9,352 matches
-
Șosea, pe o alee Între două rînduri de vile cu balconașe cochete la stradă și cu mansardă, ale cărei ferestre circulare par niște hublouri de vapor, se află o grădină de vară. La o masă mai retrasă Niki Bârsan este absorbit Într-o discuție cu amicul său mai vîrstnic, domnul Algazi. Bătrînul pare o apariție din alt secol; poartă pălărie de pai și lavalieră, iar deasupra pantofilor scîlciați niște ghetre a căror culoare e greu de stabilit. Stă cu bărbia ascuțită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tolerantă să visăm A lui indiferență“ Același culoar lung care Își soarbe lumina zilei doar prin deschizătura intrării din holul mare, singurul spațiu unde există ferestre și scări ce duc spre exterior. De cum pătrunzi În coridor ai senzația că ești absorbit de o pîlnie Într-o sticlă verde, opacă. Cel ce intră distinge chipurile oamenilor care Îi ies În cale, deoarece lumina Îi cade din spate, aceștia Însă nu-l pot identifica de la Început - ei au lumina În față - de aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pianiști, soții și mame iubitoare. Wanda se opri lîngă o bancă de piatră ascunsă Într-un boschet de trandafiri sălbatici. Își scoase batista și șterse excrementele uscate ale porumbeilor, care zburătăceau deasupra lor scoțînd sunete agresive, hulpave. Se așezară. Fumau absorbiți În gîndurile lor. — Fotografiile au ajuns În mîna nevesti-sii și pe masa redactorului șef. Niki le-a aranjat pe toate. Fiecare cu petrecerea lui, nu? Și tu de ce te cramponezi de... crezi că Dallesul tău e altceva? — Albu e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
oprit. Privește atentă portretul unei femei. O față ovală Înscrisă Într-un cerc, În ea e Încadrată aceeași față micșorată În care apare apoi alta mai mică și așa mereu ca Într-un tunel al timpului Într-o perspectivă infinită, absorbită de un punct negru. — Uite, portretul ăsta e foarte interesant, plin de sugestii, aici depășești jocul formal, te pune În fața enigmei umane. O idee excelentă și realizarea. — Mă bucur că-ți place. Am făcut-o anul trecut. Treizeci de fotografii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
celor născuți la granița dintre zodia Fecioarei și zodia Balanței, o zi ca atunci cînd am scris primul rînd al acestei cărți. Un soare pe care nu vrei să-l lași să plece, de care vrei să profiți, să-l absorbi În trup, să-l Închizi acolo În viscerele tale, să hiberneze În tine promisiunea că viața continuă. Nu poți să stai În casă, nu poți să ratezi aceste ultime Întâlniri. Cu brațele goale, cu picioarele În sandale cobori scara alergînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
platoșă de murdărie. De ce n-am Înțeles În clipa aceea, cum de n-am simțit că murdăria poate fi un ecran de protecție, un spațiu ocrotitor, un scut? Nu mai puteam Îndura. M-am apropiat de el. Era atît de absorbit În plăcerea lui, atît de izolat, ca un făt În uter. Ar fi trebuit să nu-l tulbur. Nu eram În stare să-mi Înfrîng mila și frica. Am Început să mă caut prin buzunare, speram să găsesc niște bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu vor realiza niciodată. Se aplauda frenetic, ca în fața unui tribunal al gheții care promitea dreptate pe aripile aerului. Toată lumea parcă uitase de ce se afla acolo. Oleg pierduse controlul asupra bunei desfășurări a spectacolului. Un imens tumult creștea, amenințând să absoarbă orchestra și tot ce se găsea pe gheață într-un unic haos general. La prânz și-au făcut apariția în sunete de tobe și chimvale Diavolul și Moartea, urmați de o mulțime destul de trează care venea din cealaltă parte a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pe banca din parc, plină de mâzgălituri. Apoi retrăi senzația ciudată când el își pierduse controlul asupra propriului corp. O delicvență avusese loc: sufletul lui fusese parcă împins de un suflet mai bătrân la periferia ființei, ca un adaos neesențial, absorbit într-o fericire inexplicabilă. Auzea cântându-se în aer: „Inima mea e pregătită, Doamne, Inima mea e pregătită de drum!“. Simțise în coșul pieptului cum inima se forța să-i ajungă în gât și apoi în cap, transformată într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
stelară. Necuprinsul vidului. Oceanul nemărginirii și, în general, orice altă sintagmă s-ar putea potrivi mai bine spațiului extraterestru. Mult mai nebun decât întreaga omenire la un singur loc, Michael se prinse deodată cu mâinile de rama ușii de mult absorbite în vid și începu a urla înfricoșător la stele, ca și cum ar fi vrut să le spargă. Stupizenia sa îngheță pe loc însă imediat ce fu eliberată în frigul etern. Aici, în acest moment, în chiar această imagine, se afla concentrat singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
cu spatele spre ieșire. Privea mai departe spre gaura de deasupra, aproape paralizat de frică. Gura neagră a acestuia părea că se lărgește văzând cu ochii. Apoi întunericul de acolo începu să capete formă. Vălătuci negri ce dădeau impresia că absorb fiece rază de lumină se scurgeau dinăuntru, coborând spre locul unde se aflase el cu câteva clipe mai devreme. Semăna cu un fum gros ce se prelingea pe pereții de piatră, apropiindu-se tot mai repede de el. Îngrozit, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
tocmai se întorsese din ultima cursă. Descăr case și spălase camionul, iar acum ștergea urmele de apă care se scurgeau de pe caroserie. Bună treabă, băiete auzi el, am făcut bine că te-am adus aici! Tresări și se întoarse repede. Absorbit de treabă, nu băgase de seamă că șeful de coloană se oprise în spatele său. Să trăiți! spuse el, ștergându-se cu cârpa pe care o ținea în mână. Plec imediat se grăbi să-l asigure pe șef, nu mai stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de apă. E o chestie legată de temperatură. Apa e mai caldă decât aerul de deasupra și se vaporizează. Apoi, s-a făcut frig. La fel de normal, când e ceață se lasă rece, asta o știe oricine, tot din cauza vaporilor care absorb căldura. Până acum nimic supranatural, de acord? Ileana îl privea tăcută. Zâmbea clătinând din cap. Pe urmă, își continuă Cristi analiza, tu te-ai speriat și ai vrut să ne întoarcem iar eu am fost de acord. Pe drum au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
era nitroglicerină, o substanță extrem de instabilă care putea sări în aer, la cel mai mic șoc. Cu mișcări foarte ușoare, inspectorul își scoase din buzunar batista. Încet, evitând orice mișcare bruscă, o desfăcu după care își apăsă palmele pe ea, absorbind în pânză substanța uleioasă. Făcu câțiva pași mai departe de cutia de lemn și lăsă apoi batista să cadă pe jos. Ce faci? strigă Calistrat sărind speriat într-o parte și aruncându-se la pământ, acoperindu-și capul cu brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se întâmple, dar rămase dezamăgit profund când constată că spotul luminos se pierde în valurile de întuneric din fața sa, ca și cum nici n-ar fi existat. Nici o reflexie, nici un detaliu în plus, nu reușea să distingă. Lumina era pur și simplu absorbită în interior. Se reîntoarse în spatele volanului și își cuprinse capul în mâini. Avea nevoie de timp de gândire. Trebuia să înțeleagă cu ce are de a face, dacă va fi în stare să o facă. Nu știa mare lucru în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
agrară înfăptuită în 1864, în timpul și prin voința lui Alexandru Ioan Cuza, se înscrie pe linia modernizării României, eliberând forța de muncă din agricultură pentru alte sectoare economice. Incapacitatea economiei românești, atunci, și pe următorii 80 de ani, de a absorbi forța de muncă eliberat din agricultură, a dus la acutizarea „problemei țărănești.” Toate guvernele de după Cuza au avut de rezolvat această problemă, concretizată în criza de pământ a ranului român: la prima generație de dupăă o împărțire și o redistribuire
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
negustori străini în jurul anului 1756. Cum monopolul producerii și desfacerii băuturilor alcoolice îl aveau proprietarii moșiilor - boieri și mănăstiri - aceștia au întrevăzut posibilitățile de câștig de pe urma transformării cerealelor în alcool și au înființat „fabrici” de distilare numite velnițe. Industria alcoolului absorbea întreaga producție de cereale, încât a fost nevoie de intervenția domniei și a Porții Otomane. Fabricarea alcoolului era cunoscută românilor din Moldova cu mult timp înainte de a se fi adusă procedeul alcoolului din Galiția (horilca). Pe la 1670, Duca Vodă scutește
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cît se pare, nu mai rămăseseră nici adrese fiabile. O simplă privire asupra ghidului străzilor de pe masa de scris a administratorului mi-a confirmat ceea ce bănuiam: adresa presupusului avocat Requejo nu exista. I-am comunicat acest lucru domnului Molins, care absorbi vestea ca pe o glumă. — Ei, nu mă Înnebuniți, zise el rîzÎnd. Ce vă spuneam eu? Niște borfași. Administratorul se lăsă pe spate În fotoliu și mai scoase o sforăitură de-a lui. — Dumneavoastră aveți cumva numărul acestei căsuțe poștale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
a oferi unui cititor întâmplător câteva ore de relaxare sau posibilitatea de a-și omorî plictiseala unei călătorii. Iar dacă aș putea judeca lucrurile pe baza recenziilor, multe dintre aceste cărți sunt bine scrise, cu deosebită grijă. Compunerea lor a absorbit o cantitate imensă de gânduri. Uneori chiar a avut nevoie de strădaniile intense ale unei vieți întregi. Morala pe care o deduc este că scriitorul trebuie să-și caute răsplata în plăcerea operei lui și în eliberarea de povara gândurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Waterford dădea un ceai și cămăruța ei era mai plină decât de obicei. Toată lumea părea să vorbească în același timp, iar eu, șezând tăcut, mă simțeam stânjenit. Dar eram prea timid să nu mă alătur vreunuia dintre grupulețele care păreau absorbite de propriile lor treburi. Dra Waterford era o gazdă bună și văzându-mi stânjeneala se apropie de mine: — Vreau să vorbești cu doamna Strickland, îmi spuse ea. E pur și simplu nebună după cartea dumitale. — Cu ce se ocupă? Eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Aveau exact acea neclaritate ușoară pe care o găsești la oamenii ale căror vieți fac parte din organismul social, încât ei există în interiorul lui și numai prin el. Sunt ca celulele dintr-un trup - esențiale, dar, atâta vreme cât rămân sănătoase, le absoarbe ansamblul, mai amplu și mai important. Familia Strickland era doar o familie obișnuită a clasei mijlocii: o femeie plăcută, ospitalieră, cu o pasiune nevinovată pentru celebritățile de mică anvergură ale lumii literare; un bărbat destul de șters care-și făcea datoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ai fi fost mai simpatic dacă n-ai fi făcut acest apel nevinovat la compasiunea mea. — Te-aș fi disprețuit dacă te-ai fi lăsat înduioșat, mi-a răspuns. — Ei, așa mai merge, am râs. Am început să jucăm. Eram absorbiți de joc. Când s-a terminat, i-am spus: — Uite ce e, dacă ești la ananghie, arată-mi tablourile. Dacă există ceva care-mi place, cumpăr. — Du-te naibii, mi-a răspuns. S-a ridicat și a dat să plece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în orice caz un egoism care izbutește minunat să se deghizeze. E un sentiment care se caracterizează și printr-o anume sfială. Dar acestea erau trăsături pe care la Strickland nici nu puteam să mi le închipui măcar. Dragostea te absoarbe. Îl scoate pe îndrăgostit din pielea lui. Până și omul cel mai ager, chiar de-ar ști, poate nu izbutește să-și dea seama că dragostea aceasta va înceta. Ea întrupează ceea ce el știe că e o iluzie, și știind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fi atinse decât la intervale foarte rare. Nu pot decât să-mi închipui cum își petreceau restul timpului. Atâta vreme cât era lumină și cât rezista Blanche presupun că Strickland picta, și asta trebuie s-o fi iritat cumplit când îl vedea absorbit de munca lui. Atunci ea nici nu exista pentru el ca metresă, ci numai ca model. Și pe urmă erau ceasuri îndelungate în care stăteau alături în tăcere. Asta trebuie s-o fi speriat. Când Strickland a sugerat că, cedându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
dar ele își păstrează un fel de sentiment neliniștitor că acești bărbați sunt niște ființe jalnice. Chiar și în scurtul răstimp în care sunt îndrăgostiți, bărbații fac alte lucruri care le ocupă mintea. Meseriile prin care își câștigă existența le absorb toată atenția. Se dau în vânt după sporturi. Se pot interesa de artă. În marea lor majoritate, își păstrează diversele activități în compartimente diferite și pot perfect să desfășoare una dintre ele excluzând-o temporar pe cealaltă. Au o facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
sexul minor se afla Încă În mintea insondabilă a lui Dumnezeu. Împinse banca Îndărăt, rezemându-se de perete. Din punctul acela, ocrotit de un stâlp, putea observa În liniște o mare parte din Încăpere fără să atragă atenția, prefăcându-se absorbit În contemplarea propriei sale căni. Începu să exploreze, cu ocheade iuți, tot spațiul din jur. Taverna respecta Întocmai promisiunile meșterului Menico. O mare Însuflețire părea să-i stăpânească pe toți, un vârtej de glasuri și de râsete, o mișcare legănată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]