1,177 matches
-
și pe care, până atunci, nu avusesem permisiunea să-i port, ca să-i am noi pe străzile Bucureștiului. Intenționam să mă scol devreme, în zori, dar, din pricina emoției, am adormit mult după miezul nopții. Mă foiam în pat, așteptând să ațipească tata. În copilărie, vorbeam în somn și-mi era groază să nu mă trădez cumva. M-am trezit, de aceea, abia când la poartă s-a auzit claxonul mașinii, venită înainte de ora stabilită. Mi-am încălțat repede bocancii, nebănuind că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
de derută, din oraș. Toți se întreabă dacă deșertul, căutat, de atâta timp, de cei din Asybaris există. Noaptea, cum se trezesc din somn, se reped la ferestre, sperând să vadă cerul acoperit de pâclă. Și nu mai reușesc să ațipească după ce se conving că stelele strălucesc ca niște diamante. Dimineața, la primele ore, ies pe străzi să afle dacă a sosit cumva vreo veste de la expediția plecată la începutul verii. Tavernele sunt mai pline ca de obicei, dar seamănă cu
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
blocau pur și simplu, se respingeau cum încerca cineva să-i cupleze asemenea ideologii în minte. Considera că nu-s de el aceste științe umaniste, sociale și politice. Limbajul de lemn îi cădea greu la stomac și mai, mai că ațipi pe drum! După cca o oră mașina ajunsese la destinație. Pe sălile Centralei au fost întâmpinați de vreo 15 colegi de la alte secții sau Grupuri de construcții. Se prezentaseră și ei cu secretarii pentru confirmare. Imediat a intrat în probleme
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
liniște... am coborât la cantină și-am luat o porție de ceai. Fetele care strângeau mesele mi-au adus două porții complete, cu solnița la discreție. Culoarele uriașe erau întunecate și pustii. Am urcat încet scările până în cameră și am ațipit în patul meu dublu, suprapus, fără cearceafuri, de blatist. Luna își pierduse contururile într-un cer de purpură, soarele topea bruma de pe acoperișurile caselor. Adesea ne categoriseam când unul devia de la subiect... Repetentule! Nu-i așa că sună frumos!? Însă de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
răsucise pe călcâie și tocmai dădea să iasă, când Mortimer îl opri: Pyles... — Da, domnule. — Te rog, du-te să vezi ce fac copiii. I-am lăsat în camera lor. Erau cu bona Gannet, dar știi cum e ea... mai ațipește. — Prea bine, domnule. Tăcu o clipă, apoi adăugă înainte de a se retrage: Perimteți-mi, domnule, să vă prezint în numele întregului personal felicitările noastre cele mai calde și la mulți ani. Îți mulțumesc. Sunteți foarte amabili. Plăcerea e de partea noastră, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nici că mi-era prea cald sau nu mă simțeam bine. Probabil că aș fi putut să zac acolo, ascultând răpăitul ploii pe geam și din când în când câte un tunet și mai curând sau mai târziu aș fi ațipit. Dar la numai o jumătate de oră după ce am fost sigur că toată lumea se culcase, am ieșit de sub pături și am pornit tiptil pe scări în tricou și chiloți. Ca și data trecută, ușa camerei lui Joan era întredeschisă. Ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
că n-am spus nimic din toate astea. Mi-e greu să-mi amintesc. M-am așezat pe un scaun de vinil din sala rudelor și am încercat să citesc un ziar, dar eram probabil atât de obosit, că am ațipit. Am avut un vis ciudat în care spitalul devenea un platou de film și eu stăteam în sala întunecată a unui cinematograf, văzându-mă pe ecran în timp ce țineam mâna Fionei și îi vorbeam. Am descoperit că rareori te simți foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
meu de la parter și m-am dus să caut barul, unde am fost servit cu o băutură de doctor Gillam. Am dat peste cap băutura, apoi m-am așezat pe scaunul de vinil într-un colț al barului și am ațipit. M-am trezit după un timp și ridicându-mi privirea, am găsit-o pe Joan că se uita de sus la mine și mi-a zâmbit în semn de recunoaștere. Mi-au trebuit câteva secunde ca să-mi dau seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
piept, încât îi vine să zâmbească. Și prin pâcla ninsorii la hotarul orașului, își mână găinile ude spre coteț. ─ Piii-ca, pi-ca, pica! zice băiatul. Pii-ca, pica!. Sus la etajul șapte, blocul D 3, scara C, apartamentul 91, domnul Popa a ațipit în fotoliul său, odinioară oranj, dinaintea televizorului, un Temp de pe vremea lui Dej. Tresare cu putere când, la pupitrul din Calea Dorobanți 191, o mână vrăjmașă sănătății mintale și auzului ascuțit dă la maximum volumul de difuzare. A, doamna Vasilescuuuuu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
frumos. La maturitate, visele s-au întrerupt. Abia odată la nu știu câți ani dacă mai visa și ea un pom sau o apă. Dar acum, la bătrânețe, bunul Dumnezeu i-a înapoiat visele de odinioară. O floare, de pildă, după-amiază când ațipise pe divan visase o floare fără nume. Și tocmai pentru că se dezbrăcase de nume, frumusețea ei i să dăruia visătoarei complet și adânc, producându-i delicii verticale. Alteori visa cum curge sângele prin rețeaua de vase. Alteori altceva. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
săgeată spre comandant. Colonelul a salutat și, făcând stânga-mprejur, a plecat, însoțit de suită... * Legănatul monoton al vagonului te îmbia la somn... Toaibă și-a rezemat capul de peretele vagonului, și-a tras pulpana mantalei peste ochi, încercând să ațipească. N-a fost chip, însă. Gândurile nu-i dădeau pace. Abia apuca să pornească, însoțit de un gând, că altul i se așeza în cale și îl lua pe aripile lui. Cu nici unul însă nu reușea să meargă până la capăt
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de gânduri, locotenentul Făgurel abia a băgat de seamă că soarele le dădea binețe deja. Era o zi de toamnă plină. Toaibă l-a simțit pe locotenent că se foiește pe banchetă și și-a descoperit fața, privind în jur... Ațipise pentru o frântură de ceas și un vis l-a dus acasă... „Să ai grijă de Maranda, mamă, că o rămas singură singurică... Am să am grijă, dragul mamei. Tu du te cu Dumnezeu și să te întorci sănătos și
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
locotenent și a îndrăznit: Domn’ locotenent, nu știu de ce, dar ceva îmi spune că acușica ne debarcă. De unde până unde ai scos tu una ca asta? Să nu râdeți de mine, domn’ locotenent. N-am să râd. Te ascult. Am ațipit o nimica de ceas și am visat-o pe mama. Și ce-i rău în asta? Nu-i rău nimic, dar dacă o visez trebuie să mi se întâmple ceva deosebit. Și acum ce poate fi neobișnuit dacă nu debarcarea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
colț mai ferit. Nu-l interesa ce vecini are. Chiar dacă ar fi vrut să știe, nu avea cum, din cauza întunericului. A așezat sacul cu merinde mai ferit, și-a tras capela peste ochi și, în legănatul monoton al vagonului, a ațipit. Când s-a trezit, zorii anemici se prelingeau prin geamul murdar. La o cotitură, a reușit să distingă locomotiva obosită care trăgea după ea un șir de vagoane hârbuite. Lumina slabă abia dezvelea dealuri peticite cu omăt. Peste tot se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
avea o coajă de pâine, cu gândul că șoricimea ar da iama dacă ar descoperi-o. Și îi era o foame!... Acum ar fi vrut să doarmă puțin, dar foiala din jur nu-l lăsa. În cele din urmă a ațipit, doar cât ai coace un ou. Când a deschis ochii, afară mijeau zorii deja. Piciorul îi înțepenise. S-a ridicat cu greu și a scuturat mantaua și sacul de merinde de frică să nu se fi aciuat vreo lighioană prin
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nuielii?... „Sacul de merinde bine înfășurat și legat de capăt s-ar putea să mă ajute” - și-a făcut curaj. După ce a făcut trebușoara asta, s-a așezat pe o cioată din livadă, să se hodinească... Până la urmă, a și ațipit... Când s-a trezit, toată ființa lui suferea cumplit: bășicile sângerânde din palme îl usturau, piciorul rănit îl durea peste măsură, iar foamea îl chinuia fără milă. Cu chiu cu vai, a început să înainteze pe drumul glodos. Încă nu
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
nici de un pahar, nu de două. Toarnă cât este și după ce om pune ceva în gură te-i duce să aduci o sticlă cu rachiu de la Prispă. Au mâncat în silă... Toaibă s-a întins pe laiță și a ațipit cât ai clipi, iar Maranda s-a dus după rachiu. Când s-a întors, Toaibă tocmai făcuse ochi. Te-ai întors, Marandă? Umple un pahar, rogu-te, și dă-l încoace, că am o inimă ca un pietroi. I-a
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
așezat pe marginea prispei în bătaia soarelui mângâietor de chindie tomnatecă. A rezemat capul de dereg... Încercând să-și liniștească bătăile inimii, și a încrucișat brațele la piept. A rămas așa o bucată de vreme. În cele din urmă, a ațipit... Te-ai întors, Toadere? A tresărit ca mușcat de șarpe... Trecuse prin atâtea în ultimii ani încât toată ființa lui devenise încordată ca un arc gata oricând să-și dea drumul... A clipit des neînțelegând unde se află și cine
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
și tu că am plecat în lume și... atât. Așa am să fac. Rămâi sănătos, Toadere. Mergi sănătoasă, Marandă, și ai grijă de casă și de cal... Rămas singur, Toaibă s-a întins pe laița improvizată cu speranța că va ațipi. Dar gândurile l-au năpădit ca un stol de vrăbii certărețe. „Uite ce zile am ajuns! Să dorm pe o 136 laiță străină, parcă nu mi-ar fi fost deajuns priciul de la pușcărie. Om gospodar și am ajuns să plec
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
de la Dochița.... Gândul i s-a fixat pe spusa Dochiței: „Dacă a vrea Dumnezeu, vă va dărui și un prunc”... „Doamne! Fă să se întâmple minunea asta!” Pe la al doilea cântat al cocoșilor, Toaibă a intrat în casă. Maranda abia ațipise. Deși el călca pisicește, ea s-a trezit. Unde ai zăbovit atâta, Toadere? Ești teafăr? Cum ai umblat pe vifornița asta? În timp ce se dezbrăca, o asculta pe Maranda fără s-o audă însă. Mintea îi era plină de imaginea Dochiței
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
schimbă, cu aplomb bineînțeles, cîteva vorbe de clacă, el se retrase În camera de alături, unde, așezat În fotoliu, rămas singur, deschise unul din cele două ziare de Capitală din ziua aceea și Începu liniștit lectura, dar după zece-cincisprezece minute ațipi, neavînd ce citi. Cumpăra ziarele, cel de Capitală și cel local, din obișnuință, - Înainte de război era abonat, chiar În timpul războiului, dar cele „mai interesante” ziare au fost cele dinainte de război; cîte partide politice atîtea ziare. Aveai ce citi, și altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
din ele erau nechibzuite și cinci înțelepte. 3. Cele nechibzuite, cînd și-au luat candelele, n-au luat cu ele untdelemn; 4. dar cele înțelepte, împreună cu candelele, au luat cu ele și untdelemn în vase. 5. Fiindcă mirele zăbovea, au ațipit toate, și au adormit. 6. La miezul nopții, s-a auzit o strigare: "Iată mirele, ieșiți-i în întîmpinare!" 7. Atunci toate fecioarele acelea s-au sculat și și-au pregătit candelele. 8. Cele nechibzuite au zis celor înțelepte: Dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85116_a_85903]
-
capac lui Niki care se Îmbracă-n uniformă, traversează aleea, și-i zdrobește lui Flo capul cu ciocanul În bucătărie. Sfîrșit. „Toate poveștile sînt bîntuite de fantomele poveștilor care ar fi trebuit să fie”* Salman Rushdie. De cîteva ori am ațipit. Niki este uluitor de soporific. La un moment dat am deschis ochii tocmai cînd ofițerul Își tăia unghiile de la picioare și mi-a venit să vărs. Ritmul neorealist de lent e imprimat de Înmormîntarea inițială ce pare să dureze pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
-i iubească pe țopîrlani. Neamțul s-ar mira că oaia vorbește. Eschimosul oricum n-a văzut oaie așa că nu s-ar mira. Indianul ar insera-o-n Kamasutra, În pol position, chinezul ar jupui-o de vie. Al nostru, paralizie, ațipește, vine baba cu brîu’ de lînă, cade cometa, sfîrșit. Interpretarea lui Steinhardt este că victima nu-și ia nici o măsură de apărare și vrea să se contopească cu mama natură fiindcă „s-a scîrbit și nu mai vrea să trăiască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
că dumneavoastră o s-aveți noroc cît cuprinde. — Sper. Am oprit vasul și l-am lăsat să plutească. Eddy s-a dus În față și s-a Întins. Eu stăteam În picioare ca să văd dacă iese vreo coadă din apă. Negrul ațipea din cînd În cînd, așa că mă uitam și la el. Pun pariu c-avea niște nopți nebune. — CĂpitane, ai vrea, te rog, să-mi aduci o bere? mă-ntreabă Johnson. — Sigur, domnule, Îi spun și-mi bag mîna-n gheață ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]