1,220 matches
-
victimizabilă, ci una aspră și obraznică (o cocalară, ca să vorbim pe șleau), iar soliditatea ei prozaică, nu prea impresionabilă (dar nici nesimțitoare), scoate și mai bine în evidență absurditatea lirică a efuziunilor lui Maurice. Nimeni nu e mai conștient de absurditatea asta decît Maurice însuși. Un băiat ? Ce băiat ? , își iscodește el dulcineea, gustînd din plăcerea geloziei ca dintr-un vin vechi. ̨ n cel mai uimitor moment al filmului, el se învoiește să și pună apartamentul la dispoziția lui Venus
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
-l tensioneze, faimosul calm al lui 007 e mereu pe punctul de a degenera mai întîi în rigiditatea unui manechin de ceară și mai tîrziu (pe măsură ce Moore îmbătrînește) într-o bonomie de tătăiță. Tot așa, nemaiexistînd nimic care să contrabalanseze absurditatea poveștilor, acestea sînt obligate să devină tot mai deschis-absurde grosolan și, la un moment dat, disperat autoparodice : jucărioarele proliferează, la fel și glumele de grădiniță. Reputatul regizor Sidney Lumet vorbea despre Connery atunci cînd spunea că numai un actor capabil
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
Ins), având În vedere c) suveranitatea Israelului este pus) sub semnul Întreb)rii și opinia public) mondial) nu este dispus) s) accepte c) aceasta este Într-adev)r o tar) ca oricare alta, a-i cere mai mult e o crud) absurditate. În opinia lui Talmon, Israelul devine un „stat-ghetou”. De la un „stat-ghetou” trebuie s) se cear) mai mult? Nu va fi ușor de g)sit sursă acestui urât paradox. Este posibil ca Înseși tradițiile morale ale evreilor s) aib) leg)tur
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
e, comic de situație și nimic altceva. Faptul că unul iese pe o ușă și altul intră pe altă ușă exact În același timp este efect În sine, fără sens, fără Încărcătură simbolică sau rațională. Dacă jocul izbutește să capteze absurditatea micii Întâmplări, râsul este formidabil și eliberator. E ca jocul clovnului sublim, libertate totală, fericire fără umbră. Râzi de nu mai poți și după aceea te simți mai ușor, mai bun, de parcă ai fi luat parte la o masă delicioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
prima oară poezie, pentru că o ascultam prin Întregul trup, o ascultam altfel“. Tot la televiziune am făcut un scurt film pe scenariul bunului meu prieten Toma Pavel. U nu mai vrea să mai vorbească era titlul acestui experiment plin de absurdități vesele despre dificultățile limbajului și ale comunicării, la care au participat actorii Wolcz și Pittiș. Pentru filmare, căutând un spațiu restrictiv și oprimant, am optat pentru o cabină telefonică și Îmi aduc aminte că ne Înghesuiam Înăuntru regizor, actori și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
le-am recepționat Într-o stare de euforie sublimă. Nu citisem Însă libretul. Ce șoc, ce deziluzie să constat cât de neverosimilă poate să fie povestea. În comparație cu impresia cerului care se deschide, În special În ariile tenorului și ale sopranei, absurditatea de pe toate fronturile melodramei mă Înfiora. Cum să pun În scenă ceva În care nu cred nici o secundă? Mă Întrebam, ascultând discul iarăși și iarăși, cum a fost posibil ca Bellini să fi compus melodii care ating divinul plecând de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
esperanto improvizată după Doctor fără voie, reducând la esență situația piesei, jucată de noi În doar douăzeci de minute În loc de două ore. Actorii trupei lui Brustein, angajați trup și suflet Într-o comedie fizică, rosteau cuvinte inventate sau turcisme și absurdități preluate din comediile-balet molierești, ca și Bashtahondo-ul din Orghast. Deși exista riscul ca nimeni să nu Înțeleagă, În realitate experimentul a declanșat de fiecare dată o tornadă de râsete În sală, demonstrând forța universal misterioasă a farsei. Ce produce râsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
puternic decât acumularea de materie și energie din orice cosmos imaginabil, atunci mintea mea se ciupește ca să constate dacă Într-adevăr e trează. Trebuie să facă un inventar rapid al universului, ca un om care Încearcă În vis să ignore absurditatea poziției sale, asigurându-se că visează. Trebuie să silesc timpul și spațiul să participe la emoția mea, la dragostea mea muritoare, pentru a mă debarasa de ceea ce este muritor În ea, ajutându-mă astfel să lupt Împotriva degradării totale, a
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
unei despărțiri; cum s-ar zice, am venit să-i conduc, pe mătușa și unchiul, care urmau să se îmbarce, pentru a trece lacul; dacă m-aș lua după secvența pe care mi-o propune memoria ar trebui să accept absurditatea că am venit să-i conduc singur, un băiețel de vreo patru ani. Părinții nu se văd pe mal; e posibil ca priveliștea acelei mari suprafețe de apă plumburie să mă fi impresionat până la a-mi inculca, o dată cu plecarea rudelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
sfântă, cu amendamentul că sfinții au repudiat-o preferându-i privațiunile. Proprietatea privată, privatizare... Ei da, se pare că fără ele nu se poate. Cu toate acestea, dacă a fost o eroare a considera bogăția o culpă, ar fi o absurditate să vrei să proclami îmbogățirea drept scop suprem. De ce proprietăți a dispus Iisus? În ce branșă s-a privatizat Sf. Francisc d’Assisi? * Oportunismul post-revoluționar luând, ca în anii de după război, un uriaș avânt fanariot. * Iosif din Arimateea, membru al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
avut un mic moment de plăcere, poate chiar de iubire. După aceea, mama a regretat. Dar niciodată tata, care vroia să aibă cât mai mulți copii în jurul lui, cu toate că știa că nu avea mijloacele cu care să-i crească. Această absurditate a lui o numesc iubire care nu cere nimic - pentru că nici un părinte nu poate să fie sigur că va da naștere unui copil care le va face viața fericită părinților. Ninge și mă las pradă reveriei - mă înfund în meditații
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
nu se poate localiza numai la patologia ca expresie literară, deoarece astfel de maniere artistice bizare, de o extravaganță nedisimulată, au stimulat manierisme, stiluri care mai de care mai ciudate, cu înțelesuri cifrate sau fără nici un înțeles. Moda curiozităților, a absurdităților, a determinat în istoria literaturii mici revoluții, salturi spre stiluri care, fie din reală atractivitate, fie din snobism, au apărut și reapărut încă din evul mediu. * Ocupat cu treburile de rutină și cu notarea acestor sumare idei, constat că, aici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ar pune la microscop o picătură infinitezimală de suflet omenesc, sunt convins că în obiectiv s-ar vedea o mulțime de stranii structuri superstițiile angajate într-o permanentă mișcare browniană. De altfel, un om lipsit de superstiții ar fi o absurditate, ar fi lipsit de un strict necesar de energie; acest ins "neutru", "aseptic" ar fi o monstruozitate; de altfel, nici nu ar fi capabil de o minimă durată de existență, dacă nu ar accepta și de nu s-ar teme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cunoscut, era un modest laborant zootehnician, lucrând la un laborator de lângă Constanța. Că din când în când venea la taverna unde m-a întâlnit, "din pur interes pentru oameni". Nu mai avea pe nimeni. Nemurirea înseamnă singurătate. "Mai mult decât absurditate, nemurirea înseamnă solitudine", repeta dânsul. "De asta am simțit nevoia să vă cunosc, mi-a spus, sperând că mă veți înțelege, măcar ca o formă de viață..." * Am stat mult de vorbă cu acest unic exemplar din istoria omenirii. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cel puțin să le explicăm cinstit? N-am făcut decât să dăm posibilitate Ungariei să câștige definitiv simpatia Italiei (și, ceea ce e mai rău, chiar a Italienilor) și, odată cu [302] aceasta, importante venituri din tranzitarea tuturor produselor românești destinate Italiei. Absurditatea unui asemenea procedeu - ca să nu mai vorbim despre moralitatea lui - nu putea decât să ne aducă neplăceri la primul prilej, așa cum s-a și întâmplat în destul de scurtă vreme. Pe plan politic european, „sancțiunile” au aruncat în chip fatal Italia
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
soției în curtea casei, cultivă flori cu inițiala E, ridică ulucile grădinii și lasă copacii să crească în sălbăticire. El simbolizează cu alte cuvinte jalea romantică a caducității de care sunt atinși endemic mulți indivizi. Tot farmecul situației stă în absurditatea tristeții, adică în poezie. Radu Finuleț e de-a dreptul un smintit care aprinde lumânări pe pridvorul casei și cântă bisericește în amintirea moartei soții. Costache Udrescu are fixațiunea documentelor. Ioan Al. Brătescu-Voinești realizează în cel mai înalt grad condiția
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
perechi alese). Dan Botta, "corsican prin mamă", pastișează pe Paul Valéry în românește și franțuzește: J'eusse voulu, d'amour portant les pîles chaînes, Me fier mollement à la prore des nues. Constantin Nissipeanu se cufundă suprarealistic în halucinații și absurdități deconcertante, nota sa fundamentală fiind un franciscanism violent, exultant: Sunt frate cu câinele, cu măgarul și cu șarpele. Sunt frate cu toate lighioanele de sub pământ și din aer. Sunt fratele plantelor și al stâncilor. Sunt fratele planetelor! De la Radu Boureanu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
jurnal liric, analizând psihologia "generației noui", într-un voit stil incoerent, spre a se da impresia autenticului. De fapt dăm de crizele de creștere valabile universal, cu orgoliul, cinismul artificial, sentimentalismul, susceptibilitatea, predispoziția idilică, nevoia imperioasă de a se afirma, absurditatea, ce sunt preludiul sedimentării caracterului. Eroul întîlnește un fost coleg de școală și fiindcă are hainele prea ponosite rupe ierburi, așa ca din întîmplare, și le risipește asupră-și. Întrebat de prieten asupra gestului absurd, el îi mărturisește cauza, teatral
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
a luptat pentru Unirea Principatelor Române. Am putea oare să învinuim de naționalism șovin românii din Ardeal care s-au adunat la Alba-Iulia la 1 decembrie 1918 și-au cerut „să ne unim cu țara”?. Sper că exemplele prezentate arată absurditatea învinuirilor aduse Mișcării Legionare pentru „naționalism”. Naționalismul presupune și este o solidaritate cu cei care te asemeni, este un drept la asociere liberă, (nu presupune nici o constrângereă, cu cei care împarți aceiași soartă; este un act de apă rare, este
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
elibera. Într-o zi se răspândește vorba că Pantazescu, evadând de la Cozia, a fost ucis de o santinelă. În același timp s-a răspândit și zvonul că Pantazescu a fost, în realitate, asasinat. În adevăr, evadarea lui Pantazescu era o absurditate întrucât el nu mai avea decât foarte puține zile de stat în temniță până ce să-și sfârșească termenul. Pentru care folos ar fi încercat o evadare? Bineînțeles, ancheta oficială a conchis la o evadare, oricât de absurdă era versiunea, însă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ceea ce nu voiai să se întîmple se întîmplă: aluneci, cazi! Intuiesc mecanismul: e reiterarea de către un demon de duzină nesățios a ceea ce credeam distrus în lumina conștiinței, e amplificarea crescîndă a spaimei că sînt prins într-o rețea inextricabilă de absurdități. Un dictator, nevroza îți impune impasul existențial. Neîndoielnic, din cauza ei, anumite relații sînt deja alterate. Întrebarea pe care mi-o pun e dacă faptul acesta a devenit evident și pentru cei din jur. Am - inutil să mai adaug - nostalgia revenirii
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un exemplu de impostură: în comisia de examinare a instrumentiștilor de la „Plaiurile Bistriței” a fost trimis din Capitală cineva care nu știe notele muzicale. Asemenea situații nu te lasă să-ți ridici ochii spre ceruri. Devii încruntat, te frămînți pentru absurditățile din jur. Mergînd, mi-am spus că, pentru a nu-mi umbri „ziua”, trebuie să le uit. *De ce în trecut n-am luptat? Cînd am fost „eliberat” din cele două „posturi de conducere”, n-am contestat, n-am intervenit în
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
niciodată, și cu atât mai puțin în viitor, având în vedere că circulația cetățenilor se intensifică. Avem muncitori peste tot, turiști plecați și sosiți care văd, se interesează și se împrietenesc, cu toate restricțiile impuse, care de fapt sunt o absurditate, compromițându-vă pe dvs. și întreaga conducere de partid și de stat, ținând cont de declarațiile ce le faceți pretutindeni cu privire la colaborarea între toate statele și cetățenii tuturor țărilor, indiferent de orânduirea politică și socială pe care o au. Este
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ar fi total inadecvate universului fluid și liric al lui Schultz, specific copilăriei, ultim tărâm paradisiac al libertății. Lumea kafkiană rămâne situată În absurdul legilor restrictive, misterioase ale unei realități epice Înșelătoare. Singularizată, flămândă de sens și semnificație, rătăcind În absurditatea plată a Înlănțuirilor hazardate, a Întâmplărilor născute una din alta și, toate, din pântecele grotesc al realului, conține, la fiecare pas, capcanele inculpării, stranietatea testărilor, inevitabilitatea sentinței, ordonate de o tenebroasă autoritate fără apel. Olume În care libertatea este suspectă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Jean este despovărat de legile și regulile pe care fusese silit să le urmeze. Bérenger este terorizat. În fața sa stă omul care simboliza totdeauna ordinea - cineva pe care se simțise prea slab să-l imite. Bérenger nu poate trece dincolo de absurditatea acestei revoluții Împotriva condiției umane. El este Îngrozit să admită că RINOCERII ar lua o decizie valabilă, plină de satisfacții de sine.” Pe cât de firească și acceptabilă părea, ultima frază anunța deja, cumva, noutatea. Clasa a presimțit potențiala rotire, liniștea
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]