4,644 matches
-
în fruntea unui "pelerinaj de credincioși" - cât și anarhismul, care ,,în toată puritatea sa e un ideal sublim, pe care societățile îl realizează progresiv". Bernardino Machado era prin excelență "președintele". Și este într-adevăr ales curând președinte al partidului republican. Adeziunea lui e o lovitură mortală dată monarhiei. Ultimele șovăiri și reticențe ale burgheziei sunt învinse de apariția aceasta nobilă, întrupare a tuturor virtuților civice și familiare. Rolul său esențial va fi să dea partidului înfățișarea și psihologia unui partid de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
al unui asasinat, nu era un moștenitor. Era un orfan". Un orfan pe care nu-1 ajută nimeni. Coaliția guvernamentală nu durează mult. Oamenii politici monarhiști încă nu izbutiseră să se înțeleagă între ei. Nimeni nu mai credea în viabilitatea monarhiei. Adeziunile la partidul republican cresc în fiecare zi; până și doi dintre consilierii Coroanei - unul din ei fost profesor al Regelui și fost ministru monarhist - se înscriu la republicani. Alegerile din 28 august 1910 dau 24 de deputați republicani. Regimul își
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Șefii partidelor monarhiste își autodizolvă grupările și redau foștilor membri toată libertatea de acțiune. Atâta așteptau credincioșii sfetnici, senatori și deputați ai Monarhiei. Prin declarații emoționante, publicate în loc de cinste în toate ziarele republicane, oamenii vechiului regim își mărturisesc totala lor "adeziune" la revoluția triumfătoare. Unii o fac ca să-și păstreze posturile câștigate sub Monarhie; alții ca să dobândească locurile de frunte care le fuseseră interzise sub vechiul regim. Chiar unii preoți și monarhiști notorii se declară ultrarepublicani. Începe o supralicitare dramatică și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
câștigate sub Monarhie; alții ca să dobândească locurile de frunte care le fuseseră interzise sub vechiul regim. Chiar unii preoți și monarhiști notorii se declară ultrarepublicani. Începe o supralicitare dramatică și vechile cadre revoluționare, se simt sufocate sub numărul considerabil al "adeziunilor". Cu toate acestea, marea masă portugheză, masa amorfă și indiferentă schimbărilor politice - nu aderă. Cei care se încadrează noului regim sunt tot vechii politicieni și vechea clientelă electorală a Monarhiei. Un an după căderea Monarhiei, Antonio José de Almeida scrie
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
-i scăpase revolta de la 5 decembrie, arătau noului regim o simpatie destul de largă, dar care nu ducea în nici un caz, cel puțin din partea monarhiștilor, la colaborare. Alături de această dușmănie sau rezervă a cadrelor politice organizate, se ridică, surprinzător de caldă, adeziunea maselor. Sidonio Paes ajunge repede idolul mulțimilor. Trecerile lui pe străzile Lisabonei se transformă în manifestații spontane, la care iau parte zeci de mii de oameni. Vizitele pe care le face în nordul țării sunt adevărate apoteoze. Pretutindeni e întîmpinat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de milion de voturi îl aclamă în același timp Șef al Statului, al Guvernului și al Armatei. Sidonio începe opera de reformare, menită să desăvârșească "Noua Republică". Ceea ce e curios la acest dictator în luptă deschisă contra forțelor democrato-revoluționare, este adeziunea lui sinceră și totală la Republică. Asta îl înstrăinează de monarhiștii liberali și integraliști. Iar, pe de altă parte, atitudinea lui tolerantă față de aceștia din urmă, îl face suspect chiar în grupările republicane amice, a lui Machado dos Santos și
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
nici una din vechile metode revoluționare nu izbutesc să înlăture "decembrismul". Cu toate eșecurile în politica internă, cu toate dificultățile externe, cu toate calamitățile celui de al patrulea an de război european, Sidonio se menține încă la putere, susținut numai de adeziunea maselor și de încrederea armatei. În fața acestei rezistențe, loja Portugal din Rue Cadet, hotărăște suprimarea Președintelui. La 12 octombrie izbucnește o revoltă a câtorva regimente în mai multe orașe din țară, dar e repede înăbușită. La Lisabona mișcarea e încercată
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
puterea. Monarhiștii fac marea greșeală de a nu proclama restaurarea chiar în noaptea asasinării lui Sidonio. Aveau 50 de deputați în Cameră, erau deci o forță politică de luat în seamă. Câștigaseră, prin activitatea desfășurată de Sardinha și de integraliști, adeziunea unei bune părți din tineret. Un număr important dintre militari erau monarhiști. Indignarea populară împotriva masoneriei și a demagogiei era atât de mare încît, în noaptea aceea sau în dimineața următoare, restaurarea monarhiei, ar fi fost primită cu un oftat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în fața unei probleme. Această "primă poziție" nu e admisă, firește, de cei care nu împărtășesc credințele și dogmele catolice - marea masă a agnosticilor, masonilor și revoluționarilor democrați. Dar ceea ce urmărește Salazar prin această comunicare, deși n-o spune lămurit, este adeziunea unui cât mai mare număr de catolici la politica Centrului și, implicit, retragerea lor - măcar "provizorie" din partidele politice, (recte: monarhiste) - de aceea încercă încă o dată, printr-o argumentație foarte strânsă, de o logică simplă și clară, să convingă pe
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Nu știu ce să fac... să mă duc?... să nu mă duc?!..." Ca în toate revoluțiile portugheze, militare sau monarhiste, izbânda atârna de câteva detalii. De data aceasta, norocul stă de partea revoluționarilor. Gomes da Costa ajunge cu bine la Braga, dobândește adeziunea majorității ofițerilor diviziei a VIII-a, și, în dimineața zilei de 28 mai, comunică prin radiograme tuturor diviziilor proclamația redactata de Murias și pe care alte nuclee revoluționare o difuzează în Capitală și în, orașele din Nordul țării. "Portughezi! Pentru
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
de marea mulțime strânsă în cea mai mândră cetate episcopat a Portugaliei. Dar, 48 de ore după izbucnirea revoltei, Gomes da Costa și mulți alții de la Cartierul general revoluționar nu știau nimic de soarta pe care o va avea mișcarea. Adeziunile celorlalte garnizoane întîrziau. La Lisabona nu se petrecea nimic. De la Porto se îndrepta spre Braga o puternică și bine înarmată coloană guvernamentală cu misiunea de a înăbuși răscoala. A fost un interval de cumplită îndoială, când se credea că totul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
se angajaseră să ia parte la revoluție, șovăiseră și renunțaseră în ultimul moment. Dar, de data aceasta, intervin și alte forțe în luptă: centrele de revoluție civilă, nucleele camuflate în instituțiile Statului, care sabotează măsurile Guvernului, răspândesc informații false, anticipează adeziunile garnizoanelor, care încă nu știau dacă trebuie să lupte în rândurile lui Gomes da Costa sau ale lui Antonio Maria da Silva. După cum mărturisește un funcționar superior al Poștei și Telefonului, "de la un anumit moment, revoluția națională din 28 mai
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
Silva, întîmplător auzită de Manuel Murias, dă acestuia din urmă putința să anunțe izbucnirea revoluției; coloana militară din Porto, organizată din "elemente sigure", se îndreaptă spre Braga, îngăduind astfel grupului revoluționar din Porto să se revolte și să dobândească chiar adeziunea unei părți din garnizoană care, nefiind "sigură", fusese lăsată acasă etc. etc. Coloana guvernamentală înaintează șovăielnic, deși are cu ea artilerie și multă muniție. Dar părerile sunt împărțite și printre comandanții coloanei loiale; propaganda - revoluționară îi atinsese și pe ei
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
desfășoară subiectul) un filon exploatat pe tradiția Mateiu Caragiale, Panait Istrati, Pavel Chihaia (cel din Blocada) ș.a.m.d. Finalul povestirii rămâne deschis. în loc a-i da câștig de cauză unuia dintre "oponenți" (este ideea vehicul", care menține curiozitatea cititorului adeziune pândită concomitent de insatisfacția soluției așteptate), autorul induce o incertitudine esențială pentru construcția epică: astfel nu vom mai avea siguranță dacă am urmărit efectiv o dispută între două persoane sau numai frământările aceleiași conștiințe dedublate, un binom reductibil la unu
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
s-a înălțat Cortina de Fier? Dar acum, când rușii îi nenorocesc pe ceceni în plină iarnă (acolo să vezi tu epurare etnică, dezastru umanitar. Oare ce zice intelighenția, nu-i vibrează fibra morală? I s-a blegit? Adună președinția adeziunii în sprijinul cecenilor? Umblă „domnii societate-civilă” prin gări să adune semnături?). Spune cineva ceva în fața „pierderilor colaterale” de acolo? Aiurea. Când nemții au început să dărâme Zidul, Thatcher s-a dus l-a Honecker să ceară măsuri de mână forte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
însă a substanței umane, potrivit căreia nimeni nu poate trece indiferent prin societatea în care trăiește. Interdicția se referea, e adevărat, numai la înscrierea într-un partid politic, dar aceasta nu prezenta nici o importanță față de libertatea necenzurabilă a gândirii privind adeziunea teoretică sau afectivă la un curent politic sau altul. Ceea ce se interzicea era forma, iar nu fondul care rămânea de neatins. Față de răspunsul dat, care oprea orice comentariu, amândoi avurăm ideea fericită de a ne desprinde și a ne așeza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
memoriale ale femeilor, știută fiind abilitatea inventivă a acestora și multele învelișuri - nu se știe câte - ce le acoperă ființa. Când, printr-un salt de ani, trecu să-mi povestească despre elevele ei, glasul căpătă o vioiciune neobișnuită; dovedind o adeziune - aproape o mutație biologică, ai fi zis, - la stările de pubertate și mai cu seamă de adolescență ale acestora; era sigur că-și iubea profesiunea; uneori vorbirea împrumuta melancolii venite din viitor, purtând regretul trecerii anilor. Își aprinse o țigară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
exclamă calculat: - Ce noapte, frumoasă! Nu-i așa, fetelor? După o mică pauză, adăugă adresându-se Anei și fiicei acesteia: Pentru mine care am o vârstă, sunteți ca și fetele mele! Ele zâmbiră protocolar dar și cu o abia perceptibilă adeziune. În timp ce orchestra începu nu știu ce melodie ușor tărăgănată, mă adresai către toți: - Știți ce-a fost aici, chiar în locul acesta acum...câți ani?... Eram copil, terminasem clasa I-a primară... în 1930; luasem premiul I... Mi s-a pus pe cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
simțeam în timpul acesta strângerea mâinii, apoi încercarea firavă, de secunde, a mângâierii coborând de-a lungul degetelor și a podului palmei, dar, în răgazul de eliberare a unei clipe, îmi retrăsei cu tristețe mâna, prefăcându-mă a nu-i înțelege adeziunea, nimic din rostirile-i tăcute, tremurătoarele-i încercări, pentru că era târziu, prea târziu, fiica, aflată acum în partea cealaltă a mesei, era mărturia vie a timpului ce trecuse peste noi, în vreme ce soțul, echilibrat și rațional prin structură, încheia, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nasc și din care înfloresc dictaturile de orice soi. - Mă gândeam la problemele de conștiință pe care... - Nu există nici o problemă de conștiință, spuse. O asemenea relație nu permite nici o problemă de conștiință, pentru că nu poate să existe fundamental nici adeziune, nici compromis. - Bine, dar eu și toți alții... - Știu ce vrei să spui, dar asta e altceva: e relația formală, de suprafață a înecaților, oxigenul necesar supraviețuirii. Trecu în dreptul oglinzii, imaginea i se dublă, dar la câteva secunde făcu doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
automat un alt ritm existențial, Sadoveanu e ofensiv și găsește neajunsuri oricărui aspect. Articolele lui din presa vremii nu lasă loc nici unui dubiu*. În termenii de analiză ideologică de astăzi, Sadoveanu era un om cu convingeri socialiste, „de stânga“, derapajul adeziunii la regimul comunist din anii ’50 găsindu-și, astfel, o anume justificare. Propaganda literară imediat postbelică a putut să manipuleze ideologic cu mare ușurință povestirile „durerilor înăbușite“ scrise încă de la începutul secolului. Apropierea inițială de sămănătoriști și de poporaniști, alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
-și continue educația, eventual să meargă în Anglia, ca să studieze la o universitate de prestigiu. Era schimbat cu adevărat. Directorii școlii l-au luat de mână, au ridicat din sprâncene văzând crucifixul de argint pe care-l purta la gât (adeziunea la Biserica Romei fiind un efect colateral al curei administrate de maica Agnes) dar în sinea lor au pufnit în râs, auzind speranțele pe care și le făcea pentru fiul său. Jonathan însă a făcut tot ce-a putut, reușind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
punînd-o în raft, o să-i dau acum ceva în care prin pasiunile oamenilor trece fiorul tragediei, dar purificat de beția care îi împinge pe autori spre efecte tari, forțate, spre șocuri psihologice care inai mult îți smulg decât îți obțin adeziunea. " Iată, zic, o carte în care autorul, spre a te feri de vulgarități, purifică descripția atât de bine, îndt ai impresia că ești în plin fantastic. Asta trebuie să-ți placă..." " Da, zice el după o săptămână, e bine descris
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
artistic. Dacă, om fiind, imiți pe zei, ajungi ridicol. Ideile care interzic personalitatea aruncă opera în convenționalism. Cu Popescu am avut o discuție care m-a zdrobit. I-am spus că mă îndoiesc de realitatea confecționată. Ce sentimente și ce adeziune poți obține de la niște oameni pe care îi obligi să gîndească altfel decît simt? Le poți stîrni vreo simpatie? - Ne bazăm pe o intelectualitate legată de popor care să gîndească la fel ca noi, răspunsese Popescu. - Mai degrabă pe una
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un brigadier de cîmp declară că el este țăran al poporului, precizînd că trebuie operitate: stăm prost cu opinia, nu se difuzează presa și nu ne docomentăm. Cu ton revoluționar, îl întreabă pe factorul poștal: - Care-i situația, tovarășu’? Exprimîndu-și adeziunea la cele spuse, din prezidiu, Fărocoastă strigă: - Faceți aplauze, tovarăși! - Indolianța a ratat campania, sări președintele cooperației. Trebuie să vorbim de caractierul, adică adevărat și obiectiv... Cum s ar zice, la țintă, tovarăși! În cuvîntul său, șeful de post aduse
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]