1,484 matches
-
blocaje sunt mai frecvente atunci când scade conținutul de oxigen cu 60 % din aerul inspirat; sunt mai frecvente pe măsură ce progresează oboseala, deoarece sunt un rezultat al inhibiției de protecție. În măsura în care nu se modifică orientarea de bază a activității, ele reprezintă fenomene adaptative, pentru că asigură momentele de odihnă necesare unei activități de durată. 3) Concentarea atenției presupune orientarea între o dominantă, un focar de excitație, și zonele învecinate relativ înhibate. Examinarea stabilității atenției se face în laboratoarele de psihologie prin teste care solicita
by MIHAELA ŞERBAN [Corola-publishinghouse/Science/1002_a_2510]
-
anterioare, particularități ale actorilor, resurse ș.a. De unde și eficiența, eficacitatea conceperii și aplicării lor merg pe o scară de la elaborare formală, standard, empiric, imitativ, respectat cu exactitate (de tipul planificare, plan, design instrucțional behaviorist), până la cel flexibil organizatoric și metodologic, adaptativ, potrivit noilor determinări, așteptări, evoluții. Pentru ilustrare a drumului către noua paradigmă a proiectării flexibile versus designul anterior, găsim interesantă o cercetare comparativă (Visscher-Voerman și Gustafson, 2004) asupra gradului de respectare în practică a unor modele cu o structură standardizată
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
vom regăsi că elemente ale acesteia conduc la reconceperea managementului educațional, în sensul umanizării sale prin recursul la leadership. Putem chiar să-l denumim management al complexității educației, al conducerii eficiente și eficace a sistemelor educative ca sisteme complexe, dinamice, adaptative (din care a derivat teoria organizațiilor), al cunoașterii, prevenirii și limitării dezorganizării (potrivit teoriei haosului), al anticipării și atingerii unor efecte emergente conform așteptărilor de succes, al prevenirii și limitării acțiunilor acelor factori (fractali), care pot produce "rupturi" în dinamica
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
realizează planificarea, organizarea, administrarea activităților adecvate, leadershipul caracterizează managementul aplicat, efectiv al educatorului pentru influențarea, mobilizarea resurselor, a educaților pentru atingerea obiectivelor, prin apelul și la relațiile interpersonale, ca instrumente aici. La nivelul clasei, leadershipul va cuprinde atunci sistemul dinamic, adaptativ al acțiunilor, procedurilor, proceselor, instrumentelor, facilităților, îndrumărilor, punctelor de sprijin folosite de către educatorul-lider. Scopul este ca să-i motiveze pe educați, să le determine participarea, colaborarea, comunicarea, construirea înțelegerii în învățare, implicarea în decizii sau în evaluare și reglare, autocontrol, autodisciplinare
by ELENA JOIŢA [Corola-publishinghouse/Science/1005_a_2513]
-
oricăror modificări în greutate și compoziția corpului, poate conduce la o creștere semnificativă a sensibilității la insulină (15, 105), scade necesitatea introducerii farmacoterapiei și ameliorează factorii de risc cardiovasculari (HTA, dislipidemie, activitatea fibrinolitică) (3). Aceste efecte se datorează modificărilor metabolice adaptative pe care efortul fizic le induce la nivelul mușchilor scheletici, incluzând: creșterea proteinelor transportoare GLUT4 în fibrele musculare (26) și creșterea depozitelor musculare de glicogen (47). Activitate fizică favorizează și scăderea în greutate, iar prin mobilizarea preferențială a depozitelor viscerale
Tratat de diabet Paulescu by Carmina Alexandru, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92225_a_92720]
-
Se respectă pe sine și pe ceilalți. Cunoaște măsura acțiunilor umane și respectă ierarhiile (statut și rolă celorlalți. Nu se angajează În acțiuni lipsite de sens sau negative, deși nu este lipsit de curaj. Respectă valorile. Are o mare plasticitate adaptativă. Evită obstacolele sau se angajează În luptă, alegând soluțiile cele mai raționale de rezolvare a impasului. Tipul de persoană deschisă caracterizează individul liber, atras de „situațiile deschise” ale vieții. În plan psihologic și moral este tipul de persoană echilibrată, stabilă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
natural la o viața independentă și dorința ca, în continuare, aceștia să depindă totuși de ei; de asemeni, crizele de timiditate își au originea, îndeosebi, în acest tip de conflict. Mecanismele de rezolvare a conflictelor sunt numeroase și de valoare adaptativă inegală. Alegerea lor va depide de tipul conflictului în cauză și de particularitățile personalității individului aflat în conflict. Asemenea conceptului de frustrație, conceptul de „stres” a primit mai multe accepțiuni. În mod exclusivist, unii cercetători îl definesc numai în termeni
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Propriumului”, a „matricelor sale valorice și a sistemului său axiologic”. Faptul că structurarea persoanei rămâne însă „deschisă”, asigură atât caracterul evolutiv, dinamic, al personalității, cât și posibilitatea unei activități constructive din partea persoanei care, odată cu însușirea progresivă a unor noi sisteme adaptative, va deveni o ființă tot mai rațională, mai unitară, coerentă, și, în același timp, mai „individualizată”. K. Lewin, ca reprezentant al „școlii configuraționiste”, prin concepția sa topologică asupra „câmpului dinamic”, susține, ca și G.W. Allport, rolul deosebit al determinărilor
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
situațiilor de frusttare sunt aceste datorate, prin urmare, diversității structurilor psihologice individuale, nivelurile diferite de maturizare afectivă și etică a persoanei. Analiza frecvenței și felului specific de a se ajunge în situații de frustrare ne va oferi posibilitatea evaluării capacităților adaptative ale persoanei respective. Altfel spus, plecând de la formula cunoscută: R=f(P S), distingem trei perspective în analiza „fenomenului de frustrație”: a) putem prevedea conduita de frustrație, pe baza cunoașterii structurii personalității și a situației obictive de frustare; b) putem
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
cele două extreme: reacții directe și reacții indirecte, ultimele exprimându-se sub formă de „simbol” și „fabulație”. 3) Referitor la caracterul, mai mult sau mai puțin, adecvat al reacțiilor la frustrare, S. Rosenzweig precizează că orice reacție la deposedare este adaptativă, din punct de vedere biologic, deoarece organismul urmărește, în toate situațiile de privațiune, să-și restabilească echilibrul homeostatic (echilibrul interior). Avem, afirmă S. Rosenzweig, răspuns adaptiv atunci când individul stăruie progresiv în direcția realizării scopului, în ciuda obstacolelor existente, și răspuns neadaptiv
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în capacitatea de a înfrunta agenții frustranți) etc. Pentru a putea prevede modalitățile de adaptare ale unei persoane la diverse situații frustrante trebuie cunoscute, pe lângă condițiile frustrante, și trăsăturile stabilite ale personalității subiectului frustrant, care determină formarea unor anumite „stiluri adaptative”. Evidențierea, de pildă, a unor trăsături specifice personalității „introvertite”, „autiste”, ne va pune în fața unor anumite modalități adaptive, caracteristice tipului de personalitate respectiv, care se vor deosebi în mod curent de personalitățile „extravertite”, „flexibile”, „permeabile” pentru ideile noi. 3) Strategia
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
descărcări ineficiente ale unei energii excesiv mobilizate, ale unei tensiuni provocate de un conflict care nu și-a găsit o rezolvare adecvată. Este firesc ca în aceste condiții, când emoția este concepută ca o stare de mobilizare excesivă, fără modalitate adaptativă de descărcare, efectul ei să fie oboseala; omul emoționat obosește fără să fi prestat o muncă social-utilă, efectivă. „Emoția” poate fi, totuși, și un factor de înnoire a vieții psihice interioare, un factor catalizator pentru distrugerea unor structuri afective rigide
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
relațiile cu colegii, părinții și profesorii, cât și felul de a munci, de a te relaxa. Se știe că în condițiile unei tensiuni emoționale, examinarea lucidă a situațiilor, evaluarea adecvată a avantajelor și riscurilor este dificilă; elaborarea de noi „tehnici adaptative”, de răspunsuri raționale pe măsura cerințelor / solicitărilor este îngreuiată. c) Reexaminarea și reevaluarea propriului comportament, restructurarea atitudinilor noastre față de semeni, înlăturarea tendințelor iraționale, realizarea unui control rațional al atitudinilor proprii (prin ierarhizarea trebuințelor, motivelor, aspirațiilor) — toate acestea reprezintă condiții psihologice
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
așa cum am văzut în capitolul IV al lucrării de față, de o serie de particularități ale „ situației frustrante”, dar mai ales de unii factori psihici interni, între care trăsăturile relativ stabile ale personalității pot impune formarea chiar a unor „stiluri adaptative” la acțiunea unor agenții conflictuali și frustranți. Ne propunem să ilustrăm, în continuare, această idee prin urmărirea felului cum, de exemplu, trăsăturile specifice unor personalități „obsesive”, sau „megalomanice”, structurează anumite modalități de răspuns la frustrare, comparativ cu posibilitățile de răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
prezente. Tendința de a fi mereu vesel, optimist, sau invers; după cum unii tind mereu să aibă aceeași dispoziție, pe cănd alții și-o schimbă cu ușurință. Încrederea exagerată, oarbă, neargumentată, întreținută de propria infatuare, și indiferența, nu susțin însă eforturile adaptative. În tratarea acestei probleme vom face referiri, în special, la integrarea socio-profesională a tineretului școlar. Prin urmare, atât considerațiile de ordin general referitoare la problema „integrării”, cât și cele care se referă la profilaxia „frustrației”, vor viza mai ales frustrarea
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mașinăriei ionice (a ionului de Ca+2). În plus, plasarea glucokinazei în granulele secretorii poate reprezenta o formă inactivă a enzimei, fiind probabil un mecanism de protecție împotriva degradării sale. Spre deosebire de glucokinaza hepatică (izoforma denumită hexokinază), care reprezintă un sistem adaptativ rapid la concentrația e.c. de glucoză, modificându-și afinitatea pentru ea, glucokinaza din celula β nu prezintă modificări adaptative de afinitate pentru glucoză. Tocmai această caracteristică îi conferă calitatea de glucoreceptor (141). Funcția enzimei hepatice nu este de a percepe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
a enzimei, fiind probabil un mecanism de protecție împotriva degradării sale. Spre deosebire de glucokinaza hepatică (izoforma denumită hexokinază), care reprezintă un sistem adaptativ rapid la concentrația e.c. de glucoză, modificându-și afinitatea pentru ea, glucokinaza din celula β nu prezintă modificări adaptative de afinitate pentru glucoză. Tocmai această caracteristică îi conferă calitatea de glucoreceptor (141). Funcția enzimei hepatice nu este de a percepe cantitatea glucozei (glucosenzor), ci de a absorbi rapid glucoza și de a activa anticipativ sinteza de glicogen în perioada
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
mai pot influența transportul K+ prin ele. O situație particulară ar fi reprezentată de ischemia miocardică, care deschide canalele de KATP în cadrul unui mecanism compensator denumit „precondiționare ischemică” (149). La acești pacienți, administrarea sulfonilureicelor ar putea, teoretic, interfera cu mecanismele adaptative față de hipoxia locală, materializându-se într-o predispoziție crescută la aritmii sau la o mai mare extindere a zonei infarctizate. Aceste efecte negative însă nu au fost susținute prin studii sistematice, iar relația tratamentului sulfonilureic cu mortalitatea cardiovasculară tardivă nu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
din structurile ductale este evident. Același efect se înregistrează și la șobolani perfuzați cu glucoză timp de 1-6 zile, mimând hiperglicemia apărută în cursul diabetului zaharat la om (129). De remarcat este faptul că acest fenomen evoluează paralel cu creșterea adaptativă a sensibilității periferice la glucoză printr-un mecanism încă neelucidat (140). În celulele β pancreatice, genele care în mod obișnuit sunt bine exprimate (insulina, GLUT2 și PDX1 - „Pancreatic and Duodenal Homeobox”) sunt scăzute în diabetul zaharat de tip 2. În
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92215_a_92710]
-
simplu, cu eliberare de energie chimică. Conform fiziologilor și biochimiștilor, la nivelul ciclului Krebs se întâlnesc atât compuși din descompunerea glucidelor, cât și compuși rezultați din degradarea proteinelor și a lipidelor. Ciclul Krebs este, în opinia specialiștilor, un mecanism biochimic adaptativ, prin care un principiu alimentar poate să se transforme în altul, pe calea unor reacții reversibile, cu produși intermediari comuni. Astfel, în ciclul Krebs pot apărea sau dispărea cantități apreciabile de glucide, lipide sau proteine. Ciclul Krebs este esența metabolismului
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3066]
-
Anumite inovații sunt răspunsuri fără surpriză la o cerere perfect explicită [...] Alte inovații sunt mai degrabă asimilabile unor mutații: nu sunt produse de sistem, dar sunt selecționate de el (mai precis, de anumiți actori aparținând sistemului), în virtutea indiscutabilei lor valori adaptative. Oferta aici este independentă de cerere. În alte cazuri, inovația nu poate fi considerată nici ca rezultat al unei cerințe, nici ca răspuns la o cerință. Ar trebui, de altfel, să complicăm tipologia și să distingem între cerință și valoare
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
Oferta aici este independentă de cerere. În alte cazuri, inovația nu poate fi considerată nici ca rezultat al unei cerințe, nici ca răspuns la o cerință. Ar trebui, de altfel, să complicăm tipologia și să distingem între cerință și valoare adaptativă: pot să sesisez că o anumită inovație este interesantă, fără să fi fost formulată, nici măcar implicit, o cerință (Boudon, 1990, pp. 320-323; Valade, 1992, pp. 355-384). Noțiunea de proiect inovativ poate fi sugerată înlocuindu-se în textul anterior termenul sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2132_a_3457]
-
înțelegerea riscului asociat cu HTA, în consecință și primele studii clinice intervenționale au avut în vedere doar TA diastolică, considerându-se că aceasta conferă un risc superior cardiovascular. Creșterea TA sistolice cu înaintarea în vârstă a fost considerată un mecanism adaptativ, conferind și termenul de HTA esențială. Studii asupra patternului TA, au arătat că TA sistolică crește liniar cu înaintarea în vârstă, începând cu vârsta de 30 de ani. TA diastolică are o tendință de creștere graduală până la vârsta de 50
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
membrană de fascicule musculare longitudinale care aparțin mediei. 1.3. FIZIOLOGIA CIRCULAȚIEI VENOASE A MEMBRELOR INFERIOARE Varicele reprezintă o boală specifică omului ele apărând din cauza trecerii din poziția patrupedă la cea bipedă. Această trecere a determinat o serie de modificări adaptative la nivelul sistemului cardiovascular cauzate de deplasarea sângelui (500 ml până la 800 ml) în părțile declive ale organismului ducând la o creștere considerabilă a presiunii hidrostatice la nivelul venelor membrelor inferioare (Jeanneret et al., 2007). În ortostatism presiunea venoasă crește
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]
-
cu microdensitatea vasculară. Compararea transcripției genice în vene normale versus vene varicoase indică creștere transcripțională a VEGF, VEGFR 1 și VEGFR 2 în venele varicoase (Hollingsworth et al., 2004), expresia genică diferită putând a avea un rol determinat în răspunsul adaptativ al venei la diferiți stimuli (Naoum et al., 2007). Evaluarea nivelelor plasmatice ale VEGF (Howlader, Coleridge Smith, 2004), la pacienții cu boală varicoasă în diferite stadii clinice CEAP, în comparație cu un lot martor, relevă o tendință spre creștere a VEGF în
CERCETĂRI HISTOLOGICE, HISTOCHIMICE ŞI ELECTRONOMICROSCOPICE ÎN VENELE VARICOASE by FLORIN COMŞA () [Corola-publishinghouse/Science/506_a_757]