9,793 matches
-
sau ca oportunitate ce trebuie fructificată, dar nu există o voință de acțiune pentru soluționarea ei. Cu alte cuvinte, colectivitatea are o atitudine pasivă față de respectiva problemă. Sunt patru situații responsabile pentru situarea în latență a unei probleme: a. deși acceptată ca problemă, acțiunea pentru acțiunea soluționării ei nu este o prioritate în raport cu alte probleme mult mai grave; b. nu există soluții la respectiva problemă; c. există rezistențe importante la soluționarea ei, pentru că acțiunea afectează interesele/opțiunile altor segmente ale societății
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
paliere în rezolvarea unei probleme sociale, pentru a reduce r. ca un eveniment catastrofic să afecteze una din acțiunile concrete (această strategie este asemănătoare cu cerința diversificării portofoliului de acțiuni); - acceptarea riscului - atunci când nu avem altă posibilitate, existența r. trebuie acceptată ca atare și se dezvoltă un plan de rezervă pentru cazul apariției unui r. inevitabil. Aceasta este o situație-limită și nu exclude monitorizarea, astfel încât situația de r. să fie pusă în evidență imediat ce se manifestă. În finalul acestei activități se
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
modificări de ordin calitativ, care vor asigura nu numai un minim de trai decent, ci și facilitarea participării indivizilor la viața socială. S. socială reflectă nesatisfacerea nevoilor, percepute la nivel social. Ea se constituie astfel într-o s. recunoscută și acceptată convențional, într-o apreciere obiectivă a stării reale de sărăcie, raportată la cel mai mare grup de referință, semnificativ, recunoscut de întreaga societate. Părerea specialiștilor este că „măsurarea” sentimentului de s. nu este relevantă: mult mai utilă este sondarea opiniei
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de „societate bună”. Dacă în conceptul de s.c. este inclusă orice formă de asociere voluntară a oamenilor, chiar și a celor criminale, în cel de „societate bună” sunt incluse doar grupările care promovează sau măcar sunt conforme cu valorile acceptate, în general, de către respectiva societate. Conceptul în sine este controversat și din alte puncte de vedere. Pe de o parte, se consideră că ar fi depășit (dovadă fiind concepția lui Etzioni, expusă mai sus); pe de altă parte, îi este
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
servind propriile interese” este substanțial contestată începând cu anii ’90 (Thies, 2002, p. 147). Dar, înainte de toate, ce se ascunde în spatele unui nume controversat? Este interesant de remarcat, considerând importanța momentului în dezvoltarea disciplinei, că nu există o etichetă unanim acceptată care să grupeze totalitatea teoreticienilor fluturând stindardul liberal în domeniul relațiilor internaționale la început de secol XX, și cu care aceștia s-ar fi autoidentificat. Cei mai vehiculați termeni sunt „utopism” (consacrat de Carr însuși) și „idealism”. Este adevărat că
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Idealismul wilsonian susținea tocmai teza conform căreia omul nu este în mod necesar înclinat spre conflict, ci dimpotrivă, înclinația lui naturală este mai degrabă către pace. Prin înființarea Ligii Națiunilor, se urmărea eliminarea definitivă a războiului din rândurile instrumentelor universal acceptate ale relațiilor internaționale. Eșecul Ligii Națiunilor și a sistemului de securitate colectivă reprezentat de aceasta de a stopa izbucnirea, în 1939, a celui de-al doilea război mondial a condus la o critică masivă a wilsonianismului. Prin raportare critică la
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Gramsci constată că revoluția nu s-a produs în societățile dezvoltate și explică acest fapt nu numai prin controlul asupra instituțiilor de forță ale statului, ci și prin dominația cultural-valorică a claselor superioare asupra celor inferioare. Ideologia claselor superioare devine acceptată ca legitimă în întregul corp social. Societatea civilă, prin mecanismele școlii, Bisericii, mass-media etc., va conserva această dominație - „hegemonie”, în termenii lui Gramsci. Gramsci folosește termenul „bloc istoric” pentru a desemna binomul dinamic format din bază și suprastructură, elemente ce
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
instituțiilor intră organizații, agenții birocratice, tratate și acorduri, precum și practici informale pe care statele le acceptă drept constrângătoare. Un tip particular de instituții îl constituie regimurile internaționale, adică instituții sociale care se bazează pe principii, norme, reguli și proceduri decizionale acceptate și care guvernează interacțiunile diverșilor actori, în diverse arii tematice (Lamy, 2005, p. 214). Regimurile sunt aranjamente de cooperare mai specializate decât alte tipuri de instituții, în sensul că ele vizează activități, resurse sau arii geografice bine definite (Goldmann, 2005
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
cu care se confruntă statul. În prezentarea din capitolul de față, termenul „securitate” va fi prezentat în lumina acestei abordări. Ca pentru oricare alt concept din științele sociale, și pentru acesta este greu de formulat o definție clară și general acceptată. Una dintre cele mai cunoscute și folosite îi aparține lui Arnold Wolfers, care afirmă că securitatea, în sens obiectiv, măsoară absența amenințărilor la adresa valorilor dobândite, iar într-un sens subiectiv, absența temerii că asemenea valori vor fi atacate (Wolfers, 1952
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
statele italiene libere din secolul al XV-lea. Spre deosebire de Vagts însă, care este mai degrabă interesat să prezinte evoluția conceptului de balanță de putere, pentru Haas, înțelesul propriu-zis al conceptului prezintă un interes superior. În ceea ce privește o definiție clară și unanim acceptată a conceptului de balanță de putere, nici Haas, și nici alți teoreticieni ai relațiilor internaționale care i-au călcat pe urme, precum Martin Wright, nu au reușit să o formuleze. În realitate, susțin cei doi autori, balanța de putere este
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
Harvard Business Review, devenind treptat „conceptul anilor ’90” (Waters, 1995). Similar altor concepte centrale din vocabularul științelor politice, precum putere, democrație sau autodeterminare națională, termenul globalizare rămâne unul extrem de controversat, neavând o definiție precisă și nici universal (sau măcar majoritar) acceptată. Pe marginea sa, sfera academică a relațiilor internaționale a consemnat în ultimii ani o dezbatere internă ce poate fi încadrată în seria marilor dezbateri din istoria disciplinei și care, probabil, poate fi structurată de-a lungul următoarelor puncte de discuție
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
fi criticată: nu răspunde la o întrebare a unui martor neutru al procesului globalizării: cui folosește integrarea într-o economie globală? Statele au dispărut ori au rămas numai statele puternice? Nu există o definiție a globalizării într-o formă universal acceptată și definitivă. Dificultatea definiției (caseta 1) se explică și prin sistemul complex în care globalizarea operează, foarte neomogen, cu dinamici diferite de evoluție, niveluri de dezvoltare inegale, abordări și reacții la nivel național, uneori inedite. Pe de altă parte, globalizarea
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
deficit bugetar cronic prezintă vulnerabilități, ca pericolul de a nu returna capitalul împrumutat, caz în care creditorii vor accepta mai greu și în condiții mai severe acordarea de împrumuturi (dobânzi mai mari). Liberalizarea piețelor de capital a fost cu ușurință acceptată și de țările în curs de dezvoltare, care se așteptau ca, pe o asemenea piață liberă, investitorii potențiali externi să ofere condiții mai avantajoase decât creditorii naționali, speranță care nu s-a adeverit în totalitate, întrucât creditorii au știut să
GLOBALIZAREA. Manifestări şi reacţii by Florina BRAN,Gheorghe MANEA,Ildikó IOAN,Carmen Valentina RĂDULESCU () [Corola-publishinghouse/Science/228_a_334]
-
o estimare/evaluare instituțională. Instrumentul realizării ei nu îl reprezintă acțiunile evaluative sporadice ale specialiștilor sau beneficiarilor, deși este necesar să le includă și pe acestea, ci instituțiile/agențiile specializate ale sistemului public/guvernamental. Se utilizează astfel o metodologie instituționalizată, acceptată formal prin mecanismele specifice sistemului, care să mențină calitatea serviciilor/activităților și performanțele din sistem. Din acest motiv, monitorizarea trebuie realizată de o instituție specializată în domeniul asistenței sociale, parte componentă a sistemului public de asistență socială. • Este o estimare
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
reale, adică orientate spre rezolvarea de probleme (Kolb, 1984, apud. Knowles, Holton și Swanson, 1998). Indiferent că privim motivația ca un impuls înnăscut spre satisfacerea unor nevoi, ca ceva ce poate fi învățat, sau legată de obiective stabilite și/sau acceptate de individ (Rogers,1996), un lucru este esențial: atâta timp cât persoana nu are încredere nu numai că poate face față situației de învățare, dar și că această situație conduce la satisfacerea propriilor nevoi, nivelul motivațional nu poate fi menținut la cote
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
postul respectiv; să alcătuiască seturile de competențe profesionale care definesc activitățile specifice fiecărui post care vor constitui punctul de plecare în realizarea fișelor de evaluare a performanțelor. să stabilească fiecare standard de performanță corespunzător competențelor definite anterior precum și limita minimă acceptată a performanței pe care o poate atinge un ocupant al postului respectiv; să aleagă tipul scalei de notare a performanței în funcție de sistemul de evaluare agreat; să redacteze fișa de evaluare într-o manieră clară și atrăgătoare; să valideze sistemul de
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
mare, superiorii și subordonații nu se consideră egali, subordonații fiind foarte dependenți față de superiori. În culturile cu distanță mică față de putere, se manifestă un nivel mai mare de participare și cooperare între superiori și subordonați, egalitatea pozițiilor fiind mult mai acceptată. În culturile individualiste, angajații acționează în virtutea propriului interes și pe baza propriei inițiative, în timp ce în culturile colectiviste, interesele grupului primează. Nu este dificil de observat cum astfel de diferențe influențează aprecierea performanțelor. În culturile organizaționale caracterizate de o distanță mare
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
asemenea descrise în cadrul acestui capitol. 13.1. Definirea și clasificarea grupurilor de lucru Grupul de lucru este definit ca doi sau mai mulți indivizi care interacționează în mod interdependent pentru a realiza un scop comun (Forsyth, 1999). Această definiție larg acceptată evidențiază elemente esențiale ale grupului: interacțiunea - indică cine este și cine nu este în cadrul grupului. Interacțiunea nu trebuie să fie neapărat față în față și verbală. Prezența ei înseamnă că membrii grupului se bazează într-o anumită măsură unii pe
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
acordul asupra normelor grupului. Stadiul se încheie atunci când structura grupului se consolidează și grupul a asimilat un set de expectanțe legate de ceea ce înseamnă un comportament corect din partea membrilor săi. În stadiul de funcționare structura grupului este funcțională și complet acceptată. Grupul își concentrează energia în direcția cunoașterii și înțelegerii între membri în vederea îndeplinirii sarcinii. Stadiul este caracterizat de asistență reciprocă și contribuții creative. Unele grupuri încetează să mai existe. Grupurile de proiect/sarcină, de exemplu, au o existență definită și
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
însemnătatea în conștiința oamenilor chiar și în momentele dificile ale traseului, aceștia urmându-l îndeaproape. Într-o definiție tradițională, conducerea apare ca influența interpersonală orientată către atingerea obiectivului sau obiectivelor (organizaționale). Deși nu reușește a surprinde întreg tabloul, accepțiunea general acceptată a conducerii are meritul de a sublinia, prin termenul „interpersonal”, importanța factorului uman antrenat în dinamica acestui fenomen. Liderul de succes influențează opiniile, atitudinile, comportamentul și sentimentele oamenilor, răspunzând nevoilor lor (de structură, de claritate, de constanță, de suport) în raport cu
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
care studiază dar și în alte domenii, cum ar fi educația fizică și sportul care este un domeniu interdisciplinar și universal, unde studenții din orice profil pot fi angrenați în diferite activități și acțiuni de voluntariat în sport. O dată sportul acceptat ca domeniu de interes în practicarea voluntariatului, studentul își poate satisface anumite nevoi și să câștige anumite beneficii, cum ar fi: să acumuleze experiență și să-și folosească cunoștințele și calitățile într-un alt domeniu, să își petreacă timpul liber
VOLUNTARIATUL ÎN SPORT LA NIVEL UNIVERSITAR. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Manuela Pruneanu (Petreanu), Adrian Petreanu () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_791]
-
relativ anodine în aparență, i s-au părut grăitoare: faptul că un ministru prusian al Instrucțiunii Publice a declarat la deschiderea unui muzeu că nimic nu mai justifică grija pentru arta trecutului; faptul că „moartea clasicilor” devenise o părere general acceptată; faptul că un scriitor foarte apreciat, ca Alfred Döblin, declară nu numai că n-a citit nici un rând de Balzac, dar că a nu-l citi e pentru dânsul ceva de la sine înțeles, ca și dezinteresul față de monumentele și operele
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
mod de a-ți institui propria autoritate sau de a o contesta pe cea a altora. Martins poate să-l pună În legătură pe Benjamin Dexter cu tradiția western fără să riște să fie contrazis: afirmațiile lui vor fi ori acceptate ca punând totul Într-o lumină nouă, ori, În cazul În care vor depăși limita, vor fi puse pe seama umorului. În ambele cazuri, recunoașterea justeței enunțului Îi premerge formulării, iar conținutul acestui enunț contează oarecum mai puțin din această pricină
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
vrute și nevrute, fără nici un criteriu valoric de selecție, le este ușor să adopte, la un moment dat, bârfa, minciuna, tertipul, meschinăria etc., deoarece pentru ei cuvintele nu au semnificația unor conținuturi de gândire responsabile. Μ Adevărul este mai mult Înțeles decât acceptat: aceasta, poate, pentru faptul că primul aspect menționat ține doar de puterea judecății noastre, pe când al doilea angajează dimensiunea morală a ființei noastre (unde maturizarea la nivel de responsabilitate față de propriile fapte se realizează mai greu). Μ Nicolae Steinhardt spunea
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
potrivit căreia Sfântul Pavel a fost homosexual, iar chestiunea nu îi scandalizează pe catolicii bine informați. (De altfel, nici Don Giovanni Giavini nu se scandalizează; în plus, trebuie amintit că homosexualitatea Sfântului Augustin este de acum, dacă nu chiar dintotdeauna, acceptată, întrucât el însuși și-a mărturisit-o). Asupra Sfântului Pavel, care probabil că era inconștient de această alteritate a sa (care, fiind reprimată, crea în el acea stare patologică universal admisă și care e la rândul ei mărturisită în Scrisori
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]