3,053 matches
-
din satul Pîțîligeni, de care-i plăcea tare mult. Acesta poate și că era primul flăcău pe care-l cunoscuse mai bine, de pe când în pieptul său inima începuse să-i freamăte, precum frunza pe ramul unui copăcel tânăr, sub adierea vântului șăgalnic de primăvară. Așa-i tremura și ei sufletul tânăr la apropierea vreunui feciorel chipeș și îndrăzneț, care să-i adreseze vreo vorbă plină de înțelesuri, numai de ei pricepută. Poate că Elisaveta și l-ar fi dorit pe
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 by http://confluente.ro/stan_virgil_1463548530.html [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
un quasar, Să îți fie, de la mine, al dorinței emisar, M-aș desprinde dintr-un iureș de romantice visări Și aș evada cu tine-n poezii și cugetări. Mai apoi, sfidând tăcerea așternută între noi, Mi-aș plimba-n jur adierea, peste umerii tăi goi, M-aș aprinde - o făclie,-ntâi sfioasă, tremurând, Tu m-ai stinge în mareea-ți, al meu suflet devorând. Pentru că ești jumătatea ce mă schimbă în întreg, Existența fără tine mi-ar părea un sacrileg. Prin
DARURI PENTRU TINE de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2009 din 01 iulie 2016 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1467378337.html [Corola-blog/BlogPost/381117_a_382446]
-
ceasu-n care gândul se înalță-n mistere Și-un dor hoinar în trup de vânt s-aprinde și cere Să-ntoarne izvorul spre alte începuturi. În fapt de înserarea iubirea să-mi aprind, Atât cât luminează trei lumânări de ceară, O adiere blândă și-o lacrima amară Și trupul ei de dor cu ideea să-l cuprind. Să-mi fac nerostitele zid de amăgire Cât încă păsări albe prin suflet mă colinda, Măi poartă-n ochi sclipire de limpede oglindă Târziul să
CARPE DIEM de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 by http://confluente.ro/agafia_dragan_1470389512.html [Corola-blog/BlogPost/379176_a_380505]
-
sunt o hoață! O spun cu zâmbetul pe față. Am furat aurul din soare și gingășiile din floare. Din vorba bună, înțeleaptă, am furat cerului o treaptă. Din câte sunt, am tot furat din ce-are viața mai curat. Din adierea vântului și mierea Cuvântului. Am furat aripi și tăceri, și stele reci, și primăveri. Din tot ce e frumos, vă jur, nu încetez... am să tot fur. Și-am să împart prada cu voi să nu mai fim săraci, nici
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 by http://confluente.ro/mariana_mihai_1440416441.html [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
că ura lor reală față de lume este altceva decât josnica ură a sufletelor de rând. Și, fiindcă pildele sunt mai lămuritoare, iată una din nesfârșitul lor șirag: A fost întrebat un ucenic: Ce este inima milostivă? Și a răspuns awa: Adierea inimii omului pentru toată zidirea: pentru oameni și păsări și pentru jivini și pentru draci și pentru orice făptură, încât la amintirea și la vederea lor curg ochilor lacrimi. Din multa și puternica milostivire ce le stăpânește inima și din
PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT BENEDICT GHIUŞ ?' TEOLOGUL SMERIT ŞI DUHOVNICUL ÎMBUNĂTĂŢIT DIN MAREA LAVRĂ A CERNICĂI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 2359 din 16 iunie 2017 by http://confluente.ro/stelian_gombos_1497590105.html [Corola-blog/BlogPost/357839_a_359168]
-
îngeri în cântece de iele, La umbra nevăzută a darnicelor stele, Pierdute-n bolta-naltă spre clipele din zori. Acolo unde ploaia ne cântă s-adormim În tril de picuri mari lovindu-ne tăcerea, Ascunsă-n glasul ei se-aude adierea Din valurile mării, pe voci de pantomim. Acolo unde toamna e darnică cu noi Și câmpul plin de rod ne mângâie privirea, E ca un loc în care s-a zămislit sfințirea În darul vieții noastre, din fulgere și ploi
ACOLO... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Acolo_0.html [Corola-blog/BlogPost/360820_a_362149]
-
prin tine, aer sfânt, Să vărs iubire pe pământ, Pentru acel de dor flămând? Și-n câți din fulgii ce plutesc Să cern din puritatea ei, Să troienesc cu ei alei Pentru acei ce se iubesc? Sau câte-n noapte adieri Dospind de-arome și nectar, Să port spre sufletul amar, Ca mult dorite mângâieri? Adie-n picături sau fulgi, Al vrerii Tale mir și semn Pentru iubirea mea îndemn, Dă, Doamne, dorul să-l alungi! *** Referință Bibliografică: DRAGOBETE - DORUL [PARTEA
DORUL [PARTEA A II-A] de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1455777799.html [Corola-blog/BlogPost/380282_a_381611]
-
și frumusețea dimineți persistă că un parfum multicolor ce-ți decorează sufletul,Ionașcu porni dealungul bulevardului admirând vitrinele magazinelor și ignorând trecători ce-l depașeau.Mergea încet savurând fiecare minut petrecut în aerul dimineti.Dar se obri brusc când o adiere ușoară învălui trupul său lipindu-i de piele un parfum de iarbă cosita izvorât din parcul din apropiere și urmărind parfumul pătrunse prin porțile din fonta forjata,străjuite de doi lei scluptați în granit și se așeza pe o bancă
TABLOU DE VARĂ de IULIAN CATANA în ediţia nr. 2320 din 08 mai 2017 by http://confluente.ro/iulian_catana_1494262494.html [Corola-blog/BlogPost/352780_a_354109]
-
MAI ASCULT..., de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2271 din 20 martie 2017. Nu mai ascult glasul ce păcălește, I-am crezut iluzia orbește, Voi asculta doar glasul ud al ploii Ce curge-n gândurile primăverii... E-o voce adierea pădurii Ce ne-a ascuns sub frunze glasul urii, Cânt de izvor nestins ascult acum, Nu mai vreau vorbe ce mă abat din drum... Voi învăța s-ascult și răsăritul, Lumină aud foșnindu-mi sufletul... -Oare, Iubire, voi ști să
GABRIELA DOCUȚĂ by http://confluente.ro/articole/gabriela_docu%C8%9B%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
-O fi conștiința? Cine ar vrea Glasul împăcării, iertarea să-mi dea!.. Citește mai mult Nu mai ascult glasul ce păcălește,I-am crezut iluzia orbește,Voi asculta doar glasul ud al ploiiCe curge-n gândurile primăverii...E-o voce adierea păduriiCe ne-a ascuns sub frunze glasul urii,Cânt de izvor nestins ascult acum,Nu mai vreau vorbe ce mă abat din drum...Voi învăța s-ascult și răsăritul,Lumină aud foșnindu-mi sufletul...-Oare, Iubire, voi ști să te
GABRIELA DOCUȚĂ by http://confluente.ro/articole/gabriela_docu%C8%9B%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
Ghiocei albi ieșit-au din dureri,Nimic nu va mai fi cum a fost ieri!...... XXVII. METAMORFOZĂ, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2253 din 02 martie 2017. Deschis-au îngerii pe ram bobocii, Cântându-le sfios lumină Cu adierea vieții lină, Trezit-au din al iernii vis cireșii... Coșmar de iarnă au uitat, și frigul, Își amintesc doar flori să fie, În primăvară să invie Și focul verii să le coacă rodul... Vor fi cireșe-n roșu îmbietor, Ne
GABRIELA DOCUȚĂ by http://confluente.ro/articole/gabriela_docu%C8%9B%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
simți savoare, Slăvesc dulce taină unui Creator... Vom întelege oare, viu miracol, O simbioză a iubirii, Ce au primit în fruct cireșii? Jertfă dăruiesc fiind luminii sol!... Citește mai mult Deschis-au îngerii pe ram bobocii,Cântându-le sfios luminăCu adierea vieții lină,Trezit-au din al iernii vis cireșii...Coșmar de iarnă au uitat, și frigul,Își amintesc doar flori să fie,În primăvară să invieși focul verii să le coacă rodul...Vor fi cireșe-n roșu îmbietor, Ne bucură
GABRIELA DOCUȚĂ by http://confluente.ro/articole/gabriela_docu%C8%9B%C4%83/canal [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
pe ochi cu apă rece, alungând și ultima urmă de somn. Am ridicat jaluzelele și am deschis fereastra de la balcon. Bucătăria era amenajată în exteriorul apartamentului, ca o extindere în balconul construit la parterul blocului. Stelele străluceau pe cer, iar adierea vântului răsfirată printre crengile celor două exemplare de tuia din fața ferestrei, era molcomă și mângâietoare. Simțeam că se prefigura un cer senin și o zi plăcută, pentru că nu se auzea zgomotul valurilor sparte de diguri și urma să fie o
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400177519.html [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
eu, se mai auzeau încă motoarele pescarilor profesioniști, care-și conduceau bărcile spre larg, spre apa mai adâncă, mai rece și mai bogată în pește. Colegii mei, mai puțin norocoși, explorau noi zone, trăgând la rame. În depărtare, ca o adiere, se auzea șuieratul unei locomotive. Trenul șerpuia paralel cu șoseaua, ducând sau aducând călători veniți în vacanță pe litoral. Între timp, m-am hotărât să încerc să folosesc o voltă pentru capturarea unui eventual calcan, folosind bucăți cărnoase din fileu
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1400177519.html [Corola-blog/BlogPost/350729_a_352058]
-
obrăjorii, Ce străluceau ca niște mărțișoare. C-un ultim viscol o mai ceartă încă Și vrea s-o-nchidă-n casa-i de cleștare, Dar peste toate, o liniște adâncă, Se-așează ca final la încleștare. O rază ici, un toporaș acolo, O adiere, un petec de senin, Cu glasu-i gureș, prinde un tremolo, O turturea ascunsă-n rozmarin: - E primăvară-n suflet și afară! Hai, iarnă ! Nu mai fii așa geloasă! E timpul pentru-o nouă primăvară, Oricât ai vrea să fii de
IARNĂ PRICINOASĂ de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 by http://confluente.ro/ovidiu_oana_parau_1492750025.html [Corola-blog/BlogPost/373642_a_374971]
-
cernit văd harul infinit... Atâta doar mai spun, Stăpânul meu cel bun, Chiar de e drumul greu, există-un apogeu La care vreau s-ajung... De-s vesel sau de plâng, Știu că a mea credință, mi-aduce biruință, În adieri de vânt, simt Duhul Tău cel Sfânt, Cu dor arzând în piept, Te caut și Te aștept... Atunci când vei veni, Doamne din veșnicii, Să spun doar: „Maranata! Isuse, eu sunt gata!” 07/08/2012, Deva-Lucica Boltasu Referință Bibliografică: Mi-e
MI-E DOR de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2145 din 14 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/lucica_boltasu_1479113081.html [Corola-blog/BlogPost/367719_a_369048]
-
a pădurii atât de profundă,încât îmi venea să plâng de bucurie. Mă copleșea cu tăcerea ei. Îmi venea să îngenunchiez în fața măreției stejarilor seculari, să le ascult înțelepciunea sfaturilor, să le sărut umbra și frunza ce foșnea neliniștită la adierea molcomă a vântului primăvăratic. Știi ce-i lipsea? - Nu, te ascult cu plăcere. Parcă ai cita din Sadoveanu.Te simțeai în Livada Minunată? - De ce nu? Pădurea pentru mine este un colț de Rai. Este ca o magie. Este o frumusețe
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 by http://confluente.ro/stan_virgil_1394722236.html [Corola-blog/BlogPost/353451_a_354780]
-
mi-e teamă să nu-și ia zborul în văzduh. E-atâta toamnă în mine; am chemat-o, am așteptat-o, o iubesc ca un îndrăgostit ce nu-și poate dezlipi ființa de idolul dragostei sale. Acum tresar cu fiecare adiere, cu fiecare foșnet și privesc spre frunze; Sunt atâta de frumoase! Curcubeu de raze țesute printre ani ... Și ele stau să plece, Tocmai acum când și-au desăvârșit frumusețea. M-am trezit într-o dimineață și copacul era pe jumătate
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1431256277.html [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
Un punct ce-aleargă după-al luminii început, Îmbrăcat în foc și suferință. El arde, punct pribeag, cu prima lui sclipire, Se-mpiedică în umbre, cade, se ridică Și-ncearcă să-nflorească, să se coacă, să crească Și ca o adiere zâmbește și-apoi piere. E TOTUL UN ȚIPĂT E totul un țipăt; Păsările s-au speriat de vânt și-au început să-și strige vara, Culorile au luat foc și-un galben-viu a colorat frunzele teiului, un arămiu a cucerit
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1431256277.html [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
orice secundă poate să fie ultima cărămidă a casei ce va rămâne în urma mea, Mi-e teamă. Spini Pășesc pe spini și când stai să asculți toți spinii se plâng că sunt flori, flori, prieteni buni, dar care la orice adiere de vânt rămân fără petale. Sunt flori cât timp presari la rădăcina lor ambrozie și dacă ceri o boabă de nectar c-ai obosit de-atâta dărnicie se-ascund după perdea, lăsând în urma lor o umbră zâmbăreață ca să te năucească
UMBRE de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1591 din 10 mai 2015 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1431256277.html [Corola-blog/BlogPost/368047_a_369376]
-
Acasa > Stihuri > Reflectii > STAREA ȘTIUTĂ Autor: George Adrian Popescu Publicat în: Ediția nr. 742 din 11 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului starea de fapt pare să fie un fapt starea de lipsă nu pare să fie între anotimpurile tăcerilor liniștită adiere există un răboj pe care fiecare își scrie numele chiar și formele care nu sunt definite ca fiind își pun știrea în mijlocul unei litere unii îi simt oboseala atingerii alții dorm înlăuntrul fiecărui fapt fără să îl desmierde scutecul ochiului
STAREA ŞTIUTĂ de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 742 din 11 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Starea_stiuta_george_adrian_popescu_1357892136.html [Corola-blog/BlogPost/351943_a_353272]
-
P I L Alerg, ritmul respirației e deja neregulat și simt o durere intensă în plămâni ... Brusc, drumul se sfârșește și mă opresc pe pietrișul încins. Stau încremenit pe marginea abisului al cărui fund e în afara câmpului meu vizual, simt adierea vântului pe obrazul transpirat, un gol în stomac și un fior pe șira spinării. Mă uit în jur și realizez că singura soluție e să tragi aer în piept și să te arunci în gol punându-ți încrederea în propria
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” by http://uzp.org.ro/premiantul-taberei-stefan-naciu/ [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
a însemnat ”acasă”. Alerg, ritmul respirației e deja neregulat și simt o durere intensă în plămâni ... Brusc, drumul se sfârșește și mă opresc pe pietrșul încins. Stau încremenit pe marginea abisului al cărui fund e în afara câmpului meu vizual, simt adierea vântului pe obrazul transpirat, un gol în stomac și un fior pe șira spinării. Mă uit în jur și realizez că singura soluție e să tragi aer în piept și să te arunci în gol punându-ți încrederea în propria
Premiantul Taberei „ Ştefan Naciu ” by http://uzp.org.ro/premiantul-taberei-stefan-naciu/ [Corola-blog/BlogPost/94185_a_95477]
-
trecu mai mult de un ceas, până când, în amurgul serii ce stăpânea toate întinderile Deltei, în depărtare, dinspre satul evreiesc din amonte, se iviră făclii aurii, pâlpâitoare, mișcându-se pe apele Nilului. Făcliile acelea se apropiau, creșteau. Se vedea cum adierea brizei de noapte lungea flacăra luminilor. Când se apropiară, se văzu că acele lumini erau pe luntrii ale sătenilor evrei din sat, alarmați de Manahem, băiatul evreului Efraim. Veneau sătenii de zor, să dea ajutor băiatului stăpânului lor, Asenath. În
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 by http://confluente.ro/viorel_darie_1423467249.html [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
tu... Ai zis că a trecut timpul și acum ești bătrână, nemaifiind la fel de frumoasă ca-n tinerețe... Dar tu știi atât de bine în ce se măsoară frumusețea!... în capacitatea fiecăruia dintre noi de a-i înțelege graiul, într-o adiere de vânt, în a simți gustul unui fruct cules din grădina bunicii... în atâtea lucruri mărunte ce ne-nconjoară... Ea nu are formă să-i stabilim perfecțiunea, nu e standard să-i putem fi exigenți. Toate gândurile astea ale mele
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/irina_bbota/canal [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]