3,115 matches
-
lumina scrierilor sale), Elena Buică a reușit să se impună (în foarte scurt timp) ca valoros om de litere, datorită - în parte - pregătirii sale filologice, dar și talentului extraordinar cu care reușește să aștearnă gânduri imaculate, pe colile înălbite de abis. Iubindu-și cărțile ca pe proprii copiii, prin fiecare titlu aduce câte ceva nou, inedit, izvorând noi comori dintr-o nesecată fântână cu ape limpezite de vise: “Crâmpeie de viață” (2005), “Gând purtat de dor” (2006), “Prin sita vremii” (2007), “Oglindiri
O SCRIERE NECESARĂ RESTITUIRII ISTORICE A ÎNCĂ UNUI COLŢ DE ROMÂNIE – ŢIGĂNEŞTI, TELEORMAN de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356721_a_358050]
-
oferind celor buni daruri sub formă de putere, prosperitate, urmași numeroși, viața îndelungată, iar cei răi erau pedepsiți prin calamități naturale, iar în ce privește viața de după moarte, concepția era destul de vagă, sub forma unui spirit semi-material care însoțea trupul neînsuflețit în abis. La egipteni se întâlnește o înaltă dezvoltare eshatologica, apărând idea de „judecată de apoi”, în care Ka-spiritul despărțit de trup continuă să trăiască, fiind supus judecății, iar dacă inima era mai ușoară decât până de struț de pe capul zeiței Maat
METAFIZICA (5) – „ESHATOLOGIA” 70X90 CM de CONSTANTIN POPA în ediţia nr. 587 din 09 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355026_a_356355]
-
-mi-ai,/ frumoasa mea, / în apa de izvor / mi-ai oglindit dorința / de-a locui cândva-ntr-o lacrimă / de stea.” ( Lacrima primăverii) Armonia gândului este tulburată (uneori) de bătăile ceasornicului ”în mine se zbat întrebări ancestrale, / flămânde, haine, toride abisuri”... care-și anunță “implacabila” trecere. Firesc, sufletul tresare... și-n ochii de peruzea ai poetei apar lacrimile neputinței - zadarnic “cătând un răspuns în mătănii și rugă”... De ce apusurile trebuie să fie atât de frumoase, de mistuitoare? Sunt întrebări ce-și
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
mult sau mai puțin incifrate. Forțele creatoare ale poetei forțează invizibilul, aducând în fața cititorului ( într-un moment revelator) - fructul misterios al creației. “ Petale de flori au căzut secerate, / în ochii-mi luceferi izvoare-au secat / și lacrima ta s-a-nfrățit cu abisul”/ .... ( Petale de flori au căzut peste lume...) Iubirea este un “tărâm” care cheamă, freamătă ca un stup de albine... gata oricând a-și lua tributul, lăsând în urmă tristețea florilor. Vaste, inepuizabile sunt posibilitățile poetei în exploatarea registrului simbolic. Nu
NOTE DE LECTOR.VOLUMUL DE POEZIE BRODERIE DE GÂNDURI , AUTOR CURELCIUC BOMBONICA de VALENTINA BECART în ediţia nr. 590 din 12 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355030_a_356359]
-
Că sînt de fericire zdrobit în mii de cioburi În care se reflectă făptura-ți gra]ioasă Și dulcea ta tăcere te face și mai gravă Lăsndu-mă să-ți sorb esență mătăsoasa. Și: Grenoble, 22/11/2009 (23:19) Ce abisuri colosale peste dealuri cad grămadă. O puzderie de stele, mere coapte în livadă. Ce iubiri înălțătoare, fete dulci scăldate-n lapte, Amețite de iubirea care le-a momit cu șoapte. Ele freamătă duioase, fragede, îndrăgostite. Cum le tremura ființă, cînd
REDIMENSIONIND TIMPUL de IOAN LILĂ în ediţia nr. 566 din 19 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355084_a_356413]
-
nu numai că rămăsese credincios lumii în care se plămădise, ci și o tălmăcea, printr-o rafinată înțelegere, dându-i meritatele dimensiuni universale. Lucian Blaga a fost un spirit neliniștit, cu teribile oscilații între lumea concretă, trecătoare, și cea a abisurilor metafizice, pe care le-a transpus în scris în cele mai variate registre ale sensibilității și rațiunii. „Lucian Blaga și Premiul Nobel” o chestiune rămasă - de zeci de ani - nelămurită. După cum se știe, o astfel de propunere este luată în
VEŞNICIA S-A NĂSCUT LA SAT... de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 331 din 27 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355174_a_356503]
-
dăruit iubire și s-a înfăptui miracolul de a mă naște din nou. Pe fila sufletului tău, scriu visul, dorul, zbuciumul și fericirea. Trăim poemul dragostei, înfiorați de rimele ei... Depărtarea nu poate să strivească clipa asta, dulce-amară cădere în abisul vieții. Referință Bibliografică: Iubesc... Elena Lavinia Niculicea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 605, Anul II, 27 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Elena Lavinia Niculicea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
IUBESC... de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 605 din 27 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355226_a_356555]
-
spaniolii le-au găsit deja aici, când au descoperit locurile. Concluziile trase de naturalistul American Donald Peattie, despre Grand Canion este de o frumusețe și acuratețecare merită să fie consemnate: Marele Canion este adânc cioplit de mâna Maestrului, este un abis al tăcerii deschis în deșert; este tot timpul înscris în roca goală, este cartea pământului ... Despre indienii Navajo - a căror istorie, etnografie și știință, organizare social-tribală și cunoaștere am studiat-o chiar în vara venirii mele aici, dintr-un motiv
ATÂT DE APROAPE DE GRAND CANION!... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355581_a_356910]
-
LUMINĂ Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Poezie de AL.FLORIN ȚENE Pășind pe lumină În dezlănțuita sinfonie iese visul, din fuiorul nopții pășind pe cărare, levitează peste noi aducând abisul, sfidând lumina din exploziile solare. Aici se întâlnesc minunile cu povestea hălăduind prin imperiile de vise și glasul rămâne urmă în vestea cu căprioare la izvor ucise. Sunetul scrie-n creier un poem în timp ce lumina vibrează-n dimineți când secunda
PĂŞIND PE LUMINĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355631_a_356960]
-
Acasa > Poeme > Dorinte > CU TINE Autor: Mihai Leonte Publicat în: Ediția nr. 278 din 05 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului CU TINE Cu tine aș vrea să mă avânt Spre înălțimi amețitoare, Spre abisuri! Din inimă să-mi zboare un cânt, Inegalabil de frumos Și plin de visuri . . . Cu tine aș vrea să mă avânt În rotirea lentă a unui vals, Să-mi înflorească-n inimă un gând, Iubirii mele să-i dau glas
CU TINE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355697_a_357026]
-
și Iuliana scâncea tot mai pu �ternic, vizibil îngrozită, lipsită până și de ajutorul Domnului pe care‑l rugase tot drumul să o salveze. Nu era în stare să se miște și avea mereu senzația că o să cadă într‑un abis. A întins mâna să se sprijine de ceva, dar a întâlnit mâna bărbatului care a strâns‑o cu putere și a început să râdă batjocoritor. - Hei, târfă, faci scene cu mine ?! I‑a smuls rucsacul și l‑a aruncat într
CHEMAREA DESTINULUI (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 280 din 07 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355583_a_356912]
-
Și stelele îmi duc trena (miri în carul mare) Patul nostru făcut din flori de mac, salcâm și albastrele ne unește făcând din noi o istorie (definitivi) Mă privești fulgerător dorința gândului tău a penetrat fiecare bătaie a inimii mele (abis îmbrăcat în albastru) Te rog stinge lumina lasă felinarele din gară asta părăsita să ne mângâie (ești gelos pe lumină ce-mi atinge porii) Încet, calm, lin, vulcanic suflul tău face rochia mea să zboare pe aripile fluturelui albastru ce-
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
lacrima dorului de tine mamă morminte părinți cum se odihnesc cuminți în pământ de suferință clopote ce bată surd în valea cu suspine destin crud al multora ca mine miroase întunericul a ars așezați între vis și somnolență suferim de abisul bunului rămas cărări din frunze moarte pași greoi drum strâmt azi în trecut ori în viitor suntem tot noi nufăr plutitor rabd durerea părintească cuprins de nostalgie și de dor privesc oricând spre casa părintească rămasă în umbra morții am
TU MAMĂ ÎMI LIPSEŞTI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 904 din 22 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346154_a_347483]
-
și-un proiect divin în fapt nu poate fi-mplinit, când lumea o închide-n sine și de lumină-i văduvit. Tocmai de-aceea Fiat lux a fost rostit și s-a deschis - ca trupu-mpuținat al beznei împins să fie în abis. (De reținut acest aspect ce grandiosul deservește: Contrastul bine ticluit valoarea operei sporește!) Cum al luminii ochi se-ndreaptă spre-nalturi nehotărnicite, în cer, din fina ei substanță, olaturile-au fost zidite, o lume supratemporală unde mișcarea-i rău văzută, căci
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]
-
căptușite cu mușchi extrem de fini, calzi și primitori. Degetele exploratoare în tainele femeii deschid drumul micului prinț, crescut în noblețe, putere și importanță. Urmează clipe când visele se unesc în căutări și erori, suprapuneri și împliniri, când micul prinț cotropește abisurile romane ca un dac hotărât. Penisul tău romantic și muzical mă pătrunde în adâncimea sânilor, cucerind vaginul fremătat de viață, foame și mulțumire. Corpul femeii întotdeauna este deschis unei recunoștințe fie ea chiar și în fața unei superiorități. Pictura: Maia Martin
SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346232_a_347561]
-
Acasă > Poezie > Cântec > ELOGIU GAROAFEI Autor: Ion Mârzac Publicat în: Ediția nr. 246 din 03 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului ELOGIU GAROAFEI Lui Nicolae Labiș Fusese vie și albă că perla din salba risipită-n abis la ceas nepermis - fusese vie și galbenă că zeama din strachina risipita de vreme în nisipuri perene - fusese vie și roșie că sângele de moșie risipita de soarta într-o zodie moartă - fusese ruptă din soare că orice floare risipita
ELOGIU GAROAFEI de ION MARZAC în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356156_a_357485]
-
-și ia catrafusele și nu pleacă unde o vedea cu ochii. Umbrele încăpățânate se fugăreau prin odăi, jucând ,,de-a v-ați ascunselea” cu vitejia lui îndoielnică, dar în curând abandonară teritoriul devenit ostil și se năpustiră hohotind învinse în abisul nopții. Lumina izbucni victorioasă în casa bântuită atâta vreme de tristețe și disperare iar viața intră din nou pe ușa din față a casei, păzită cu strășnicie până atunci de cerberii degradării. Din seara aceea Carlos redeveni bărbatul puternic și
DILEME ( FRAGMENT 27) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368808_a_370137]
-
poți să cazi, Numai tu trăind o dramă, Între ieri și între azi, Viața trece, lasă-n urmă O silfidă umbră calmă, Miel pierdut din a sa turmă, Mângâiere după palmă, Făurește un trup de om Din cenușa-n lut abisul, Vraja întâiului atom Dăruindu-ți tot nezisul, Undeva, pe-o stea anume, Tot frumosul din privire Călăuză-ți este-n lume Și pătruns de nemurire, Pajiști verzi și colorate Și păduri albe de brazi, Dăruite sau visate, Nelăsându-te să
GLOSSĂ de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368839_a_370168]
-
-i moartă în drum? placid mă tocmesc cu vântul răscruce de ce nu mi-ai spus că otrava e dulce? SĂ-MI FIE SLOVA ULTIM SUSPIN ! e vina mea ca brațul l-am deschis c-am pus un zâmbet acolo în abis e vina mea ca flori iubesc s-ofer ca azi nu vreau să fiu decât ... mister e vina mea ca ție eu m-am dat ca pe-al meu umăr lasata-ți un oftat e vina mea ca nopți am
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
eu.. pe-aciiii ... gustând în taină din ce a mai rămas te-aștept că să revii. DECÂT ORICE, ORICUM Decât orice, oricum ori slugă la stăpân e vina mea ca brațul l-am deschis c-am pus un zâmbet acolo în abis e vina mea ca flori iubesc s-ofer ca azi nu vreau să fiu decât ... mister e vina mea ca ție eu m-am dat ca pe-al meu umăr lasata-ți un oftat e vina mea ca nopți am
LACRIMI CORUPTE (POEME) de EUGEN EMERIC CHVALA în ediţia nr. 1906 din 20 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368884_a_370213]
-
timpul trecut fără remușcări. Iată de ce, Mit, mă întreb dacă ne cunoaștem suficient de mult, ce trebuie să facem ca actul cunoașterii reciproce să fie complet? Ermit SMERENIE POETULUI! Ermit, sufletele noastre sunt damnate să se caute o veșnicie în abisul Universului. Mi se cutremură sufletul când mă gândesc că însuși Creatorul Universului a pus în calea noastră piedici mai greu de trecut decât Nilul și Amazonul. Pe însăși Zeița Cerului a rostogolit-o în calea noastră, amenințând-o că, dacă
SMERENIE POETULUI! de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368907_a_370236]
-
preamări, El este fericirea. Domnul este luptător în război, Numele Lui este Atotputernicul, pentru toți, pentru noi! Carele faraonului și armata lui în mare le-a aruncat, Ofițerimea lui s-a înnecat. Adâncul mării i-a acoperit, au căzut în abis ca o piatră. Mâna Ta Dreaptă, Doamne, va fi sfărâmat dușmanul ce latră. Cu puterea Ta mai mare ca a lor ai distrus pe cei ce s-au ridicat împotriva Ta; Mânia Ta ai azvârlit-o asupra lor, ca pe
AMINTIREA TRECERII MĂRII de LUCIAN ZEEV HERŞCOVICI în ediţia nr. 2300 din 18 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368878_a_370207]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > LUME BLESTEMATĂ... Autor: Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1905 din 19 martie 2016 Toate Articolele Autorului Doamne, miluiește pofta de tot felul, din tot răul lumii, ne-a rămas infernul, vom lua cu noi, păcate spre abisuri, cerul va rămâne, fără răsărituri. Te-am iubit în taină, lume blestemată, lavă de durere, moarte parfumată, tu-mparți veninul, flămândă de-avuție, și-mi rostești cuvinte, dogme de frăție. Iubești puterea, sclipiri de diamante, nu ai remușcări, în suflet
LUME BLESTEMATĂ… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368964_a_370293]
-
mine,si de ce fugi Nic?! eu aștept disperată fără să sper la nimic. când erai lîngă mine te-am pierdut fără sens, si iubirile mari se destramă nebunesc. părăsiri din iubire, părăsiri din plictis, nevolnica minte ce ne-aruncă în abis. când te am ,când mă ai în inelul iubiri, curioși noi fugim ,în răpirea de inimi! ducem triste iubiri ,false și rătăcite, numai iubirea în doi nu se pierde nu minte. tu nu porți nici o vină ,lângă mine când plângi
SINGURĂTATEA ÎN DOI de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368984_a_370313]
-
dorul de Nichita și de dragoste pentru poporul român. O parte din zestrea aflată în geamantan a cuprins documente rare, amintiri ale prieteniei cu Nichita Hristea Stănescu, dar și cărți proprii noi pe care le-a prezentat auditorilor: „Exaltare din abis,” Iași, 2016, „Inscripții abrupte,” Cluj, 2016, precum și edițiile bilingve româno-sârbe, în traducere proprie: Mihai Eminescu - „Patria vieții”, George Bacovia - „Lacustră”, Tudor Arghezi - „Poeme și psalmi”. Toate cărțile lansate au fost donate Casei Memoriale „Nichita Stănescu” din Ploiești. A vorbit cu
FESTIVALUL INTERNAŢIONAL DE POEZIE „NICHITA STĂNESCU”, 2017 de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2299 din 17 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369020_a_370349]