3,948 matches
-
bolnavi au pierdut de mult contactul cu familiile proprii sau cu societatea și sunt relativ dependenți de viața spitalicească de tip „azilar”, dependență care dă impresia unei adaptări. De fapt, nu este vorba de adaptare, ci de dependență spitalicească, în accepțiunea cea mai strictă a cuvântului. Transformați prin boală, personalitatea lor nu se mai poate adapta nici în familie, nici în profesiune, nici în societate. Mediul lor protector rămâne spitalul sau căminul-spital de psihiatrie. Se creează un fel de comunitate socio-psihiatrică
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și boala psihică; opinia bolnavului despre sănătatea mintală și boala psihică, opinie care, de regulă, nu coincide cu cea anterioară; opinia etnologică asupra societății în discuție, referitoare la sănătatea mintală și boala psihică, care, de multe ori, nu corespunde cu accepțiunea pe care o dă acestora societatea respectivă; opinia psihiatrică, complementară precedentei, care pune în evidență neconcordanțe între aceste concepte, precum și în ceea ce privește practicile terapeutice; diferențele dintre modelul socio-cultural și ecuația personală a specialistului, care trebuie să emită un răspuns sau să
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
elementelor învățate anterior ; prezentarea materialului faptic ; generalizarea (formarea noțiunilor/operațiilor), adică obținerea performanțelor prefigurate în obiective ; fixarea și stabilizarea performanței; aplicarea în practică ; asigurarea conexiunii inverse. Optimizarea se împlinește când predarea, învățarea și evaluarea se corelează și condiționează reciproc. În accepțiunea învățământului contemporan, este modern tot ceea ce-l pune pe elev în situația de a învăța, pe cât posibil, prin efort propriu, cu mobilizarea la maximum a capacităților sale. Organizarea și conducerea activității de învățare va putea fi cu atât mai eficientă
“Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar”. In: Metodologia organizării și desfășurării jocului didactic în lecția de matematică la ciclul primar by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Science/369_a_637]
-
marjă de securitate, respectiv de fond de rulment, care îi permite să facă față unor situații neprevăzute pe termen scurt. El constituie premisa menținerii solvabilității întreprinderii respectiv a unei independențe financiare a acesteia față de creanțierii săi. Sunt cunoscute mai multe accepțiuni în ceea ce privește fondul de rulment în condițiile absenței normalizării din analiza contabil financiară, astfel: a. Fondul de rulment brut sau total, corespunzător totalului elementelor de active circulante. El definește ansamblul resurselor care acoperă valorile de exploatare, valorile realizabile pe termen scurt
BILANŢUL CONTABIL şi reuşita economică by Gabriela IGNAT, Doina COJOC () [Corola-publishinghouse/Science/396_a_736]
-
și să procedeze la analizarea cauzelor deficitului de exploatare, stabilind, totodată, măsuri de remediere a acestuia. 2.4. Riscul economic Riscul exprimă influența negativă a factorilor interni și externi asupra activității întreprinderii, cu efect în diminuarea eficienței acesteia. Într-o accepțiune mai largă riscul semnifică „variabilitatea rezultatului obținut sub presiunea mediului și reprezintă prejudiciul potențial la care sunt supuse patrimoniul, interesele și activitatea agentului economic” . Noțiunea de risc este strâns legată de aceea a rentabilității și flexibilității și reprezintă „incapacitatea întreprinderii
BILANŢUL CONTABIL şi reuşita economică by Gabriela IGNAT, Doina COJOC () [Corola-publishinghouse/Science/396_a_736]
-
care „mărturisirea propriilor trăiri” se combină cu „reprezentarea lor” (prin prelungirea în ficțiune a ipotezelor, dedublare, patetism, montaj ș.a.), personaj care urmărește astfel „nu numai să fie cât mai autentic, ci și să arate că este”, devenind „un actor în accepțiunea cea mai strictă a termenului”. Cât de profund a fost contactul cu proza lui Anton Holban (și cu psihologismul interbelic) o dovedesc și cele două romane ale autoarei, O lume fără mine (1991) și Prăpastia de hârtie (2003), în care
VARTIC-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290438_a_291767]
-
de dragul unei ibovnice cu priviri concupiscente, Z. ambiționează să compună un „fals tratat de gramatică”, unde studiază trecerea nudurilor prin adverbe, mișcarea doamnelor prin (sau în) morfeme, sufixe și desinențe. Horia Zilieru are curajul de a rămâne un calofil, în accepțiunea elevată a cuvântului. [...] Toate aceste prea frumoase podoabe lexicale, din care sunt alcătuite imagini laborioase, îl recomandă pe Horia Zilieru altui veac, cu limba ceremonioasă și haine incomode. [...] Darul, real și nu lipsit de importanță, de a construi imaginea, cizelată
ZILIERU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290737_a_292066]
-
de ani, reductibil prin lustri, de la petrecerea lui. O temă subiancentă și de interes special pentru rezolvarea celei menționate este cea a „prințului străin”. S-au făcut simțite Înclinații ale unor specialiști de a vedea o atare temă Într-o accepțiune mai largă decât cea permisă din „proiectul construcției statului modern”, raportată fiind la mai toate ocaziile de „pretendenți” sau de „accedenți străini”, solicitați ori nu de „partide ale țării”, la tronurile Principatelor <ref id="19">19 Raoul V. Bossy, Candidați
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
838; apud Sorin Liviu Damean, Alegerea unui prinț străin pe tronul Principatelor Unite: premisele unei opțiuni, În Europa XXI, VII-VIII, 1998-1999, Iași, p. 83 și urm.; Idem, Carol I al României, p. 25-38. </ref>. Se cuvine a fi admisă acea accepțiune indicativă de faptul că, peste orice „mofturi partidice”, cerința „prințului străin” răspundea stingerii „suferinței recunoașterii externe de titlu princiar”, nu neapărat după normele occidentale ale „preseanței”, În cazul voievozilor Moldovei și Valahiei. Ion Ghica, el Însuși Încercat de ambiții de
ANII 1866 ŞI 1881 LA ROMÂNI. NOTE ISTORIOGRAFICE. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
divinitatea feminină reprezenta, în credințele comunităților preistorice neo-eneolitice, Marea Mamă, divinitate supremă, cu toate denumirile ce i-au fost atribuite: Marea Zeiță, Terra Mater, apreciindu se că, în cultura Cucuteni-Tripolie se poate admite că ar fi existat „religia mamei” din accepțiunea lui Mircea Eliade (D. Monah, 1997, p. 203 și urm.), cu precizarea că zeitatea masculină pare să fi avut puțină importanță în religia cucuteniană (Ibidem, p. 208), elementul masculin fiind subordonat „Marii Zeițe”, dar se mai precizează faptul, foarte important
MOTIVUL ORANTEI IN ARTA ŞI RELIGIILE PALEOLITICE ŞI NEO-ENEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Vasile Chirica, Mădălin-Cornel Văleanu, Codrin-Valentin Chirica () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_648]
-
p. 95) Să urmărim pentru moment alte concepte ale analizei globale: cicluri, crize, războaie, trenduri. Să consemnăm, mai întâi, cele două concepte globale ale analizei lui Wallerstein: economie mondială și imperiu mondial. Sintagma de economie mondială are la Wallerstein o accepțiune care pare a fi împrumutată de la Braudel. Există, spune Braudel, mai multe economii mondiale în istorie. Acestea sunt „economiile” lumilor vechi (economia Imperiului Roman, a Imperiului Bizantin etc.). Toate au sfârșit așadar prin a se transforma în imperiu. Economia mondială
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
din care România urmează să facă parte începând cu anul 2007 oferă cadrul de analiză necesar înțelegerii modului în care politicile sociale românești urmează să se articuleze în viitor. Acest capitol ia în considerare dezvoltarea socială la nivel european în accepțiunea sa de obiectiv al politicii sociale (E. Zamfir, 1995, p. 12). Încercarea de a identifica echivalentul politicii sociale naționale la nivelul statelor membre a condus la selectarea modelului social european drept cadru general de analiză. Capitolul își propune să contribuie
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
spațiul Uniunii Europene. Evoluția modelului social european corespunde convergenței progresive a viziunii statelor membre asupra obiectivelor în domeniul ocupării forței de muncă și al politicilor sociale (Diamantopoulou, 2003b, p. 3). Următoarea parte își propune să analizeze modelul social european în accepțiunea sa de politică socială europeană. Modelul social european ca politică socială europeană Scopul politicilor sociale îl reprezintă asigurarea bunăstării colective „prin mecanisme proprii de distribuire și redistribuire a resurselor existente” (E. Zamfir, 1995, p. 12). Un concept util în înțelegerea
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
pe care europenii și modelele europene de bunăstare le împărtășesc reprezintă esența modelului social european (G. Alhadeff și K. Hugendubel, 2005, p. 101). În acest sens, următoarea parte va evidenția principalele momente din dezvoltarea și evoluția modelului social european în accepțiunea sa de politică socială europeană. Evoluția modelului social european Din punct de vedere legislativ, unele dintre documentele de referință care au conturat politica socială europeană sunt: Tratatul de la Roma (1958), Carta Drepturilor Sociale Fundamentale ale Muncitorilor (1989), Tratatul de la Maastricht
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cu obiectivele sale de coeziune socială, politica economică bazată pe competiție și dinamism și politica de ocupare a forței de muncă orientată spre ocuparea deplină a forței de muncă și calitatea muncii (Jorens, 2004, p. 11). Modelul social european, în accepțiunea sa de politică socială, s-a dezvoltat în contextul creșterii interesului statelor membre pentru cooperare economică în condițiile promovării liberei concurențe. Din acest motiv, Tratatul de la Roma prevede că „trusturile, cartelurile și alte forme de monopol cu poziții dominante pe
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
sisteme private de asigurare. Alunecarea spre individualism este un aspect al societăților moderne dezvoltate pus în discuție și de Giddens (2001). Recursul la schemele private de asigurare, ca și retragerea din sfera publică a unui segment de privilegiați exprimă, în accepțiunea lui Lasch, preluată de Giddens, „revolta elitelor”, ca formă de excluziune voluntară a celor bogați de la viața și obiectivele societății. Giddens atrage, astfel, atenția asupra faptului că excluziunea socială se petrece la ambele capete ale distribuției veniturilor, cu efecte la fel de
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
186 de țări participante, s-a constituit într-o operaționalizare a ceea ce înseamnă dezvoltarea socială în spațiul european: dezvoltarea susținută a economiei, eradicarea sărăciei, reducerea șomajului, asigurarea integrării sociale (World Summit for Social Development, 1995). Scopul dezvoltării este, în această accepțiune, cel de a le oferi tuturor indivizilor oportunități de a-și dezvolta potențialul. În cadrul Întrunirii de la Geneva privind Dezvoltarea Socială (2000), s-a atras atenția asupra persistenței unei încrederi ridicate în eficacitatea „mâinii invizibile” a pieței și a unei înțelegeri
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
INTRODUCERE Agresivitatea a devenit astăzi, o problemă socială fundamentală a omului și a umanității, pentru că Întreaga lume este amenințată de agresivitate. Deoarece În literatura de specialitate există o multitudine de accepțiuni ale noțiunii de „agresivitate”, definirea acesteia este oarecum dificilă. Freud definea agresivitatea ca fiind o manifestare inconștientă sau o proiecție a instinctului morții (thanatos). Adler interpreta agresivitatea ca o manifestare a dorinței de a avea putere asupra altor persoane. Murray
AGRESIVITATE ŞI STIMĂ DE SINE LA BĂRBAŢI – STUDIU COMPARATIV ŞI CORELAŢIONAL. In: BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by G. Roşeanu, H. Vaida, H. Ardelean, Ştefana Vlad, G. Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1464]
-
veritabil personaj care ilustrează nebunia. Aspectele de mai sus lărgesc considerabil cadrul clinic al psihiatriei, plasând nebunul, ca tip uman, în sfera antropologiei. În sensul acesta nebunul este, în primul rând, un personaj uman în sensul cel mai plenar al accepțiunii. El este ilustrarea antropologică a nebuniei, depășind cadrele medicinei. El este un personaj uman în morală, religie, cultură, societate, justiție, artă, exprimând tot ceea ce „se opune” ordinii naturale sau logicii, valorilor spirituale, normelor social-juridice. Din această perspectivă, nebunul nu este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Pelicier, H. Ey, M. Sendrail, A.V.S. De Reuck și R. Porter). Extazul șamanic și transa oraculară au constituit primele manifestări culturale, dar și primele „modele de comportament” ale nebuniei ritualizate și cu o funcție socială bine precizată. În această accepțiune, „nebunia” este „poarta de trecere” într-o „altă lume”. O lume a misterelor, a miracolului sau a terifiantului, al exazului sau al angoasei, pe scurt, o perspectivă deschisă către descoperirea și cunoașterea omului și a destinului acestuia (J. de Romilly
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau extaz și euforie), agitație psihomotorie. 3) Delirul musitant este o formă gravă de delir, cu agitație limitată, mișcări carfologice, voce șoptită ca o mormăială neinteligibilă, evoluție gravă spre comă. 4) Sindromul oneiroid este un complex de simptome cu o accepțiune variată constând din următoarele: - onirismul sau delirul oniric (Lasegue, Regis); - oneiroidia, diferită de onirism (Mayer-Gross) constând din confuzie cu trăiri incoerente și fantastice. S-a vorbit în unele cazuri de „oneirofrenie” și de „catatonia oneiroidă”. 5) Amenția constă în incoerența
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de acțiuni materiale sau simbolice prin care un organism aflat într-o situație anumită tinde să-și realizeze propriile sale posibilități și să reducă la un nivel minim tensiunile psihice care amenință unitatea acestuia, mobilizându-le. A. Porot remarcă două accepțiuni pentru comportament în psihopatologie; a) un sens psihofiziologic care stă la baza concepției behavioriste considerând că orice comportament reprezintă o succesiune progresivă de reflexe condiționate; b) încercarea de a defini comportamentul ca fiind un mod de a reacționa a unui
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
este rezultatul unui lung proces de constituire epistemologică, în care își aduc contribuțiile cunoștințele generale despre om (antropologia), studiul bolilor (medicina), atitudinea față de omul aflat în suferință (psihologia, morala, religia) și sistemul de valori socio-culturale. Conceptul general de „boală” are accepțiuni diferite din punct de vedere istoric, în raport cu criteriile luate în considerare, așa cum s-a arătat mai sus. În sensul acesta M. Sendrail recunoaște existența în paralel a unei „istorii medicale” a bolii și concomitent a unei „istorii culturale” a acesteia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
propriile sale nevoi interioare. Coma este un fenomen psihopatologic de diferite grade ca profunzime, mergând de la somnul adânc până la starea de stupoare. 7) Stupoarea este o stare psihopatologică intermediară între tulburarea ușoară de conștiință și coma profundă. Aceasta implică următoarea accepțiune: este un sindrom caracteristic, datorat unor leziuni ale zonelor învecinate ale diencefalului și părții anterioare, rostrale, a trunchiului cerebral, zonă în care se află situat „sistemul centrencefalic” considerat de W. Penfied ca fiind „sediul conștiinței”. O formă particulară a acestei
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care se asociază spasme generalizate în flexiune, scurte unice sau sub formă de accese. Are un traseu bioelectric cerebral (EEG) specific. Am prezentat anterior aspectele psihopatologice ale stărilor de arierație mintală sau oligofreniile. Acestea nu trebuie considerate boli, în sensul accepțiunilor psihiatrice, ci stări de deficiență psihică legate de o tulburare în dezvoltarea psihică globală a personalității, așa cum am arătat anterior în lucrarea de față. Spre deosebire de persoanele normale psihic sau de bolnavii psihici, oligofrenii au forme particulare de reacție, stări nevrotice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]