5,887 matches
-
aceluiași cuvânt. La primele două tipuri există o relație de implicare (sinecdoca), arhisememul lor constituind o invarianta. În cazul metonimiei și al metaforei, arhisememele sunt diferite. E vorba aici de o relație de explicare 35. În cazul verbului și al adjectivului, Martin vorbește de polisemie internă, la nivelul sememului, si de polisemie externă, la nivelul actanților. Tipurile de polisemie internă sunt, în mare, aceleași că la substantiv. Pe de o parte, e vorba de o polisemie de accepții, ce presupune înlăturarea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
unele cu ajutorul altora. Cât despre polisemia externă, aceasta afectează actanții: ex. critique se poate spune despre un demers, o metodă, un cititor, o privire, o lucrare. Sensul nu se modifică: în acest caz, relația metonimica privește substantivul calificat și nu adjectivul. Tipologia e comparabilă cu cea a polisemiei interne. Va fi vorba deci de: a. Polisemie externă de accepții: 1. Restrângeri sau extensii privind subiectul sau unul dintre obiecte. Ex. brasser - despre bere și apoi, despre orice substanță sau amestec care
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
l" ill"ha ’ill" Huwa al-′ayy al-Qayyóm... (2, 255/256; 3, 2/1) wa-‘anat al-wumóh li-al-′ayy al-Qayyóm (20, 111/110): „Fetele se vor smeri înaintea Celui viu, a Celui ce este.” (GG) Acest nume cu forma de adjectiv intensiv a cunoscut din partea exegeților două interpretări: că derivat de la qama bi-, „a se ocupă de”, sau de la qama ‘al", „a se îngriji de”, si ca sinonim al lui d"’im, „Veșnic”, „Imuabil”. Daud Rahbar e de părere că sensul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nu se afla niciodată alături. 2.1.5.5. (al-)‘Adm: SOI „Mărețul”; ASM „Cel puternic”; GG „Mărețul/Marele”; Marr „Magnus”; RB „l’Immense”; DM „l’Inaccesible”/„le Très-Grand”; YA „the Supreme (în glory)”; Arb „the All-Glorious”. În vreme ce că adjectiv apare de peste o sută de ori în Coran, calificând de obicei lucruri abstracte, lui All"h îi este aplicat relativ rar: în 2, 255/256 și 42, 4/2, asociat cu Al-‘Al și singur în 69, 33.52, calificându
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
participiu pasiv, precum și expresia „vrednic de Glorie” - riscă să accentueze o componentă de sens care nu e percepută de comentatori în numele al-Mamd: Dumnezeu că obiectul preamăririi de către cineva din afara (fapturile lui). Desigur, romanescul „slăvit” poate fi înțeles și că adjectiv, sinonim cu „plin de slavă”. 2.1.5.13. (al-)′amd: SOI „lăudat”; ASM „Vrednic de laudă”; GG „Lăudat”; Marr „laudabilis”; RB, DM „digne de louange”; YA „Worthy of all praise”, Arb „the All-laudable”. Apare de șaptesprezece ori în
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
II-a (1), a V-a (1), a VI-a (1) și a VIII-a (1). Acestea, când sunt derivate de la verbe de tip fă‘ăla și fă‘ila tranzitive, se folosesc adesea în limba arabă că adevărate substantive sau adjective ce arată o stare, o calitate sau o acțiune permanentă 159. Și mai frecvente sunt însă adjectivele derivate de la forma de bază a verbului, descrise de gramaticii arabi că „asemănătoare cu participiul activ sau pasiv” (œf"t mušabbaha bi-
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
când sunt derivate de la verbe de tip fă‘ăla și fă‘ila tranzitive, se folosesc adesea în limba arabă că adevărate substantive sau adjective ce arată o stare, o calitate sau o acțiune permanentă 159. Și mai frecvente sunt însă adjectivele derivate de la forma de bază a verbului, descrise de gramaticii arabi că „asemănătoare cu participiul activ sau pasiv” (œf"t mušabbaha bi-’asm"’ al-f"‘îl wa-l-maf‘ól): cele de tip fă‘l (31), fă‘ól (6) și fă‘l
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
forma ‘alm îi este rezervată lui Dumnezeu, omul putând fi doar ‘"lim. Puține nume sunt substantive nederivate (’asm"’ mumarrada): Rabb, Nór, Malik și, poate, Œamad, sau nume verbale (asm"’ al-fi‘l), prin natura lor substantive, dar folosite și că adjective 161 cum sunt al-′aqq162, al-′ayy, al-Sal"m. În enumerarea de nume din primul subcapitol, le-am evidențiat pe acelea care apar și cu articol hotărât. Acesta, în contextul dat, subliniază unicitatea, superioritatea absolută. Între numele divine sunt și
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
al-′ayy, al-Sal"m. În enumerarea de nume din primul subcapitol, le-am evidențiat pe acelea care apar și cu articol hotărât. Acesta, în contextul dat, subliniază unicitatea, superioritatea absolută. Între numele divine sunt și două numerale cardinale utilizate că adjective: A≤ad și W"≤id și unul ordinal: al-’Awwal. În sfârșit, tot nume divine sunt considerate expresiile 9ó al-mal"l wa al-’ikr"m 9ó al-”awl și 9ó al-Quwwa, alcătuite dintr-un pronume demonstrativ ce are întotdeauna sens
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
lui Abraham, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacob” (Ex 3, 6). În des întâlnită propoziție YHWH hó’ ha-’Elohm (Dt 4,35.39; 7,9; 1Rg 8,60 etc.), apare articulat, cu sensul „YHWH este Dumnezeul șadevăratț”. Uneori, adjectivul care îl însoțește este și el la plural: ’Elohm qe:ošm hó’ „Dumnezeu sfânt este el” (Ios 24, 19), ’Elohm ƒaym „Dumnezeu viu” (Dt 5,26; Ier 10,10; 23,36), ’Elohm qero>m „Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ios 24, 19), ’Elohm ƒaym „Dumnezeu viu” (Dt 5,26; Ier 10,10; 23,36), ’Elohm qero>m „Dumnezeu apropiat” (Dt 4,7), dar, de regulă, este la singular. Spre deosebire de ’Pl, e folosit mult mai rar împreună cu adjective pentru a exprima atributele divinității. N-ar fi exclus să fi fost evitat tocmai pentru că ar fi antrenat o formă de plural a adjectivului, ori ar fi creat un dezacord gramatical 174. În schimb, expresiile cu ’Elohm în anexiune
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
4,7), dar, de regulă, este la singular. Spre deosebire de ’Pl, e folosit mult mai rar împreună cu adjective pentru a exprima atributele divinității. N-ar fi exclus să fi fost evitat tocmai pentru că ar fi antrenat o formă de plural a adjectivului, ori ar fi creat un dezacord gramatical 174. În schimb, expresiile cu ’Elohm în anexiune sunt mult mai numeroase decât cele cu ’Pl. Expresiile de tipul ’ElohQy ’a>oÖ"m, „Dumnezeul părinților voștri” (Ex 4,5), ElohQy ’A>er
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
10) (BVA); „Dumnezeul cel viu” (G-R, BS, C); theòs zÄÎn, theòs ho zÄÎn (Ps 42/41,3) (LXX); „Deus vivens” (Vg); „le Dieu vivant” (BJ); „the living God” (RSV). Toate textele ce conțin aceste expresii, alcătuite din numele generic și adjectivul ƒ"y, îl evocă pe Dumnezeul cel viu care se manifestă și reacționează la faptele omului. David, copil încă, îndrăznește să-l înfrunte pe uriașul Goliat deoarece e convins că Dumnezeul cel viu, pe care filisteanul l-a hulit, îi
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
spune despre Abraham că „a sădit o dumbrava la Beer-Șeba și a invocat numele Domnului Dumnezeului celui veșnic (YHWH ’Pl-‘Ăl"m)” (Gen 21,33). În privința acestui nume, traducerile citate au înlocuit toate semitismul „Dumnezeul veșniciei” cu mai firescul substantiv + adjectiv, dar nu variază între ele. Veșnicia este un atribut al divinității la toate popoarele și acesta este unul din puținele nume lipsite de ambiguitate. Doar referentul - ideea pe care și-o fac diverși oameni din diferite locuri și epoci despre
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
șegÄîț prÄÎtos kaì șegÄîț metà ta¤ta (Is 44,6), prÄÎtos kaì s...ț eis tòn aiÄÎna (48,12) (LXX); „primus et novissimus” (Vg); „le premier et le dernier” (BJ); „the first and the last”. Această expresie, ce alătura două adjective, apare în Vechiul Testament doar la deutero-Isaia (Is 44,6; 48,12) și va fi reluată, în Noul Testament, în Ap 1,8.17; 21,6 și 22,13. Este prezentată ca o declarație a divinității, într-o înșiruire mai mare de
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
are aceeași forță că a originalului: adăugarea lui „singur” suplinește imposibilitatea de a plasa acest nume în poziția de maximă accentuare pe care o are în ebraică, si anume la sfarsitul frazei. Din punct de vedere gramatical, ’eƒ": este și adjectiv și numeral 196. Semnificație: unic. 3.1.5.2. În oracolele profetice, Dumnezeu spune uneori despre sine: mibbal‘aday ’Qyn ’elohm (e.g. Is 43,10; 44,6): „în afară de mine nu este dumnezeu”, expresie similară cu numele divin din Coran
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Cel Sfânt” (SC, Blaj, G-R, C); „Sfânt”, „Cel-Sfânt” (BVA); hágios, ho hágios (LXX); „Sanctus” (Vg); „Saint”, „le Saint” (BJ); „Holy”, „the Holy One” (RSV). Rădăcina QDŠ evocă în primul rând ideea de separare, de alteritate absolută. Q":Äš este un adjectiv, dar când este nume divin este substantivizat. El se întâlnește mai ales in Isaia și își are originea în textul care proclama solemn sfințenia lui YHWH - relatarea celebrei teofanii din capitolul 6 al Cărții lui Isaia. Profetul îl vede pe
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
ošm bn"h (Pr 9,10; cf. 30,3): „Începutul înțelepciunii e frică de Domnul / și cunoașterea Celui Sfânt, pricepere.” (t.n.) După cum se vede din toate aceste exemple, acest nume este, din punct de vedere gramatical, un adjectiv, adesea substantivizat. Traducerea nu pune probleme; este vorba de un termen specializat, care face parte din vocabularul teologic. În limba română necesită însă explicații pentru a nu fi înțeles doar parțial. Componentă alterității absolute riscă să nu fie percepută, fiindcă
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Tatăl din ceruri” cu același sens de transcendență și superioritate absolută. 3.1.6.5. G"dÄl: „mare” (toate traducerile românești); mégas (LXX); „magnus” (Vg); „grand” (BJ); „great” (RSV). Și în ebraică, la fel ca în multe alte limbi, acest adjectiv poate semnifică, în funcție de context, mărimea sau întinderea, numărul, intensitatea, importanța. Pentru a înțelege ce vrea să spună când îi este aplicat divinității, trebuie examinate contextele: a) G":Äl ’ElohQynó mikkol h"-’elohm (2Cr 2,4b; cf. Ex 18,11
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
traduce doar expresia kabbr koah lQ> din Iov 36,5a cu dynatòs ischýi kardías, care însă nu se referă la Dumnezeu, ci la om, iar în celălalt loc îl omite; „magnum”, „potens” (Vg); „tout-puissant” (BJ); „mighty” (RSV). Este un adjectiv care se întâlnește doar în texte poetice (Iov și Isaia). Dumnezeu este calificat astfel numai în două pasaje din Iov: Ha’ap œÄnnQ’ mišep"” yaƒ">Äš we-’im Țaddq Kabbr tarešia‘ (34,17): „Unul care prigonește dreptatea ar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Citatatul din 1 Samuel e strigatul de groază al filistenilor când chivotul este adus în tabăra evreilor: ei se tem de zeul/zeii acestora care le-au dat biruința asupra egiptenilor. Toate cuvintele ce conțin radicalul ’DR, printre care și adjectivul ’addr, conțin ideea de grandoare, de măreție. În Ps 76,5, ’addir este în paralelism și deci în cvasi-sinonimie cu n"’Är, „luminos, strălucitor”. În Isaia 33,21, apare substantivizat, fiind precedat de prepoziția ’im. Traducerea cu „puternic” este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
inefabile a divinității care se manifestă într-un eveniment cosmogonic sau istoric. Semnificații de bază: măreț, strălucitor. 3.1.7. Puternic 3.1.7.1. ‘Izzóz: „tare” (toate traducerile românești); krataiós (LXX); „fortis” (Vg); „le fort” (BJ); „strong” (RSV). Acest adjectiv îi este aplicat o singură dată lui Dumnezeu în Biblie, în Ps 24/23,8: M ze melek hakk">Ä: / YHWH ‘izzóz we-gibbÄr / YHWH gibbÄr mileƒ"m"h: „Cine este acesta: Împăratul slavei? / Domnul cel tare și puternic, Domnul cel
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
puternic”/„vârtutea șmeaț” (BS); „puternic”/„tăria șmeaț” (C); krataiós/hQ ischýs șmouț (LXX); „fortis”, „șmanuț robustă”/„fortitudo șmeaț” (Vg); „puissant”/„șmaț force” (BJ); „strong”/„șmyț strength” (RSV). Este un substantiv ce desemnează forță fizică, dar care poate funcționa și că adjectiv. E folosit despre YHWH în mod antropomorfic 202. Go’alQm ƒ"z"q / YHWH Te>"’ÄÖ šemÄ (Ier 50,34; cf. Prov 23,11): „Răscumpărătorul lor este puternic și numele Lui este Domnul Savaot.” (BS) ’ereƒ"m-k" YHWH ƒizeq
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Ps 18,2/17,1): „Te iubesc, Doamne, tăria mea.” (t.n.) Puterea dumnezeiasca este desemnată în diferite feluri cu referire la „mâna”, la „dreapta” sau la „brațul” lui YHWH: antropomorfisme și totodată metafore. Primele două sunt adesea însoțite de adjectivul ƒaz"q"h, în vreme ce brațul este ne”óy"h, „întins” (că al războinicului la atac). Expresia >e-y": ƒaz"q"h ó >izeróa‘ ne”óy"h, „cu mâna tare și cu braț întins”, este des întâlnită în texte care vorbesc
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
dynástQs IakÄb, în Is 60,16 are pur și simplu theòs IsraQl și tot astfel și în Ps 132, theòs IakÄb; „Fortis”; „Potens” (Gen 49,24; Ps 132) (Vg); „le Puissant” (BJ); „the Mighty One” (RSV). ’A>r este un adjectiv, însă când se referă la Dumnezeu este substantivizat și apare întotdeauna în anexiune cu Ya‘aqo> sau cu Yiœer"’Ql203 și numai în texte poetice 204: ... we-ya:e‘ó kol b"œ"r k ’an YHWH MÄš‘k we-Go’alQk
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]