1,728 matches
-
îl ducea acasă după cea de-a treia ședință, pe un ton atât de firesc încât nici măcar nu încălca recomandările medicilor, începu din nou să-l iscodească. Cum mai merge treaba cu doctorul Tower? — Destul de bine, spuse Mark, cu ochii ațintiți asupra drumului, ca de obicei. Cred că toată terapia asta începe să mă facă să mă simt un pic mai bine. Înainte de a patra ședință, Mark ceru să facă o vizită la terapie intensivă. Alese la întâmplare o asistentă, îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
emoție, mirare, regret sau curiozitate. Fără Îndoială, doctorul Își dăduse seama că omul este mort din clipa cînd Îl văzuse, iar acum Îndeplinea doar formalitățile cerute de lege și tradiție. Dar În tot acest timp oamenii Înaintaseră puțin, cu privirile ațintite pe chipul doctorului, pline de groază, respect, interes, ca și cum sperau să citească pe el confirmarea a ceea ce știau deja sau ca și cum sperau să descopere apariția unei expresii de groază sau părere de rău care avea să pună pecetea finală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și i-l oferă stăpînului său Însetat de sînge și-i șoptește fioros: — Luați-l! Luați-l, domnu’ Bartlett! Trageți În ticălos, dacă-ncearcă să vă lovească! Între timp negrul se tot retrage Încet, dar acum nu mai are privirea ațintită asupra dușmanului său, ci asupra licăririi diabolice a cilindrului de oțel albăstrui din fața lui; Își ține brațele Întinse Înainte, orb și inutil, În timp ce dușmanul său se apropie, iar fața neagră, brăzdată la Început de dîre de roșu aprins, se transformă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că omul era capabil să dăruiască această calitate rară celor mai mărunte momente ale vieții - fiecărui lucru pe care-l atingea -, deoarece purta În el darurile emoționante ale bucuriei și exaltării. Tot timpul băiatul mersese În urma acestui om, cu ochii ațintiți asupra spatelui său lat. Acum, cînd bărbatul se oprise, băiatul ajunse În dreptul lui, se opri și el și-l privi cîteva clipe cam Încurcat, dar cu același aer de Încredere nezdruncinată. Scoțînd fuioare bogate de fum pe nas, vagabondul porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu mai are nici o valoare. Nu părea indicat să dezvăluie că acesta era sistemul de coordonare în care - se credea - super-creierul lui Gilbert Gosseyn opera transferul de similitudine dodecimală. Deși Gosseyn fusese cât se poate de precaut ochii săi erau ațintiți pe fața lui Patru căci fața aceea reflecta reacțiile individului aceluia solid. Pe fața aceea Gosseyn aproape că putu citi felul în care individul evalua dedesubtul incredibil al spuselor sale. Lua în considerare toate datele. Ajunse, în final, la enigme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
creierului lui Gosseyn. Normal, era numai o posibilitate, nu o certitudine. Așadar, Gosseyn ocoli întrebarea: - Nu sunt mai inteligent decât eram atunci. Apoi adăugă: - Cine ar fi bănuit că te obosești să ții casa asta amărâtă sub supraveghere? Ținu privirile ațintite pe fața netedă cât rosti cuvintele cu substrat de laudă. Și fu încântat să observe o ușoară mulțumire de sine în expresia celuilalt. Dar Blayney nu spuse nimic; nu oferi nici o explicație pentru prevederea de care dăduse dovadă. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
spuse, să-mi imaginez acest sistem de conducere în relație cu problemele importante. De pare că acolo, în galaxia voastră, autonumitul comandant suprem menține o continuă stare de război împotriva ființelor umane Dzan. Iarăși o pauză. Ochii celorlalți Troog erau ațintiți asupra șefului lor. Gosseyn așteptă, în timp ce un umăr al trupului voluminos de dedesubtul capului acela făcu o mișcare care putea fi descrisă ca un ridicat din umeri. Gura mică rosti: - Mai Marele Nostru, spuse comandantul navei, a ordonat raselor inferioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
lui speciale. Vocea lui Gosseyn Doi se auzi din nou: - Mai sunt alte comentarii sau informații? întrebă el. Tăcere. - Atunci, spuse Gosseyn Doi, Leej, dă-ți toată silința. Tăcere. Apoi - un fel de fâșâit. Și o lumină. Enro avea privirea ațintită pe podea, lângă perete. În timp ce Gosseyn Trei continua să stea liniștit, văzu că zona luminoasă nu era nici tocmai ovală, nici tocmai rotundă sau pătrată, ci de o formă între cele trei. Super-creierul său reacționa la pata luminoasă; și iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
de ieri, pe cale firească ajunge boul de azi. Poate că tocmai de aceea, pe când am auzit eu mitingul acela întâmplându-se, m-a podidit melancolia și pe dată m-am pierdut pe o ulicioară și mi-am spus, cu ochii ațintiți la stele și cu gândul la vremi apuse: "Unde ești furaterie/ Cu desaga ta cu tot". La fitness Mult aș vrea să hotărăsc exact în ce constă lumea de azi și să mă conving, în cunoștință de cauză, că adică
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
rămase așezat, reținând pe toată lumea. Pentru prima oară dictatorul îl privi direct pe Gosseyn-Ashargin cu ochi reci și neprietenoși. - Secoh, zise el, fără să se întoarcă. - Da? răspunse celălalt cu promptitudine. - Adu un detector de minciuni. Ochiul de oțel rămase ațintit pe Gosseyn. - Prințul a cerut o anchetă și sunt fericit să-l îndatorez. Având în vedere împrejurările, era normal, oarecum adevărat, numai că Gosseyn ar fi schimbat două cuvinte. În loc de "a cerut" ar fi spus s-a așteptat la... Enro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
cu mîna. Asta nu se întîmplă. Lanark privi de-a lungul celor două străzi. Lumina pală și apoasă dispărea vizibil de la capătul lor. Brusc trecu strada cea mai lată și o luă la fugă prin mijlocul ei. Alerga cu ochii ațintiți asupra orizontului, avînd vagul sentiment că ziua va dura mai mult dacă îl atingea înainte ca lumina să dispară cu totul. Vîntul începu să bată. Rafale puternice de vînt îl împingeau din spate, și-i era mai ușor să fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ele. Șiruri înzăpezite de nori despărțeau lanțuri înzăpezite de munți, iar ceruri argintii erau atît de aproape de oceane sclipitoare, că de-abia le puteai distinge. Institutul părea să lunece spre soare între pantele abrupte ale unui canion, și el îți aținti privirea în jos, încercînd să-i zărească fundul, dar cînd ceața de sub fereastră se subție și se desfăcu, văzu un spațiu violet-închis, cu stele și o semilună. Amețit, se uită din nou la soare să se asigure că e la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe străzi, iar felinarele erau aprinse. Băieții de vîrsta lui mergeau cîte trei-patru, fetele, două cîte două, iar grupurile de ambe sexe trăncăneau și chicoteau la ușile cafenelelor. Thaw se simțea inferior și i se părea că toți ochii sînt ațintiți asupra lui. Șușotelile pe care le auzea păreau să îi ia în bătaie de joc privirea absentă pe care o arbora pentru a-i dezarma pe cei care-l criticau, iar rîsetele pe care le auzea părea provocat de părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
la capătul unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci nu se gândise, dar acum, deodată, își dăduse seama că Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
complotul era în preajma izbânzii, fie amenințările abia voalate ce i se adresaseră deja trebuiau luate ca definitive, în sensul cel mai propriu în timpul acesta Hardie continuă: ― Ți-am spus toate astea ca să subliniez următoarele dispoziții: Gosseyn, mai multe arme sunt ațintite asupra ta. În consecință, fără alte comentarii te vei așeza în fotoliul acela ― indică cu mâna dreaptă ― vei lăsa să ți se pună cătușe, și te vei supune la tot ce-ți vom face. Întoarse privirea și zise: ― Thorson, adu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
nimic care ar fi putut înrăutăți situația. Era timpul să-și debiteze povestea. Spre marea sa suprindere, fu ascultat cu mare atenție. Când Gosseyn termină, Crang își scoase o țigară din tabacheră și și-o aprinse. Remarcă privirea lui Gosseyn ațintită asupra lui, dar nu spuse nimic în momentele următoare. Trăsăturile chipului reflectau o ușoară tulburare și, timp de peste un minut, fumă în tăcere. Gosseyn având tot timpul să-l studieze. Eldred Crang era zvelt și nu prea înalt. Tenul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
într-un fotoliu se afla președintele Hardie. Chipul său aristocratic se lumină văzându-l pe Gosseyn. Așezat acolo, lăsa o impresie de calm olimpian, de hotărâre.... ce mai, imaginea ideală a unui mare om de stat. Privirea lui decisă se aținti asupra chipului lui Gosseyn. ― Ți-am pregătit acest apartament, pentru că doream să-ți vorbesc fără teama de a fi auzit. N-avem timp de pierdut. ― Chiar așa? În mod deliberat adoptase o atitudine ostilă. Omul acesta încredințase unei asociații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
rămase așezat, reținând pe toată lumea. Pentru prima oară dictatorul îl privi direct pe Gosseyn-Ashargin cu ochi reci și neprietenoși. - Secoh, zise el, fără să se întoarcă. - Da? răspunse celălalt cu promptitudine. - Adu un detector de minciuni. Ochiul de oțel rămase ațintit pe Gosseyn. - Prințul a cerut o anchetă și sunt fericit să-l îndatorez. Având în vedere împrejurările, era normal, oarecum adevărat, numai că Gosseyn ar fi schimbat două cuvinte. În loc de "a cerut" ar fi spus s-a așteptat la... Enro
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
la capătul unui bulevard larg. Colinele fuseseră nivelate astfel încât aceasta să fie înconjurată de spațiu și peluze înverzite. Se situa la aproape un kilometru de porțile umbrite de arbori. Sfida cerul într-o splendoare de metal strălucitor. Era un con ațintit spre zenit, surmontat de o stea de lumină atomică, mai orbitoare decât soarele de amiază care licărea deasupra. Gosseyn fu surprins s-o vadă atât de aproape. Până atunci nu se gândise, dar acum, deodată, își dăduse seama că Mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
complotul era în preajma izbânzii, fie amenințările abia voalate ce i se adresaseră deja trebuiau luate ca definitive, în sensul cel mai propriu în timpul acesta Hardie continuă: ― Ți-am spus toate astea ca să subliniez următoarele dispoziții: Gosseyn, mai multe arme sunt ațintite asupra ta. În consecință, fără alte comentarii te vei așeza în fotoliul acela ― indică cu mâna dreaptă ― vei lăsa să ți se pună cătușe, și te vei supune la tot ce-ți vom face. Întoarse privirea și zise: ― Thorson, adu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
nimic care ar fi putut înrăutăți situația. Era timpul să-și debiteze povestea. Spre marea sa suprindere, fu ascultat cu mare atenție. Când Gosseyn termină, Crang își scoase o țigară din tabacheră și și-o aprinse. Remarcă privirea lui Gosseyn ațintită asupra lui, dar nu spuse nimic în momentele următoare. Trăsăturile chipului reflectau o ușoară tulburare și, timp de peste un minut, fumă în tăcere. Gosseyn având tot timpul să-l studieze. Eldred Crang era zvelt și nu prea înalt. Tenul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
într-un fotoliu se afla președintele Hardie. Chipul său aristocratic se lumină văzându-l pe Gosseyn. Așezat acolo, lăsa o impresie de calm olimpian, de hotărâre.... ce mai, imaginea ideală a unui mare om de stat. Privirea lui decisă se aținti asupra chipului lui Gosseyn. ― Ți-am pregătit acest apartament, pentru că doream să-ți vorbesc fără teama de a fi auzit. N-avem timp de pierdut. ― Chiar așa? În mod deliberat adoptase o atitudine ostilă. Omul acesta încredințase unei asociații de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
sau poate că vreunul dintre voi a avut mai mult decât o simplă presimțire? Dacă da, să ridice mâna. Grosvenor își întoarse capul, dar nu văzu pe nimeni ridicând mâna. Deodată, își dădu seama, cu uimire, ca ochii directorului erau ațintiți asupra lui. - Domnule Grosvenor, îi spuse Morton, oare nexialismul ți-a îngăduit să prevezi ca făptura aceasta este în stare să treacă printr-un perete? - Nu, răspunse Grosvenor, răspicat. - Mulțumesc, zise Morton. Părea satisfăcut, în orice caz nu mai puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
de metal, și se apropie de Grosvenor căruia îi spuse în șoaptă: - Când mă gândesc că nici nu bănuiam ce o să se întâmple! E limpede că-și închipuie că, într-un moment de criză... Nu-și sfârși fraza, dar își aținti privirea asupra căpitanului Leeth. - Cred că acum își dă seama că a făcut o greșeală, zise Grosvenor, împăciuitor. - În fond, poate că nici n-a greșit prea mult, recunoscu Morton. Instinctul de conservare își spune totdeauna cuvântul copleșind orice alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
al patrulea om. Ultimul ou fu scos și depus pe fundul cuvei înalte de metal dur. Erau niște ouă rotunde, cenușii, iar unul dintre ele părea ușor crăpat. Se aflau acolo mai mulți oameni, cu armele ridicate și cu ochii ațintiți asupra crăpăturii care se tot lărgea. Deodată se ivi din ea un cap urât, rotund stacojiu, cu niște ochi mici și o gură subțire. Capul se răsuci pe gâtu-i scurt, iar ochii îi fulgerară pe oameni cu o privire feroce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]