2,725 matches
-
Lăsînd la o parte nasul puțin cîrn, toate celelalte trăsături - buzele groase și Încăpățînate, urmele de coșuri de pe ambii obraji, pungile de sub ochi, umflate de parcă puteai stoarce puroi din ele - erau prea vulgare pentru o fotografie de model. Dacă faci abstracție de față, poți Însă afirma că pe fotograf l-a interesat doar spatele. Dacă scoteam fața din cadru... restul mergea. Poate exista posibilitatea s-o schimbăm În cu totul altă persoană, adăugîndu-i chipului o expresie nouă, obținînd și cooperarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mă borăsc. De atunci am început să urăsc, Mihaela, tot regimul, tot, tot, tot, de la discursul lui Ceaușescu la cravata lui Todea. Atunci am descoperit cât de hidos e tot ce ține de regim, și faptul că dacă eu fac abstracție de el nu înseamnă că el nu există. Și-am început să urăsc, să urăsc cumplit, organic, visceral, din toți porii ființei mele... Și acum, când îmi amintesc, mă apucă iar ura aia oarbă, grea, ca o vomă continuă. Mihaela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
din nou la suprafață, în bătaia serii de-atunci, în dulcea nehotărâre dintre da și nu, dar nu îndrăznii. Privirea-mi stătea pe umerii ei, pe armurile-i nevăzute, strălucind la jocul fluierător al timpului, simțeam că amețesc, dar deodată, abstracție făcând de toți câți ar fi putut să ne vadă, îmi strânse mâna dreaptă cu o vigoare greu bănuită, transmițându-mi căldura ei tremurătoare. Încercai o desprindere dar ea, cu o cunoaștere perfectă a disimulării, venită de bună seamă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să-mi transmită salutări. - Cine-a fost Marga Popescu?, gândeam. Dar Ana? Acum câteva luni, o scrisoare din partea ei mă anunțase că e foarte bolnavă, că a ieșit cu greu din iarnă. Doamna Pavel tăcu. Obosise. Continua să împletească făcând abstracție de prezența mea. Deodată vorbi: - Vrei o cafea? - Nu e nevoie, mulțumesc! Nu răspunse, își continuă lucrul ca și cum nu rostisem nici un cuvânt, dar la puțin timp renunță să mai împletească, își puse andrelele, ghemul de lână și puloverul, în parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
voiam să nedreptățesc vreo carte, vreun autor. De fapt, nu autori căutam, ci cărți. Relația mea a fost cu cărțile, nu cu autorii. Nici acum nu mă interesează autorii, chiar și atunci când nu-i pot evita și nu pot face abstracție de ei. Când deschid o carte, autorul rămâne la ușa copertei ei. În așteptarea mea, a cititorului care parcurge încăperea, căutând ieșirea prin ușa celeilalte coperte. Și când scriu, adeseori mă încearcă același sentiment, al părăsirii, al desprinderii de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
forme, culori, spații, mișcări de aer și legături ale trupului cu ele. Modul În care privirea se Încăpățânează să rămână agățată de firul subțire de apă, urechea se ațintește la zgomotul lui, buzele-l sorb, nu are nimic comun cu abstracția cuprinsă de cuvântul „timp“. Ar putea să numească somn toate acestea, dar, cum singurătatea nu cere cuvinte, cum și așa există prea multe față de nevoile noastre... Despre mirosul alb și Înalt al acestor ciorchini de insecte zumzăitoare pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
lui Goines făcută de barman sugera existența drogurilor, acea doză inițială fiind, probabil, precursoarea celei care i-a făcut inima să plesnească. Mai erau și trecutul de consumator de droguri al lui Goines și recenta lui cură de dezintoxicare. Făcând abstracție de posibilele mutilări provocate de animale, avea un indiciu solid: bărbatul înalt și cărunt, tăticul capabil să procure heroina și seringile hipodermice și să convingă un drogat reformat să și-o bage-n venă pe loc, lăsându-și baltă colegii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
armată necunoscută a zdrobit tot ce era În spatele lui Mahomed. Iarba e neagră. Arsă. - Neagră? tresări Oană. Amestec exploziv care nu e artilerie, dar poate fi orice amestec de substanțe care conține cărbune. Spune-mi, Erina... ce culori vezi? Fă abstracție de forme, de trupuri, de uniforme... privește cu ochii abia Întredeschiși, cât să prinzi nuanțele. Ce culori vezi? - Văd... stai, formele se șterg, rămâne verdele... - Lasă verdele, e pădurea. Altceva. - Albastrul... - E cerul. Privește mai jos. Scoate verdele și albastrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și chestiunea africanilor în sine. În timp ce-i servesc hrana, îi fac patul sau îl plimbă prin port, refuză să rămână simpli posesori ai convingerilor lor sau participanți la organizații sociale. Din contră, par să fie ireductibili, tulburător de fizici. Aceste abstracții respiră, mănâncă, vorbesc și râd - dar râsul lor poate fi întrerupt foarte ușor, e de-ajuns să intre în încăperea în care se află ei. Desigur, este ceea ce și-a dorit; acest efect instantaneu înseamnă că este stăpânul lor. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
i-a răspuns invariabil o sută și zece, ceea ce este o expresie obișnuită la Fotse, însemnând „destul de mulți“. După cum au demonstrat studiile privind aritmetica la Fotse (Chapel 1913a) sistemul lor numeric poate cuprinde numere foarte mari, chiar și fracții, considerate abstracții; Jonathan simte că șeful Fotse nu vrea să coopereze. Cântărețul îi explică cifra ca fiind echivalentul numărului de capre sălbatice care se cațără pe „Spatele Șopârlei“, ceea ce lui Jonathan nu-i este de folos. Când cântărețul se întreabă retoric de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fericirea omului prin fatalitatea relației dintre un individ și altul sau dintre individ și societate? E o prejudecată de care tot mai mulți scriitori vor să se dezbare. Trebuie să atacăm problemele omului dintr-un punct de vedere inedit!!! Facem abstracție de fatalitatea relației și-l lăsăm pe erou să se uite în sine, să descopere, să vadă ce-i mai rămâne. Ei bine, nu e interesant de știut ce-i mai rămâne omului dacă face această abstracție? Și dacă-i
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
vedere inedit!!! Facem abstracție de fatalitatea relației și-l lăsăm pe erou să se uite în sine, să descopere, să vadă ce-i mai rămâne. Ei bine, nu e interesant de știut ce-i mai rămâne omului dacă face această abstracție? Și dacă-i rămâne ceva, acest ceva n-ar fi un teritoriu al său, absolut liber, în timp ce teritoriul de relație e condiționat? Ei, chiar nu credeți că merită să explorăm acest teritoriu al libertății absolute? Și nu vă încălzește inima
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
de literatură aceste consecințe? Nu arta de relație s-a depreciat, ci acei scriitori care au falsificat-o. Desigur (și asta am mai spus-o cu altă ocazie) e foarte adevărat că sarcinile prea mari înăbușă literatura, exilînd-o în domeniul abstracțiilor. După cum sarcinile prea mici, sau prea periferice, o coboară în anecdotic sau în amorf. Putem noi scoate literatura din dialectica implacabilă a existenței? Sigur că da. Dar atunci cei care sânt însetați să o facă trebuie să prevadă și posibilitatea
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
și viața fără moarte țin atât de tare de dorința fiecăruia încît, demult cîndva, cineva cu imaginație a plăsmuit pentru ele un paleativ: nemurirea. Prin fapte sau prin artă ne-o putem asigura. La drept vorbind nemurirea asta e o abstracție ce ar putea să nu corespundă cu realitatea. Nu înseamnă că nu e un adevăr. Pentru cei vechi ea era reală și putea fi însușită urmînd un rit de inițiere. Riturile creau convingerea că nemurirea e adevărată iar, dacă ceremonialul
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
preocupat de asta, râse Hideyoshi. Nu se potrivește cu Ikeda Shonyu cel pe care-l cunosc eu. „Să dau vina pe Shonyu sau să-l las în pace?“ se întrebă Hideyoshi a doua zi dimineață, când se trezi. Totuși, făcând abstracție de orice altceva, avantajul de a avea în mâna lui Castelul Inuyama înainte de marea bătălie care se apropia era extraordinar. Hideyoshi îl elogie, la nesfârșit, pe Shonyu, pentru fapta lui meritorie, și nu numai ca să-l consoleze. În ziua a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
comandă, că individul era demult dus cu pluta, iar necazurile pe care le reclama nu sunt decât închipuite, fiindcă în realitate el și familia lui huzureau, dintr-un singur salariu de electrician. Azi este o altă zi și dacă facem abstracție de știrea că în ajun de Crăciun, numai la nivel de București s-au înregistrat 7 sinucideri, în rândul celor care nu au avut de unde să pună pe masă măcar o pâine de sărbători, putem să-l ascultăm atenți pe
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
să râd. Oricât de ridicol arăta, trebuia să admiri siguranța de sine a omului. Era clar că moștenise șarmul celor din familia Mayville. și era și destul de frumușel, într-un stil dezordonat, gen Mark Ruffalo - asta dacă reușeai să faci abstracție de boneta de bebeluș. Ceea ce, desigur, era un foarte mare „dacă“. — Hei, mie aproape că mi se termină tura. Vrei să bem o cafea sau ceva în genul ăsta? m-a întrebat Luke, luându-mă ușor de braț, ca să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
esotericul Ouspensky și alteori de Kenneth Clark, dar cel mai des de instructorul de la cursul de olărit de marțea sau de conferențiarul de meditație transcendentală de joia, așa că Wilt nu știa niciodată ce-l aștepta când vine acasă, dacă facem abstracție de o cină gătită pe fugă, câteva păreri exprimate cu îndârjire - toate legate de lipsa lui de ambiție - și un eclectism intelectual semidigerat care-l lăsa complet dezorientat. Ca să scape de imaginea prezumtivelor creaturi umane reprezentate de Instalatorii de Gaz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa. Gingașă, flămândă, ospitalieră, învăluindu-te în dor și leșin și panică: Moartea. Masca nepăsării și a bucuriei, strălucirea vorace, frenezia, intensitatea extremă. Nu era o abstracție. Avea nume, adresă, telefon, putea fi găsită. Dar Tolea n-avea curaj, încerca să uite vârtejul și să evadeze în rumoarea străzii. Primăvara isterizase captivii. Inima furnicilor devenise uriașă, duduind ca un compresor. O turmentare bezmetică. Parcurile puturoase, pline de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
un chicot. După cum știți, am lipsit o vreme din arena afacerilor. Zâmbește. Mi-ați putea traduce ce ați spus În engleza normală ? — A, spune Artemis, complet luată prin surprindere. Păi, ziceam doar că, din punct de vedere strategic, dacă facem abstracție de viziunea companiei... În clipa În care Îi zărește expresia, se oprește. — Mai Încearcă o dată, zice el amabil. Fără să folosești cuvântul strategic. — A, spune Artemis din nou, și-și freacă nasul. Păi, ce voiam să spun era că... ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
numărul Jemimei. Îmi intră iar mesageria. Îl formez iar. Din nou, mesageria. Îmi vine să urlu de frustrare. Unde e ? Ce face ? Cum să o țin din scurt, dacă nu știu pe unde naiba umblă ? Rămân nemișcată, Încercând să fac abstracție de panica ce-mi dă târcoale, Încercând să găsesc o soluție. OK. Va trebui să mă duc la petrecere și să mă port normal, să o sun Întruna pe mobil și, dacă nu reușesc să fac nimic până atunci, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mea n‑am arătat mai stupid. — E un tricotaj absolut fantastic, zice tipul, cu brațele încrucișate și uitându‑se la mine. E unicat. — Îhm... mda, categoric, zic, după o pauză. E foarte interesant. Trag stângace de mânecă, încercând să fac abstracție de faptul că arăt ca și cum mi‑ar lipsi un cap. — Vă vine senzațional, zice individul. Senzațional. Pare atât de convins că mă mai uit o dată la reflexia mea din oglindă. Și, mă gândesc, poate că are dreptate. Poate nu arăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Hai sè plecèm din țarè, i-aș propune fèrè sè mè gândesc la consecințe, drumul drept înaintea noastrè, aproape liber, dar viața se compune și din consecințele la care ne raportèm atunci când vrem sè luèm decizii nebunești, nu poți face abstracție de ele! Aș vrea că drumul acesta sè nu se mai sfârșeascè, e exact drumul ce duce spre orașul meu, dacè o ținem tot asa în douè ore am ajunge acasè, aș putea sè o prezint mamei mele și sè-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
acest sentiment autodistructiv”, mi-a spus de mai multe ori. Bănuiesc că Își reproșa depresia accelerată a mamei, la care asistase neputincos. O sfătuise, la fel ca și pe mine, să ducă o viață activă și sănătoasă și să facă abstracție de dramele din jurul nostru, dar vorbele lui nu avuseseră nici un efect asupra ei. Dintotdeauna mama fusese rebelă față de familie, dar un gen de rebeliune blândă, de Încăpățânare mascată sub o aparentă supunere. Bunicul spunea că era cazul clasic de reacție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
lume, avea numeroși și consecvenți admiratori. „Și totuși, iubite prieten, nici unul dintre aceștia nu s-ar putea lăuda că i-ar fi șifonat vreodată așternuturile.” Cunoscându-i prea bine înclinațiile și misoginismul, marele lui prieten insista, în încheiere, să facă abstracție de sexul viitoarei sale colaboratoare, „îndură, prea iubite prieten”, și îl informa că însuși Napoleon îi încredința misiuni secrete, cu caracter special, pentru reușita cărora împăratul o răsplătea cu o neobișnuită generozitate „Deși, dacă e să dau crezare trezorierului, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]