1,631 matches
-
eseistul, loviturile sub centură, sunt, de fapt, cele care guvernează confruntarea. Inventariind, "chipurile", douăsprezece figuri ale polemicii scrise, într-o listă pe care o declară deschisă, Karel Čapek nu face altceva decât să amendeze practici uzuale, lipsite de fair-play, care abundă în gazetăria cehă. În schimb, spațiul academic francofon a pus la dispoziția publicului autorizat lucrări științifice de referință, încă din deceniul opt al secolului trecut și până astăzi 32. 2.4. Pamfletul și polemica: forma proximă și diferența specifică. Vom
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
cotidian al locuitorilor de la Mureybet (CAUVIN 1994, 46). Pentru perioada neoliticului, menționăm doar complexul de cult de la Çatal Hüyük, unde imaginea însoțitorului Marii Zeițe este reprezentată explicit sub forma unui bărbat adult călărind un taur (MELLAART 1967, 239). Reprezentările taurului abundă, fiind întâlnite atât ca picturi murale, bucranii sau coarne încastrate în pereții sau banchetele sanctuarelor, sau cranii de bovidee realizate din ghips, având atașate coarne. De aici putem face trecerea la protomele în relief aplicate pe vase (NIȚU 1972, 4950
Hoiseşti - La Pod. O aşezare cucuteniană pe valea Bahluiului by George Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/1143_a_1893]
-
cercuri, iar scoarța copacilor nu e netedă...". Un obiect fractal este dificil de surprins în complexitatea sa, necesitând din partea observatorului efort imaginativ, participare mentală. Fractalii sunt forme auto-similare, adică structura întregului sistem este reflectată în fiecare porțiune a sa. Natura abundă în forme auto-similare (liniile de coastă, ramurile care se aseamănă cu copacii, vârful munților care are aceeași formă cu întregul munte, valurile, norii mici replică a celor mari etc.). "...Întotdeauna au existat zone mari ale științei în care metodele analitice
Societatea românească în tranziție by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
-le astfel în chiar conținutul său nu poate evita cerințele principiului necontradicției 482. Dar tocmai acest caracter contradictoriu pare să fie "fundamentul" postmodernității, ceea ce face ca procesul cunoașterii să se desfășoare într-o manieră "fragmentată", într-un cadru în care abundă punctele de vedere diferite și în care tehnica "bricolajului" este preferată unei incursiuni euristice etapizate și progresive. În aceste condiții, "sfârșitul cunoașterii" predicat în teoriile contemporane, pandant al perspectivelor referitoare la "sfârșitul ideologiei" sau "sfârșitul istoriei" nu se dovedește a
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
că întregul fel de a vorbi al lui Ahile este deductibil din franchețea lui. Și, într-o măsură, chiar așa și este. Dar acest lucru e departe de a duce la un stil frust și rudimentar. Dimpotrivă, vorbirea lui Ahile abundă în particularități specifice, dintre care unele sunt mai degrabă surprinzătoare. Singularizându-l printre toți eroii prin tot ce este și ce face, Homer i-a dat lui Ahile un stil al expresiei care este numai al lui. În chip deliberat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
pare crâncen și zadarnic: truda atâtor zile și a atâtor nopți ca să răpună oameni viteji și să le ia femeile, atâtea suferințe aduse unor oameni care nu i-au făcut rău. În schimb, spusele lui, de-a lungul întregii epopei, abundă în prețuirea vieții ca bine în sine și a vieții trăite în pace, acasă la tine și printre ai tăi. Într-adevăr, în întregul epos, tocmai Ahile este acela care laudă viața. Pentru că ne este dată o singură oară și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
mai știe cum să-i intre în voie acelui muritor atât de vitregit în care simțise nu doar puterea unui cititor în stele și a unui duce al duhurilor dintre pământ și cer, ci și noblețea lui de om. Ariel abundă în declarații de supunere. Dar nu oricum. Pentru că spiritul acesta 172 rătăcit pentru o clipă printre treburile omenești, dar nu contaminat de ele, este foarte lăudăros, cam tot ca un copil, și caută cu orice chip să-și pună în
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
a vorbi despre Dumnezeu; metaforele Și analogiile sunt utilizate pentru a comunica diverse aspecte despre natura, voința, ființa, scopurile, forma Și dorințele lui Dumnezeu. Unii autori consideră unele analogii mai utile decât altele, iar călătoria teologică este una interesantă, care abundă în oportunități de a învăța modul optim de experiere a lui Dumnezeu. Mișcarea catafatică este o mișcare a presupunerilor Și afirmațiilor. Denys Turner scrie următoarele despre teologia catafatică: „Este mintea creștină desfășurând toate resursele limbajului în efortul de a exprima
Locul Sfântului Grigorie de Nyssa în tradiȚia apofatică. In: Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
că întregul fel de a vorbi al lui Ahile este deductibil din franchețea lui. Și, într-o măsură, chiar așa și este. Dar acest lucru e departe de a duce la un stil frust și rudimentar. Dimpotrivă, vorbirea lui Ahile abundă în particularități specifice, dintre care unele sunt mai degrabă surprinzătoare. Singularizându-l printre toți eroii prin tot ce este și ce face, Homer i-a dat lui Ahile un stil al expresiei care este numai al lui. În chip deliberat
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
pare crâncen și zadarnic: truda atâtor zile și a atâtor nopți ca să răpună oameni viteji și să le ia femeile, atâtea suferințe aduse unor oameni care nu i-au făcut rău. În schimb, spusele lui, de-a lungul întregii epopei, abundă în prețuirea vieții ca bine în sine și a vieții trăite în pace, acasă la tine și printre ai tăi. Într-adevăr, în întregul epos, tocmai Ahile este acela care laudă viața. Pentru că ne este dată o singură oară și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
mai știe cum să-i intre în voie acelui muritor atât de vitregit în care simțise nu doar puterea unui cititor în stele și a unui duce al duhurilor dintre pământ și cer, ci și noblețea lui de om. Ariel abundă în declarații de supunere. Dar nu oricum. Pentru că spiritul acesta rătăcit pentru o clipă printre treburile omenești, dar nu contaminat de ele, este foarte lăudăros, cam tot ca un copil, și caută cu orice chip să-și pună în valoare
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
susținută documentar și fonetic. Apropierea de apelativele sl. rud sau lat. aurum nu a fost suficientă pentru a explica forma integrală a numelui. Un apelativ de origine turco-persană, abroud, ebroud („zambilă“) nu este atestat în limba romînă, iar planta nu abundă în zonă. Presupusa bază slavă *Obrad ar fi rămas în romînește neschimbată, iar în maghiară ar fi evoluat, potrivit legilor fonetice, la Abrad. Comparația cu Abruttus din Moesia Inferioară sau cu un ipotetic iranian *Aburud nu ține seama de faptul
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Ca și în alte cazuri, este recomandat cu etimologia „să-nceapă de la coadă“, adică de la sufix. În limba romînă, sufixul -eana este de origine slavă (sufixul adjectival -eno; -ena) care indică „materialul din care e făcut un obiect sau care abundă într-un loc“, (de exemplu v. sl. pesŭkŭ, „nisip“ + -ena > pesučana > peșteana „de nisip, nisipos“, cum se numesc unele văi din țara noastră). Toponimul Dofteana ar putea proveni și el dintr-un slav *deguti, „păcură, catran“ + sufixul - ena (> *degutĕna > degtĕna
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
Ardealului). Tot el consemnează o variantă curioasă, cu epenteză, Ohamba. În aceste condiții, apropierea de toponime ca Hobaia, Hobana, Hobăița etc. (< hobaie, „vale mică și puțin adîncă, între două dealuri, în formă de șa“) este nepotrivită. De altfel, toponimia romînească abundă și în așezări denumite Slobozia (de regulă, cu determinant sau cu determinat: Slobozia Clinceni, Slobozia de Jos, Slobozia Ghicăi, Slobozia Mîndra, Slobozia Muscalului, Filipeni-Slobozia etc.), create de domnitori sau mai ales de mănăstiri, după dezrobirea țiganilor sau pentru fixarea bejenarilor
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
a gurăi „a scoate sunete caracteristice (despre unele păsări)”, cu gaură (lat. cavum „gol, pustiu, adânc”), alb. gojë „gură”, gjuhë „limbă”, cu a goli (gol) și a vărsa. Vezi vorbă. Heleșteu, cuvânt autohton, cf. magh. halastó, compus din halas „care abundă în pește” și tó „bazin”, pentru care vezi și rom. tău „baltă, iezer, prăpastie, abis”, iar pentru întregul cuvânt, denumirile de localități Heleșteu, Heleșteni, Herăstrău, numele lacului Herăstrău din București. În maghiară hal înseamnă „pește” dar și „a muri” (halal
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
din conversațiile noastre, riscă și ele, prin abundența și lungimea lor, să dăuneze verosimilului vorbirii personajelor. Este mai bine ca în teatru să arăți decât să povestești. Toți autorii dramatici au afirmat acest lucru, chiar și Racine, la care povestirile abundă. În prima Prefață la Britannicus, detractorilor săi care îi reproșează că o readuce pe Junie pe scenă după moartea lui Britannicus, pentru a spune "în patru versuri destul de mișcătoare că trece pe la Octavie", în loc ca acest lucru să fie povestit
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu a spune că nu va apărea decât când și când, și în contrast cu personajul virtuos, pentru ca, pe cât posibil, virtutea să fie lăudată, iar viciul defăimat." (II, 4) În schimb, personajele care încearcă să-și readucă partenerii pe drumul cel bun, abundă în teatrul său. În La Serva amorosa, Coralina, care este un model de virtute, încearcă să trezească la stăpânul său Pantalone un sentiment de vină. Cum, determinat de soția lui, și-a aruncat fiul în stradă, ea îi face morală
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
treapta următoare pare a fi ocupată de G. Ionescu Gion. Într-o proiectată conferință despre Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, Caragiale pastișase afectarea, stilul prețios, snobismul citatelor și a apropos-urilor ce abundau în articolele critice și în dizertațiile respectivului istoric. Îi parodiază apoi stilul și în versurile dedicate Amicului meu Gion în care atinge și prestigiul forului academic. Așa cum menționam în partea introductivă, proba decisivă a vocației comice este dată de luciditatea
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
greco-romană consideră mitul o poveste fictivă, o fabulă, o minciună, primii teologi creștini se vedeau obligați să apere "istoricitatea" lui Cristos, să facă uz de toate strategiile discursive pentru a preîntâmpina încărcarea imaginii Sale cu atribute mitice. Creștinismul primitiv, însă, abundă în elemente mitice ("care nu pot exista"), preluând aspecte ritualice iudaice și păgâne din spațiul mediteranean, personalitatea unui eventual Isus istoric fiind cu repeziciune copleșită de mit, astăzi nefiind capabili să știm nimic despre viața acestuia din punct de vedere
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
categorie socio-profesională vehiculează propriile mituri de origine: cavalerii prin ciclul arthurian, care sub "pojghița subțire de creștinism" ascunde un imens filon celtic, breslele, cărturarii, țăranii, trubadurii (cei care dau naștere mitului Femeii, care depășește cu mult cadrele acceptate de către Biserică). Abundă și frapează viziunile milenariste și miturile escatologice, atât de pregnante în Cruciade, în mișcările unor Tanchelm ori Eude de l'Étoile, sau mitul Inocenților și exaltarea pruncului Isus în dezastruoasa Cruciadă a Copiilor, și chiar ridicarea lui Frederic al II
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mitul paradisului pierdut în refuzul maturizării lui Peter Pan, creația lui James Matthew Barrie, care însă a dispărut în spatele eroului său, pătruns în mentalul colectiv ca un puternic simbol al copilăriei veșnice, dar triste.347 Mesianismul, eroii civilizatori și supraoamenii abundă în creațiile benzilor desenate cu super-eroi americane și japoneze, sursele unei industrii extrem de profitabile și de influente, exprimată în filme, serii animate, jocuri pentru calculator, figurine, confecții, sau chiar alimente. În cazul acestora originea mitologică este evidentă, unele personaje intrând
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
liberă până la nivel internațional și care conțin un "sens", o morală pilduitoare ca fabulele sau povestirile medievale. Cu ajutorul lor sunt expuse public teme care nu pot fi exprimate direct (xenofobie, sexualitate, fantasme), ori prea abstracte (economice, politice, sociale), în care abundă stereotipurile și tabuurile (misoginismul, homofobia, pedeapsa imanentă), și referințele arhetipale alături de cele sociologice, de cele mai multe ori false, dar exemplare. Precum miturilor, autorul le identifică trei niveluri de semnificație: primul, cel manifest, al mesajului explicit; al doilea, cel profund sociologic, unde
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
definită ca răspunsul individului la norme), care își extrag obiectele și mesajele culturale conform cu preferințele proprii, pentru a-și confirma convingerile. Astfel există elitiștii ierarhici (cu legături puternice și multe norme), fataliștii (pentru care legăturile resimțite sunt slabe, însă normele abundă), egalitarienii (care au legături puternice însă puține norme) și individualiștii (pentru care legăturile în cadrul grupului sunt slabe, iar normele puține).489 Cum într-o societate se regăsesc toate aceste tipare, este evident că nu există un singur mesaj ori obiect
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
mici comuniști avant-la-lettre ca Burebista, Mihai Viteazul sau Bălcescu, pregătiți, prin patriotism și virilitate politică să-l anunțe pe marele comunist Nicolae Ceaușescu", devine doar un preambul la prezentul socialist ideal, în permanentă construcție.889 Banda desenată expusă în Cutezătorii abundă dintru început în temele șablonarde (mitul patriei primejduite, eroismul istoric și pionieratul tehnologic), dar din anii '80, glisând dinspre propaganda comunistă înspre cultul personalității, divertismentul ilustrat tezist lasă locul "citării maniacale a modelului unic"; cuplul prezidențial apare peste tot, pe
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
plan intern, prin demolarea satelor și impunerea condițiilor "de război": foamete, frig, curbe de sacrificiu, dezorganizare generalizată, economie ruinată, dispreț față de categoriile "necombatante" ca bătrânii și copiii, asistență socială dezastruoasă, poluare inclusiv nucleară, și un limbaj agricol conflictual în care abundau "campaniile de însămânțare" sau "bătăliile" recoltei etc.).909 Nici nu este de mirare că cele mai cunoscute figuri românești în cultura populară occidentală sunt Ceaușescu și Dracula (Vlad Țepeș fiind cel mai mediatizat principe român medieval datorită fanteziilor lui morbide
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]