2,739 matches
-
sunt un regal de culoare. Acum sunt roșii-sângerii. Apoi înotăm în tăcere, ne auzim gândurile. După înot începe ceremonialul de duș, de spălat pe păr, de uscat și de povestit: azi despre expoziția de artă alexandrină. Săptămâna trecută ne-a acompaniat și I. Era înaintea unei noi biopsii și după o nuntă pariziană. Am întrebat-o cum s-a îmbrăcat la nuntă, cum a pupat lumea pe sub pălărie, că doar nu era să vâr cuțitu-n rană cu întrebarea despre ultimul rezultat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
împart colivă. Tare îmi e că eu nu am cui da de pomană! Singurul cerșetor local stă pe Bulevardul Universității (Kirkwood Ave.) între 11 a.m. și 19 p.m., ca la serviciu, între 15 februarie și 15 octombrie, și cântă încontinuu, acompaniat de chitară: „Hare Krishna, Hare, Hare!”. Pentru noi, relația cu cei duși este alta. Suntem o cultură foarte rădăcinoasă și de aceea foarte conservatoare. Noi trăim mult în trecut, chiar și cu cei plecați dintre noi pe care îi „tratăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
la "bar" de șoferul meu, un bărbat "stilat" de 2 metri înălțime, familiarizat de altfel în timpul liber cu mânuirea sticlelor și paharelor, iar la masă de soția sa și de secretara ambasadei, toți puși la "patru ace". Meniul "international" era acompaniat de cel "național", nelipsind țuica, vinurile și coniacul românești, sarmalele, micii și uneori, la întâlnirile cu conaționalii noștri, chiar "fasolea bătută" solicitată expres telefonic de invitați. La Ziua națională saloanele, terasa și aleile grădinii erau pline de oaspeți, care, fără
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
fi un om bogat, în alta patru persoane erau adunate în jurul a ceea ce părea să fie un scenariu și, într-o alta, un bărbat cu o voce frumoasă de bariton cânta Orașul vânturilor ar fi tare frumușel în timp ce altcineva îl acompania la un pian dezacordat. Locul aducea a un club de teatru pentru amatori. Trebuia să fi greșit adresa. Cum se putea să fie o biserică aici? Dar m-am uitat iar la peticul de hârtie. Acolo zicea camera 514 - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-i mări amplitudinea mișcării. Alții loveau sacii mari cu capul, cu pumnii și cu picioarele, apoi îi desprindeau din furci și îi luau în brațe, rosotogolindu-se cu ei la pământ ca și cum ar fi fost niște adversari. Muzica flautelor și anciilor acompania ritmic mișcările atleților. Proculus se plimba încet pe sub portic, supraveghindu-și discipolii. Antonius îl urma, chinuit de neliniște, întrebându-se cum îl putea convinge pe maestru să se întoarcă la Ludi, fie și numai pentru a-l antrena pe Valerius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a început să scoată acele sunete pe care le auzi de la toate pipițele surescitate. Nu sunt sută-n sută sigur de semnificația sunetului, dar Butch lasă impresia că s-a lansat în lupta pentru un pot apocaliptic și eu o acompaniez, gâfâind, ținându-mă tare de amorul artei. Acum sau niciodată. Cam cum ar fi să cobor din mers? O să mă gândesc la Butch Beausoleil. Merge. ... Sexul, spun poeții, e ca moartea. E ceea ce spun și medicii, în cazul meu. Momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
năclad bun, cu foc mare, în care din când în când aruncau boabe de tămâie, smocuri de busuioc, câte un pumn de sare zgrunțoasă de săreau steluțe puzderii. Un alt bătrân, orb, într-o manta cenușie, soldățească, de demult, îl acompania la muzicuță pe cel ce citea, îngânând troparul, melodie mai mult bănuită, stinsă, izvorând ea însăși, temătoare, din ascunzișuri și cotloane de întuneric, din oboseli și pătimiri, ridicându-se abia atunci, chemată de buzele și răsuflarea orbului, spre lumina celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
simplă adiere În mijlocul furtunii care o ardea pe dinăuntru. Ne-am oprit În fața porții și ne-am privit unul pe celălalt fără să Încercăm să ne prefacem. Un paznic de noapte șansonetist se apropia fără grabă, fredonînd bolero-uri și acompaniindu-se cu clinchetul plăcut al legăturilor lui de chei. — Poate preferi să nu ne mai vedem, i-am propus eu, lipsit de convingere. — Nu știu, Daniel. Nu știu nimic. Asta vrei tu? — Nu. Firește că nu. Dar tu? Ridică din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
seama că intră Într-un joc alunecos, din care nu va ieși cu bine. Anumite intimități din alcov nu trebuiau să răzbată În afară. Ca și cum ar fi ghicit că bărbatul aflat În pat avea mustrări de conștiință, femeia chicoti subțire, acompaniindu-și râsul cu un clănțănit de dinți. „Iată unde te poate duce indiscreția”, Își spuse medicul, ștergându-și cu palma umedă transpirația de pe tâmple. De jos râsul se transformă Într-un scrâșnet ce imita scârțâitul cretei pe tabla de sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
penajul de pe piept și creștet căpătă o strălucire orbitoare. „Iată că totuși mișcă”, spuse profesorul, frecându-și mâinile de satisfacție. Practicanzii apludară. „Dar ce credeați?” vru să exclame Oliver, dar gâtlejul lui transformă vorbirea umană Într-un fel de cârâit, acompaniat de foșnetul de frunze ce se unduiau pe cele două ramuri, aplecate spre genunchi. „Vedeți”, spuse profesorul studenților, „metoda mea nu dă niciodată greș. Dacă un pacient nu mișcă, Îl declari mort și imediat vei observa În comportamentul său o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mulțumirea printr-un ciripit... „Sunteți ca păsările cerului, sunteți asemenea crinilor sălbatici ce Înfloresc pe cîmp...” Pipăindu-și geanta cu sticla de vin roșu și colaci primiți de pomană ce i se bălăbănea pe umăr, pictorul se gândi să-și acompanieze ciripitul cu clinchetul dumnezeiesc pe care Îl scot crinii sălbatici atunci când Înfloresc pe țarină, dar În auz nu-i răzbătu decât un zumzet Îndepărtat al unui roi de albine. Ar fi vrut, drept mulțumire pentru găzduire, să-l răsplătească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și el. Disputa pe această temă, În ciuda nemulțumirii ospătarilor, care veneau din cinci În cinci minute la masa lor, rugându-i să se potolească, continua până noaptea târziu. Luându-se parcă la Întrecere, Bikinski și cu Lawrence lătrau de zor, acompaniați din când În când de urletele lui Satanovski, care, stând la masa lui picior peste picior, le ținea isonul. Când se făcea ora Închiderii, cei doi, scoțând câte un ultim urlet, se Îndreptau spre statuia lui Cuza, unde țineau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Strauss. Strângând sticla și mâinile la spate, Noimann pășea triumfător, măsurând podeaua În lung și-n lat. Umerii săi se Îndreptaseră. Pașii Îi deveniră mai elastici. Iar glasul Începu să-ngâne, tam-taram-taram, acordurile valsului. Înghesuindu-se În dulap, costumele Îl acompaniau. Cravatele păreau să intre În același ritm. „În sfârșit”, Își spuse medicul, „criza a fost depășită... Am putea ieși... Desigur”, continuă el să-și deruleze firul gândurilor, „de ieșit putem ieși, problema e Încotro ar trebui să ne avântăm pașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
solemn. Mesenii dădură din cap. „Profund”, rosti cineva din dreapta sa. „Ce să mai vorbim”, zise altul, ștergându-și pe furiș o lacrimă. „Încotro?” Îl Întrebă birjarul, cocoțat la locul său... „Tot la țintirim”, făcu Noimann. „La țintirim, la țintirim”, Îl acompaniară cu furculițele mesenii. „La care din ele?” Întrebă omul cățărat pe capră, răsucindu-și mustața colilie. „Cum la care?” zise Noimann. „La Sfânta Treime...” „Dar aveți și acolo un cavou?” „Sigur că am”, răspunse medicul pe un ton glumeț. „Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ferise să se atingă de frigăruile lui Satanovski, se molipsi și el de ciudatul sindrom de care fusese cuprinsă În Întregime Corso, numai că, În loc să cânte cocoșește, scoase un pe gâtlej niște sunete ce aduceau cu un răpăit de tobe, acompaniat de o trompetă. Terasa arăta ciudat. Acompaniați ca de o baghetă nevăzută, mesenii, cu mic, cu mare, indiferent de sex și vârstă, se ridicau de pe scaune, slobozeau În aer câte un cucurigu, apoi se lăsau Încă tremurând pe scaune, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mic, cu mare, indiferent de sex și vârstă, se ridicau de pe scaune, slobozeau În aer câte un cucurigu, apoi se lăsau Încă tremurând pe scaune, pentru a se ridica apoi din nou. Iataganul lui Satanovski plutea deasupra grămezilor de frigăruie, acompaniind toată această mulțime intrată În transă, În timp ce vocea inginerului continua să se propage din difuzor: „Nu vă sfiiți. Eu sunt pâinea și carnea vieții. Cine va gusta din mine, se va simți sătutul...”. Chelnerii continuau să stea aliniați la intrare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și acum Își Înfipsese rădăcinile În fața cavoului, sprijnindu-și umărul de monumentul care-l reprezenta pe Noimann În chip de Bonaparte. Auzind vorbindu-se despre femei, masterandul Își exprimă opinia sub forma unui cârîit. Văzând că nu i se răspunde, Își acompanie cârâietul cu un urlet. Noimann Încercă să stăvilească șuvoiul de cuvinte ce năvăleau din gura inginerului Edward. Auzind rostindu-se numele lui Iisus, el spuse: „Nu invocați măcar numele Domnului În acest context...”. Bărbia lui Satanovski se opri pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lui Lilith. Sânii ei ca doi saci orbi se rostogoleau spre el. Picioarele sale lungi cât zilele de post Îl Înfășau Într-un păienjeniș de gânduri negre, paralizându-i Încet-Încet voința... Zăcând Întins, la rându-i, cu mâinile sub cap, acompaniat de scrâșniturile de dinți și de urletele lui Oliver, care ba creșteau, ba scădeau În intensitate, inginerul Edward, sărind de la un subiect la altul, Începu să-i povestească tot felul de anecdote cu femei, care de care mai sucite, presărându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de la MAT, vecinul, strângând-o de umeri pe femeie, intonă, cu glas dogit, un cântec de dor și jele, plin de foc. Femeia nu se lăsă mai prejos. Oamenii din sat cu care se Încrucișară pe drum clătinau din cap. Acompaniindu-se unul pe altul, cei doi ajunseră la destinație tocmai când soarele era la scăpătat. Bărbatul se dădu jos de pe capră și deschise porțile. Femeia mână căruța În curte și, fără nici o vorbă, Îi sări pe după gât, dezmierdându-se pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
bărbaților intrară și ele În trepidații, ca și cum ar fi fost conectate de un fir nevăzut de goliciunea femeii ce palpita În beznă. Gemetele celor trei se contopiră Într-o arie ambiguă, În care sunetele emise de cele trei guri erau acompaniate de cele ițite de alte orificii. Sus-jos, stânga, dreapta. Sus-jos, stânga, dreapta. Și tot așa. Falangele degetelor pocneau. Gingiile clefăiau. Dinții clănțăneau În gură. Sus-jos. Stânga, dreapta. Ritmul se Întețea. Se aflau acum toți conectați la aceeași priză. Ritmul devenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ieșiră din dulap unul câte unul și țopăiau acum În fața lor. Buzunarele lor erau pline de cifre și de cărți de joc. Zarurile zornăiau... Cinicul gemea, penitentul scrâșnea din dinți. Stând picior peste picior pe un scaun, inginerul Satanovski Îi acompania bătând din palme... Așii și decarii pluteau În aer, rotindu-se peste capetele lor. Cifre mari, cu abdomen galben, roiau deasupra patului și a mesei, așezându-se Într-o ecuație necunoscută. Costumele se agitau alături, cuprinse de furnicături. Pantalonii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
lună galbenă, imensă, care lumina pănă hăt, departe câmpul nesfârșit ce se rotea În jurul lor. O mulțime de frunze se desprindeau de pe trupul zgribulit al masterandului, pierind În Întuneric. Aripile sale pe jumătatea acoperite de pene se ridicau și coborau, acompaniind parcă ritmul roților locomotivei, care gonea fără să oprească În vreo gară. Stâlpii de telegraf, orașele și satele ,mereu rotindu-se În fața lor, se pierdeau În urmă și În urmă. Alergând, Noimann se perinda dintr-un vagon În altul. După ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
seara. Alesese, de fapt, numai județul, un județ Îndepărtat, o zonă mai degrabă muntoasă decât de câmpie, o senzație a Îndepărtării de lumea de neexplicat În care trăise până atunci. În timpul uneia dintre excursiile de o săptămână pe care le acompania de regulă pe același traseu, se nimerise să aibă În program și o zi Întreagă de stat În orașul reședință de județ. Le lăsase turiștilor o dimineață liberă pentru a hoinări prin oraș, le arătase unde e piața, parcul, cartierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
de împăiat animale conduseseră la descoperirea că animalele împăiate aveau numai dinți de plastic. Dinții de animale nu apăreau în nici o proteză dentară, ci doar în gura creaturilor sălbatice vii. Danny o încurajă pe Karen să continue, își luă rămas-bun, acompaniindu-se cu sunete de pupături, apoi formă numărul de la Moonglow Lounge. Janice Modine nu lucra în seara aceea, dar John Lembeck era la bar. Danny vorbi frumos cu bărbatul pe care îl iertase de ciomăgeală. Peștele hoț de mașini îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
haine de seară sărutându-se, strânși unul lângă altul în spațiul întunecat al verandei. Danny îi privi. Luna dispăru sub o altă pătură de nori. Ușa se deschise și îi primi pe cei doi bărbați dincolo de ea. Când intrară, îi acompaniară niște râsete, o agitație crescândă și câteva secunde de lumină strălucitoare. Danny se strecură anevoie pe lângă peretele clădirii, înțepându-se în spinii gardului viu, și ajunse în fața unei ferestre mari, acoperită de draperii din catifea. O fantă îngustă între cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]