturi de tafta și de mătase. Și nu vei ști de e sfârșit, ori început... Vor curge armonii și disonanațe, Tornadele se vor îmbrățișa nebune, S-or prăbuși în cratere, distanțe Și printre gemete muri-vor gânduri bune... Nimic nu va
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]