3,955 matches
-
schimbase tiparul cu gustul de miere, tăindu-și hotar peste sufletul-rană. Am vrut să mor, să mor într-o noapte, dar m-am trezit și m-am întors la tine, era prea devreme și tu prea departe și-oceanul se-adâncea noptatic în mine. Leonid Iacob Poezie publicată în una din cărțile mele. Referință Bibliografică: am vrut / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 887, Anul III, 05 iunie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Leonid Iacob : Toate Drepturile Rezervate
AM VRUT de LEONID IACOB în ediţia nr. 887 din 05 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346250_a_347579]
-
voluntare ori involuntare), fii mereu în stare de alertă, treaz, de veghe! - și foarte indulgent cu elucubrațiile și bătrânești - copilăreștile spuse ale lui N. Steinhardt”. O carte atât de densă și de încărcată de înțelesuri, încât trebuie numaidecât reluată și adâncită în memoria sufletească. Cu doar doi ani înainte de plecarea sa la ele veșnice, aflându-se la Rohia, bibliotecar al extrem de bine organizatei biblioteci a mănăstirii, Nicolae Steinhardt îi mărturisea prietenului său, ce înseamnă o zi obișnuită din viața lui de
CENTENAR STEINHARDT. NICOLAE STEINHARDT. INTRE LUMI. CONVORBIRI CU NICOLAE BĂCIUŢ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) [Corola-blog/BlogPost/355966_a_357295]
-
o ironie stinsă, ea se separă de experiențele obișnuite, cotidiene: ”nu mai vreau să mă privesc în oglindă... nu pentru că nu aș fi frumoasă, ci pentru că este prea multă durere în ochii mei!” (About immortality). Lucrurile evoluează, până când aceasta se adâncește în ”cea mai neagră noapte”: ”sunt în mlaștină... până la gât! atâta mi-a mai rămas... privirea disperată!”, se confesează Daniela Voiculescu în ”Roving Eye”. Aceiași dezamăgire marchează și momentele ce ar trebui să fie de bucurie. La aniversarea zilei de
CUM ESTE SĂ TRĂIEŞTI DIN POEZIE, ÎNTR-UN TIMP DE ÎNGER de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 244 din 01 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356149_a_357478]
-
Întreg, așa cum el se poate reflecta , pe rând, în sunet, gust, parfum sau mișcare, o multitudine de ipostaze, dintre care opțiunea Vivianei Milivoievici este albastrul ochilor săi, ca reflexii infinite ale universului în oglinzile sufletului , tulburătoare oglindiri interior - exterior, reflexiii adâncite la infinit prin puterea gândului ! Când „sufletul naufragiat / în ecourile mării , devine „izvor de cunoaștere ce lasă urme adânci pe pietre de alabastru„ , Albastru-Infinit intră în ipostaza de alabastru, un alb a cărui simbolistică are alte ritmuri și alte conotații
VIVIANA MILIVOIEVICI ȘI LIRISMUL CUANTIC ÎN UNIVERSUL ALBASTRU-INFINIT de FLORICA PATAN în ediţia nr. 2234 din 11 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368793_a_370122]
-
aprovizionării magazinelor etc. Primele standuri întâlnite când am ajuns la târg erau cu flori de toate felurile, atât tăiate și vândute în buchete sau la fir, cât și în ghivece. Apoi cărți, obiecte de papetărie și pe timp ce te adânceai în interiorul spațiului care se tot lărgea devenind ca o piațetă și standurile se diversificau. Când m-am întâlnit cu rafturile de cărți care apăreau ca un mare anticariat în aer liber, m-a surprins plăcut și chiar simțeam un gest
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368832_a_370161]
-
Bun, ce-și netezește calea nădejdii spre curcubeul-paradis purtând pe umerii calzi dorurile noastre toate. Mama este sanctuarul Limbii noastre în care răsună serafic poemul liturgic. În ființa Ei-sclipirile de heruvim doldora de viață, cad pe mătasea gândului unde se adâncesc înalte ascunzișuri dospite în pâinea împlinirii rostuirilor. În clepsidra sufletului Ei, timpul se oprește își modelează spiritul provocând fascinația Crucii din care odrăslește Verdele Învierii. Mama este marea taină rânduită de Dumnezeu, în fibrele căreia respiră și cântă adorabila și
FEMEIA-MARTISORUL FRUMUSETII SI AL IUBIRII de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368897_a_370226]
-
liceului, am ales calea facultății de matematică. Mai ales că avea și o secție de astronomie, adică exact ce visam eu! Însă Facultatea de Matematici m-a dezamăgit repede, îndepărtându-mă cumva de idealurile mele. Mă așteptam doar să-mi adâncească impresiile mele plăcute, să mă facă să văd mai îndeaproape fenomenele fizice, în special cele de astronomie, așa cum visasem în copilărie. Dar, în realitate, despre lucrurile plăcute se discuta foarte puțin și mereu cu mare grabă. Teoria atracției universale a
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1930 din 13 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368955_a_370284]
-
2016 Toate Articolele Autorului Geamăt de frunze, lacrimi pe parbriz, Toamna plânge iarăși peste ochii limpezi, Cerul ni se urca în cosciugul galben, Noi zburăm în toamnă, rupți de oameni. Firele luminilor, ce- au reunit plecarea, Scânteiază și - s mai adânci că marea, Toamna ne petrece cu alai de miere, Frunzele- mpietrite macină tăcerea. Stai aici în mine, frunză, ca de piatră, Inima prin toamnă la tine să străbată, Pasămite, noi cu toamnele vorbim, Cănd flatați de pietre, ca pietrele iubim
IUBIM CA PIETRELE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369106_a_370435]
-
auzea o muzică. Dacă cititorii acestei cărți au fost informați în celelalte capitole referitor la trecutul orașelor vizitate de mine, ar fi păcat dacă tocmai acum la finele călătoriei, să nu spun nimic despre istoria capitalei Bruxelles. Să nu ne adâncim prea mult în trecutul îndepărtat al orașului, deoarece ar fi prea mult de scris și am transforma această carte într-o carte de istorie a Belgiei, departe de mine gândul acesta, eu dorind să fie doar de informare și de
NOTE DE CALATORIE IN BELGIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2294 din 12 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370760_a_372089]
-
-l să grăbească lucrurile, apărătorul reușește să pornească judecata și după numeroase declarații reușește să-l scoată printr-o hotărâre judecătorească. Îmi povestea bunica că atunci când l-a așteptat la ușa postului de miliție era alb ca varul, cu ochii adânciți în orbite sclipind de bucurie și cu bocancii fără șireturi neștiind cum să iasă mai repede. De bucuria efemeră bunica i-a dat celui ce păzea poarta o bucată întreagă de slănină (vă dați seama ce foamete era în acea
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE I de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 213 din 01 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370810_a_372139]
-
supliciu din întreaga comunitate naționalistă cu care a urcat Golgota românească, peste care se presară miresmele de cetină și de azur ale poetului-eseist. Lucrarea memorialistică a lui Petru C. Baciu, ne descoperă Biografia autorului desprinsă eroic din Mlaștina suferinței concentraționare, adâncită de excavatorul unui satanic sistem politic de model bolșevic, ce l-a azvârlit în cele din urmă pe țărmul libertății creștine prin viețuirea ortodoxă, cuvioasă, martirică, aureolată de puritatea unui mare Mărturisitor. Chipul demnității sale se reflectă într-o Icoană
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
poate doar în minunatul chip de Nufăr; unul alb și înmiresmat, care să plutească pe aripile veșniciei, într-un perpetuă liniște și pace. Ne întrebăm adesea de ce există moartea... mereu nemiloasă, mai puternică, mai crudă. Încercăm să ne răspundem, adesea adâncind misterul întrebării. Acceptăm totul așa cum se întâmplă sau avem șansa de a ne preschimba destinul, într-un fel sau altul? Unii vor pune... DA, alții vor spune... NU. Însă, până vom ajunge să discernem, să acceptăm ori să ne resemnăm
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – DECEMBRIE 2016 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370739_a_372068]
-
duci?” Dar unde să mă duc? Cu cine să mă duc? Pe cine să las în locul meu?” Asta era pe la sfârșitul lui mai, povestește Vlahuță. După o săptămână gazetele anunțau că Eminescu a înnebunit”. În anii de la „Timpul” portretul se adâncește. Caragiale ne spune: „Așa l-am cunoscut atunci, așa a rămas până în cele din urmă momente bune: vesel și trist: comunicativ și ursuz: blând și aspru: mulțumindu-se cu nimic și nemulțumit totdeauna de toate: aici de o abstinență de
MIHAI EMINESCU VĂZUT DE CONTEMPORANI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 916 din 04 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/371000_a_372329]
-
suntem indiferenți ? O masă imensă pentru experiențele lor ciudate, niște banali cobai cosmici. În vara anului 2013, într-un mic sătuc din Franța, Pierre Rossalle (un banal electrician de profesie) ieșise în ziua lui liberă la cules de ciuperci. Se adâncise destul de mult în păduricea de mesteceni din apropierea satului, când dintr-odată realiză cu stupoare că nu mai recunoaște peisajul din jur, deși copilărise în zona aceea. Natura se schimbase cu totul, ca si cum Pierre ar fi fost teleportat într-o junglă
E.T. (SAU RĂZBOIUL DINTRE ENERGII) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2038 din 30 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370054_a_371383]
-
întărit si cu duhul gurii Lui toata puterea lor” (Ps. 32, 6) Iată! Glasul Domnului dă clipei știre Să fie prinsă viață din nevăzute fire Împletite drăgăstos în ADN, în genom Să crescă templu pentru suflet - OM! Esență profundă, mister adâncit în celest Rămân dincolo de înțelesul rupest Graiurile, ca taina din pântecul matern Când pruncul prinde miezul din etern. Scânteia divină ce-o porți în sine Coboară prin tata și mama, verbine De aceea limba mamei, limba de rai E pentru
POEME DE ZIUA LIMBII ROMÂNE de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370420_a_371749]
-
Rugul Aprins”. Și-a făcut din poezie consoartă sihastră, iar din schimnicie, logodnă mistică a poeziei. Cu mireasmă de psalm a împresurat dragostea lui Dumnezeu cu o înfiorare a trăirii care permanent flămânzește și însetează de Duhul Sfânt. El a adâncit în suflet strigarea Luminii de sus ca pe o pasăre măiastră prefăcând-o în Imnul Acatist închinat Fecioarei Maria, care i-a pecetluit slova de foc a evlaviei, cu aura țâșnirii harice, prelinsă ca o lacrimă de suferință sfântă și
CINSTIREA FECIOAREI MARIA ÎN SLOVA MARILOR POEŢI CREŞTINI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1338 din 30 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/370423_a_371752]
-
Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului s-au revărsat cuvintele sfintele peste capul pleșuv vulturul cuibărește gândurile vremea rânduiește rafturile și tu... pasăre a inimii câte lacăte mai pui soborului păsările cântă adâncesc tăcerile mâna taie foarfeca lasă dâre poemele se nasc mirate și tu... pasăre a tăcerii pe unde umbli pe unde mă strângi cu toate viețile zilele nopțile dacă timpul nu mai vrea să existe în gurile oamenilor decât atât cât
ÎN TAINELE EI SLAVA ŞI SALTUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370486_a_371815]
-
viețile zilele nopțile dacă timpul nu mai vrea să existe în gurile oamenilor decât atât cât pasul și-l poartă prin răspântii și cioburi de vremuri pe otrava din ierburi pasărea inimii adoarme coduri crește ca pe niște pui rătăciți adânciți în tainele ei slava și saltul înghit răsucesc rănesc înaltul... mă cheamă în inimă... tăcerea-și alăptează cuvintele care o definesc cuvintele pe care cineva uită să le mai contureze aș vrea să pot și nu știu când din umbre
ÎN TAINELE EI SLAVA ŞI SALTUL de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370486_a_371815]
-
iar eu moțăiam în poala ei. Aproape că nu mai auzeam nimic, doar îi vedeam ca printr-o sită deasă chipul blând, încununat de zâmbet, nu același ca mai devreme, ci unul care era numai pentru mine, unul care îi adâncea și mai mult gropițele semănate în mijlocul obrajilor. Glasul ei ca o simfonie îmi pătrunde urechile, inima-mi e slăbită din strânsoare, firicele fiebinți rostogolindu-se greoaie îmi brăzdeză fața încremenită, deschid ochii- ninge, ninge liniștit cu fulgi mari și albi
MAGIE de PAULIAN BUICESCU în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370495_a_371824]
-
și sufletu-l sfâșie, Cănd părăsit de toate și toți, pe lume, esti, Cănd singur cauți drumul ieșirii din pustie, Mă rog din suflet, Calea cea Sfântă, s-o găsești! Când peste tot în suflet mulțimi de răni deschise Îți adâncesc amarul din fiecare gând, Și parcă orișiunde ți-s ușile închise, Iisus Hristos deschide și cerul, prin Cuvânt! Când inima zdrobita caută vindecare Și ai dori de chinuri să fii pe veci scăpat, Dă-i Domnului povară și orișice te
ÎNDEMNURI de EMILIA AMARIEI în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370570_a_371899]
-
le dau copiilor mei pentru prietenii lor. Îmi ceruseră cu ceva timp înainte. Am oferit fiecăreia câte o carte. Au privit cu atenție coperțile, m-au fixat apoi pe mine, cu un plus de curiozitate inocentă, după care s-au adâncit în lectură. Așa s-a făcut că nu am mai avut cu cine dialoga până la București! Le priveam fețele și încercam să ghicesc ce gândesc. Zâmbeau din când în când, fără să se întrerupă din citit. Uneori, când eu întorceam
PRINTRE PLĂCUTE AMINTIRI... de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370562_a_371891]
-
de pământ, ha’adham, în ilimitarea metafizică, încercând să descifreze tainele, încercând să înțeleagă. Și să se înțeleagă. Reproducem, din finalul Rîpelor galbene, un pasaj mai elocvent decât orice concluzie: „...din nou călare pe Șargu’, izolat la margine de pustă, adîncit în lectură, ceasuri de-a rîndul. Apoi, în amurg, însingurat și captiv aceleiași melancolice nemărginiri, robit aceleiași gravități a stepei fără hotare. Gravitate ce pare mai curînd de ordin metafizic, încît e de mirare că un spațiu cu niște dimensiuni
EUGEN DORCESCU, ÎNTRE DHYANA ŞI MAYA de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2015 din 07 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370648_a_371977]
-
despre semnificația sa inițiatică, presupunând înfrângerea groazei față de animalul ce trebuie îmblânzit, se sugerează și eliberarea. Mircea Eliade afirma, că poporul român pare ”născut sub semnul lupului, adică predestinat războaielor, invaziilor, emigrărilor”. Iar în poemul ”Istorie” (pag. 12) Sorin Șirineasa adâncește ideea: ”fiorul îndepărtatei Dacii,/ poetul Sorin,/ din colțul gurii/ își flutură curcubeul/ prin saltul lupului...” Constantin Brâncuși , cioplind timpul cu dalta care știa ”să vorbească și fără dicționare”, dăltuind ”Sărutul” ca ” un început cosmogonic” acel sărut, care îi ” înlănțuia în
CRONICĂ LA VOLUMUL ”ÎNTRE IUBIRE ȘI URĂ” DE SORIN ȘIRINEASA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370671_a_372000]
-
oprește din scris.) Dar astăzi? Astăzi iarna este atât de înverșunată, încât gheața geme și refuză să își topească trupul pe altarul artei. (Scrie din nou.) Din când în când se aude sufletul deșertului pustiit de viscol și poetul se adâncește mai mult în noaptea zăpezilor și nimeni nu-i mai întinde mâna. (Ridică creionul de pe coala caietului.) Părăsit poetul uită să trăiască cu adevărat. (Se ridică de la masă, aruncă plapuma și se plimbă prin cameră.) Dacă mi-aș aminti unde
VOLUMUL „ÎN COLIVIE“ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370727_a_372056]
-
voi lăsa deoparte nici pe frații noștri din țară, căci UNUL suntem cu toții, atât cei plecați, cât și cei rămași să se lupte și ei cu viața de fiecare dată mai grea, mai anostă și fără de substrat, în care ne adâncim parcă de fiecare dată și mai mult, dar, speranța într-o viață mai bună, într-o continuitate a neamului nostru român, pe meleagurile moștenite din străbuni, ne face să luptăm pe mai departe, iar noi cei plecați în străinătățurile amare
FIUL PĂMÂNTULUI de ARON SANDRU în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370741_a_372070]