33,912 matches
-
în 1993 la Editura Humanitas), Confuzia limbilor (tradusă în 1992 tot la Humanitas), Falsificarea binelui, Soloviev și Orwell, Imaginea interzisă. O istorie intelectuală a iconoclastului (tradusă în 1996 la Humanitas), Nenorocirea secolului (tradusă în 1999 la Humanitas) etc. Premiat de Academia Franceză cu Marele Premiu pentru Eseu și cu Premiul pentru Istorie, Alain Besançon a fost tradus târziu în țările Europei de Est, deși opera sa circulase clandestin în Polonia și U.R.S.S.
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
prin particularizarea elementelor comparației: de pildă, prin evocarea unui produs farmaceutic autohton, foarte răspîndit la un moment dat ("frecție Diana") sau prin indicarea tipului de lemn: "Extrădarea în folie de zinc folosește la cauză ca frecția la piciorul de salcîm" ("Academia Cațavencu", 39, 1997, 12). Lărgind puțin discuția, construcțiile de mai sus ar putea fi plasate în contextul locuțiunilor și al expresiilor populare mai vechi care prezintă acțiuni inutile ("a tăia frunză la cîini", "a umbla după cai verzi pe pereți
Expresiile inutilității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17042_a_18367]
-
puțin sociabil. Mai mult, la epoca de atunci, îl credeam și mizantrop. Peste un număr de ani însă, întâmplându-se să ajung a lucra din nou sub conducerea sa, de astă dată la Institutul de istorie literară și folclor al Academiei, într-un colectiv restrâns de cercetători, constituit mai ales din elemente tinere, am avut surpriza de a vedea pe G. Călinescu mult mai apropiat, umanizat într-un fel, ieșit parcă din rezerva de geniu solitar." De atunci și multă vreme
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
premiul național de poezie (Arghezi va debuta în volum, cu Cuvinte potrivite, peste un an iar Blaga, deși a debutat, în volum, în 1919, n-a fost onorat cu acest premiu) iar, în 1936, a fost ales membru corespondent al Academiei (în urma recomandării lui Sadoveanu). Succesul pe care l-a înregistrat opera sa în anii cincizeci are, deci, precedent. Și încă mare. De prin anii șaptezeci ai secolului acesta opera lui Topârceanu intră bine în penumbră, deși, în 1970-1971, același bun
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
cartea Istorie românească - istorie universală, într-o primă ediție în 1994 și într-o a doua în 1999, ambele la Editura Teora. Plasarea României în context universal ține de istoria comparată. Dar specialitatea autorului este istoria economică (a luat Premiul Academiei pentru Circulația monetară în Țările Române în secolul al XVI-lea) și socială, în spiritul Școlii Analelor din Franța. Lucrul cel mai interesant în cartea la care mă refer este tocmai această istorie a condițiilor de viață și de hrană
Cum trăiau românii în Evul Mediu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17083_a_18408]
-
Andreea Deciu Antonio Damasio este un autor neobișnuit. Portughez la origine, format la Universitatea din Lisabona dar lansat, profesional, ca atîția alții, în Statele Unite, membru al Academiei Americane pentru Arte și Științe și al Institutului Național de Medicină, autorul Greșelii lui Descartes aparține, sau mai precis reprezintă strălucit o nouă școală de gîndire aflată la momentul de față în plină glorie peste ocean: cea a studiilor cognitive
Misterele conștiinței by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17098_a_18423]
-
și abnegația - a sa și a lui Romulus Rusan - se găsește acum Memorialul Sighet ("loc de rugăciune/ și de închinăciune" - precum legenda Meșterului Manole...). Ana Blandiana aducea, în plus, la cunoștința noastră, o serie de documente pe care publicațiile Fundației Academia Civică (editor: Romulus Rusan) le-au oferit, de-a lungul anilor (din 1944!) istoriei României - și de care, vai nouă!, prea puțini români, istorici, mai ales - le-au subliniat însemnătatea. "Memorie scurtă" - se spune. În plus, o dureroasă indiferență pentru
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
fiind culese în cîte un volum special. Era ceva cu totul nou în România. Dar, între timp, Asociația fundată încă în 1913 devine Institutul Social Român care a funcționat, la început, foarte modest, în trei încăperi de la etajul trei al Academiei Comerciale din București. Și a rămas acolo pînă la desființare, deși profesorul Gusti conferise Institutului forme articulate, desfășurîndu-se nu cercetări ci discuții mereu tot mai fructuoase. Mircea Vulcănescu afirma că "începînd din anul 1930 Institutul Social Român intră într-o
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
Antonescu nu a sprijinit școala monografică și, după război, deși Gusti a imaginat proiecte mari de continuare a Școlii sale și fusese invitat în SUA, comuniștii l-au prigonit. A fost ultimul președinte al Academiei Române de după război. Dar, la reînființarea Academiei, în 1948, nu s-a mai regăsit printre membrii săi și, apoi, dat afară din casă (pierzîndu-și și imensa bibliotecă), a trăit din mila foștilor săi studenți, o vreme în casa fostului său student Marinescu, director al Liceului Matei Basarab
Școala sociologică de la București by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15800_a_17125]
-
nu va cuprinde decît compuneri originale românești". Dar cărturarul avea știute, și în epocă, preocupări de istorie (publicînd cîteva lucrări, în 1837, cînd mai era la studii, în germană și franceză). De aceea, în noiembrie 1843, i se încredințează, la Academia Mihăileană de la Iași, un curs de istorie națională. Lecția de deschidere al acelui curs universitar a făcut epocă. Recunoștea, aici, cu amărăciune, inexistența istoriei la noi: Aceasta lipsă, Domnilor mei, este pricina că între români, chiar și între cei mai
Kogălniceanu, orator și literat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15830_a_17155]
-
Budapesta, au așteptat zâmbitoare un autograf din partea vedetei Cristian Chivu. Poate că în această secvență eludată de presă stă - printr-un ciudat joc psihanalitic - iritarea lui Ion Iliescu față de ambasadorii României. A lui Ion Iliescu, soțul unei doamne despre care �Academia Cațavencu" scrie c-ar fi unguroaică!
Ungurii, pokemonii României by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15866_a_17191]
-
alte cuvinte familiar-argotice (a șparli, de exemplu, sau șperlă). Oricum, sensul foarte general al cuvîntului permite numeroase variații semantice, ca în exemplul următor: "Mi-au dat de la ei (...) 3.500 de dolari, dolari nașpa, deci pe risc m-am dus" (Academia Cațavencu, 42, 1998, 3), în care semnificația "non-bun" se actualizează contextual ca "fals".
"Nașpa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15888_a_17213]
-
în București fiind, nota în jurnal: "Academia Română este amenințată cu desființarea. Era de așteptat. Regimul comunist nu poate tolera un cuib de naționalism, așa cum este de fapt Academia Română". Cîteva zile mai tîrziu revenea: "Ieri s-a pus în discuție la Academie proiectul de modificare al Legii din 1870, după care ar urma să fie declarată Academia Română drept instituție de stat. Propunerea acestei modificări vine din partea secției științifice a Academiei. De fapt, ea vine din partea guvernului". În 10 iunie 1948 Academia Română se
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
Cîteva zile mai tîrziu revenea: "Ieri s-a pus în discuție la Academie proiectul de modificare al Legii din 1870, după care ar urma să fie declarată Academia Română drept instituție de stat. Propunerea acestei modificări vine din partea secției științifice a Academiei. De fapt, ea vine din partea guvernului". În 10 iunie 1948 Academia Română se transformă în Academia RPR. Apoi, în august, apare lista cu membrii Academiei RPR, printre care C. Rădulescu-Motru nu e menționat. Cum se așteptase, fusese exclus. Din tot ceea ce
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
modificare al Legii din 1870, după care ar urma să fie declarată Academia Română drept instituție de stat. Propunerea acestei modificări vine din partea secției științifice a Academiei. De fapt, ea vine din partea guvernului". În 10 iunie 1948 Academia Română se transformă în Academia RPR. Apoi, în august, apare lista cu membrii Academiei RPR, printre care C. Rădulescu-Motru nu e menționat. Cum se așteptase, fusese exclus. Din tot ceea ce reprezentase odată, deodată devenise un bătrîn oarecare, aproape orb, neputincios și lipsit de cele elementare
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
să fie declarată Academia Română drept instituție de stat. Propunerea acestei modificări vine din partea secției științifice a Academiei. De fapt, ea vine din partea guvernului". În 10 iunie 1948 Academia Română se transformă în Academia RPR. Apoi, în august, apare lista cu membrii Academiei RPR, printre care C. Rădulescu-Motru nu e menționat. Cum se așteptase, fusese exclus. Din tot ceea ce reprezentase odată, deodată devenise un bătrîn oarecare, aproape orb, neputincios și lipsit de cele elementare traiului. Trist, amărît sfîrșit pentru cel ce fusese multe
Final de jurnal by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15887_a_17212]
-
lucrurile ce se petrec în parohia sa? De incompetența, delăsarea și reacționarismul emanate de filialele gras finanțate de la buget? Duhnind a mucegai și reinventând la nesfârșit roata, prea mulți dintre cei care mănâncă o pâine caldă sub zidurile întărite ale Academiei nu reprezintă nimic altceva decât triste rămășițe ale așa-zisei "culturi și civilizații comuniste". Aceeași presă care ignoră seniorial dejecțiile basculate de ani de zile și de "România Mare", și de "Europa" și de "Atac la persoană" s-a năpustit
Un "Mein Kampf" românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15897_a_17222]
-
acolo ar fi fost marea hibă. Academia Română are evident, vina ei imprescritibilă. Nu e suficient să-l reeditezi pe Creangă și să premiezi cutare nulitate slugarnică pentru a considera că ți-ai îndeplinit misiunea. Când în fruntea institutelor și filialelor academiei se află inși în cel mai bun caz obscuri, când academicianul-standard e un bătrân pupincurist ceaușeștian, evident că orice atac o găsește nepregătită. Dar problema e, totuși, în altă parte. E mai puțin important că Gheorghe Buzatu se comportă la
Un "Mein Kampf" românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15897_a_17222]
-
Pe de-o parte, minte de stinge că vrea spre Europa, că-și pune frânghia de gât dacă nu e primită în lumea civilizată, pe de alta, prin cea mai vizibilă (că prestigioasă nu-i pot spune!) instituție de cultură, Academia, lansează astfel de manifeste ale ororii, ale barbariei și violenței criminale. Pentru ca scârba să fie deplină, textele au fost tipărite la "Monitorul Oficial", adică exact în locul din care pornesc fariseicele legi de integrare europeană, jurămintele de democrație și toleranță ale
Un "Mein Kampf" românesc? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15897_a_17222]
-
Cronicar Sub egida Academiei? O știre bulversantă ne aduce EVENIMENTUL ZILEI din 9 august: un deputat PRM, pe numele său Hogea, a editat, cu sprijinul profesional al unui senator PRM, pe numele său Buzatu, și sub egida Academiei Române, volumul Naționalistul, cuprinzînd articole din presa
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15913_a_17238]
-
înțeles de ce. Concepute cu multă ironie (sau uneori numai cu umor), luând în antrepriză viața măruntă, cotidiană, cu o erudiție egalată doar de relaxarea din ton, pastișele lui Eco sunt, s-ar zice, un soi de vehicule (de lux!) între Academie și cafenea. Observațiile bonome, dar riguroase, hipnotic somnolente, necruțătoare totodată, "răcoresc" asemeni unei brize mediteraneene. Autorul nu sancționează - dezvăluie. E nevoie de vervă în concentrație pură pentru un asemenea echilibru pe sârmă, sau de un extraordinar temperament, nici vulcanic, nici
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
ceea ce s-ar putea numi construcție de festivaluri muzicale. Căci oriunde în lume într-o asemenea întreprindere nu sunt implicate 7 ministere cu 7 miniștri, ci un singur "patron": un Minister (deobicei al Culturii) sau o fundație, o radiodifuziune, o academie etc., un conducător artistic - personalitate marcantă și o echipă de profesioniști cu experiență în domeniu; așa se explică de ce acolo, cu ani înainte, totul este stabilit până la cel mai mic detaliu; iată că nici aici "originalitatea" nostră nu se dezminte
Festivalul Internațional "George Enescu" by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15925_a_17250]
-
lesne de imaginat, instituții și structuri noi. Dispar reviste, dispar organizații, dispar galerii, iar în locul lor sunt inventate altele, socialiste bineînțeles, imaginate la Moscova de către un Kemenov sau Jdanov și adaptate sau, mai bine zis, adoptate în regim de urgență. Academia se preschimbă după noile criterii politico-doctrinare, instituțiile de învățămînt se schimbă și ele radical, revistele și editurile vechi își încetează activitatea, formele de asociere profesională capătă și ele un conținut cu desăvîrșire nou. Vechile galerii de artă dispar sub tăvălugul
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
viziune, umanist prin structură, narativ prin iconografie și de un realism monumental prin construcția nemijlocită a imaginii, el a fost confiscat de cultura oficială, cu un respect de multe ori triumfalist. Titlurile de artist al poporului, de membru al multor academii de științe și de arte din Est și circulația lucrărilor sale pînă și în manualele școlare erau expresia directă a acestui statut cvasilegendar. Ceea ce nu au observat, însă, apărătorii vigilenți ai artei cu tendință și ai realismului socialist a fost
Arta românească între 1945 -1964 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15941_a_17266]
-
Frâncu, Florin Manolescu, Al. Sincu, C.M. Ionescu. Le datorez imens, dincoace și dincolo de mormîntul unora dintre ei. Romanul meu de formație se află undeva, nescris, dar desigur profund legat de aceste nume, colegi și profesori. Sînt un atașat iremediabil de academia, iar în sensul acesta, ca să anticipez întrebarea dumneavoastră următoare, nu știu mai nimic despre intelectualul autodidact. E poate o infirmitate... Să vorbim, atunci, despre marile dvs. întîlniri literare... Cu regretatul Șerban Cioculescu am avut o relație cu totul specială. Și
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]