6,732 matches
-
moarte, singurătatea nu mi se umple decât cu mirosul acru de plăcere al subsuorilor femeii care zace prăbușită alături"... Când eram mică, mă întrebau toți, așa cum sunt întrebați copiii, ce doresc să devin atunci când voi fi mare. Eu aveam o admirație atât de profundă pentru Dumnezeu, care iubește necondiționat toate ființele, încât, luându-L ca model, spuneam pe nerăsuflate că voiam să mă fac Dumnezeu. Pe-atunci nu realizam cât de istovitor este să iubești, dar să fii întotdeauna singur... Profesorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Totuși, azi m-ai prins într-o zi bună. Ai, mătăluță, nota 5". Spectacolul era cu totul altul, atunci când erau ascultate fetele. Omului i se prelungeau ochii până la cea care-și etala cunoștințele. Avea aerul unei statui care încremenise în admirație. Nici nu-l interesa ce auzea. Probabil că nici nu auzea. Toată energia îi era concentrată pe funcționarea văzului. Domnișoara hodorogea, noi nu clipeam din geană atunci când greșea, el era vrăjit de exercițiul de admirație în care căzuse, totul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
unei statui care încremenise în admirație. Nici nu-l interesa ce auzea. Probabil că nici nu auzea. Toată energia îi era concentrată pe funcționarea văzului. Domnișoara hodorogea, noi nu clipeam din geană atunci când greșea, el era vrăjit de exercițiul de admirație în care căzuse, totul era de vis. Se apropia apoi de ea, îi dădea târcoale, ca și cum ar fi vrut să se asigure că mai funcționa optim chiar și după efortul depus, și concluziona: "Latinii din epoca de aur a acestei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
câte nopți?" Insul, despre care se zice că ar avea și ceva sânge albastru de șeic, s-a prins că i-am aruncat vitriol pe moacă și m-a onorat cu tăcerea. Dar nici nu și-a mai manifestat marea admirație pentru pânzele mele; cel puțin până acum. În situația în care lucrările mele vor fi apreciate pecuniar, ca ale oricărui mare artist înțelegi? doar post-mortem, mi-am luat niște măsuri de siguranță. În perioadele mai lungi de ședere pe insulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Cred că nici prostituatele de la Crucea de Piatră nu s-ar lăsa atinse de el. E o plăcere să-l privești. În comparație cu el este imposibil să nu te simți om"... O ninetistă face cruci grăbite. Pitu cade în mirare și admirație: "Să n-am parte! Onuț era prieten cu pixul, oameni buni!"... Eu privesc spre nea Onuț. Oho! Mi se pare mie sau chiar zâmbește? Mare pișicher, nea Onuț! Nici mort nu tace... "Plotonierul majur Cocea: un rahat cu ochi. Burtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de tot. Dar cert e că vom muri (And we will die). Și timpul există. Totul moare. Unde se termină evoluția și când a început viața, i-a dorit Rațiunea (omul) ? Nevoia de oglindă, vederea-ceva minunat, un miracol, făcută pentru admirație și contemplare. Poate că și natura se cere admirată, nici ea nu exista, nu se cunoaște, deoarece nu o vedem în întregime. Autosuficiente nu sunt decât plantele, poate animalele chiar dacă fac parte dintr-un plan al naturii, din viata ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
până la șoldurile-i bine arcuite, și terminând cu acea privire a sa, care ți se strecura în suflet și te arunca în cine știe ce abisuri, toate laolaltă au stârnit în mine, așa cum ar fi făcut-o în oricare bărbat normal, acea admirație și simpatie înflăcărate, care depășesc cu mult simplul înțeles de „simpatie” și de „admirație”. Cu alte cuvinte, mă îndrăgostisem 32 Rareș Tiron și, la dracu’, acum îmi pare rău că s-a întâmplat așa, căci mai mult a fost chinuitor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
se strecura în suflet și te arunca în cine știe ce abisuri, toate laolaltă au stârnit în mine, așa cum ar fi făcut-o în oricare bărbat normal, acea admirație și simpatie înflăcărate, care depășesc cu mult simplul înțeles de „simpatie” și de „admirație”. Cu alte cuvinte, mă îndrăgostisem 32 Rareș Tiron și, la dracu’, acum îmi pare rău că s-a întâmplat așa, căci mai mult a fost chinuitor decât plăcut pentru mine, însă demonul înverșunat al ispitei îmi dădea ghes neîncetat, împingându
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
timpul, ci doar câteodată... Prin urmare, nu de acest tip de glorie am eu nevoie, ci ceea ce îmi doresc eu este ca, pentru roadele muncii mele dobândite prin atâta trudă, tuturor celorlalți să li se nască acel minunat licăr de admirație și de prețuire-n gând și-n inimă, care nu se scandează niciodată, dar care, din respect și din stimă, te face, fără să vrei, să te ridici supus în picioare și să-ți descoperi capul. Abia aceasta este adevărata
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
constrângere lăuntrică, în împrejurări dintre cele mai vitrege. În istorisirea mea, am încercat, cu truda condeiului - această sculă frățească a oricărui scriitor -, să întrețes întâmplări între oameni obișnuiți, ca mine și ca tine. Și nu poți refuza unora dintre ei admirația și simpatia ta, iar altora, compasiunea pentru destinul lor dramatic. Nu dezmint că personajele pe care le-am însuflețit aici au și niscaiva influențe ale mele, autobiografice. De fapt, tot ceea ce vei citi tu, suflet bun, este doar reprezentarea simțămintelor
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la problema lui Dumnezeu, Gottesfrage, ce trebuie să fie tratată cu multă atenție și în profunzime. Totuși doresc să vorbesc acum despre o ultimă amenințare a bucuriei de a trăi. De fiecare dată când privesc cerul nopții cu uimire și admirație, de fiecare dată când mă opresc să meditez în fața acestui spectacol, ceva nu regăsesc: consolarea. Pentru cine pierde persoana iubită, cine e trădat de propriul partener, de un prieten sau își pierde locul de muncă, nici o stea nu strălucește. De
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
înspre alte sensuri. De remarcat este și faptul că o intervenție a lui Șerboianu din Cultura Poporului, din 27 mai 1928, intitulată "Mormântului Eroului Necunoscut"78, era reluată câțiva ani mai târziu, fiind republicată, în revista Flacăra Sacră. De altfel, admirația sinceră pe care arhimandritul a manifestat-o față de armată și, mai ales, rolul acesteia în consevarea națiunii se observă mai limpede într-un articol dedicat simbolului Jurământului Ostășesc din cadrul Culturii Poporului. Definiția pe care o dădea Patriei era una organică
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
dintre acestea, pe care le consider mai relevante. De pildă, un articol despre "români-americani" îmi pare relevant prin simplul motiv că arhimandritul viețuise pentru o perioadă, după cum am văzut, printre aceștia, pe teritoriul continentului nord american 80. Șerboianu își exprima admirația față de aceștia, numindu-i frați și zugrăvindu-le în culori patetice portretul. Astfel, motivația esențială a migrației înspre America nu era doar una materială, ci ținea de dorul de libertate cetățenească, care lipsea din patria de origine (arhimandritul se referea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
întâmplare amenda nu doar poziția arhimandritului, ci și lipsa de reacție a forurilor conducătoare ale Bisericii Ortodoxe Române: "Iată-l pe sâmbrașul diavolului! Cântăriți-i credințele! Înțelegeți neobrăzarea cu care stă de vorbă cu "Biserica", prețuiți-i spiritul concesiv și "admirația" pe care o mărturisește față de "spiritul ei conservator"!... Așa se întâmplă când conducătorii bisericii au altceva de făcut..."204. Câteva luni mai târziu, Glasul Monahilor critica vehement activitatea pro-cremațiune a arhimandritului, încadrând-o ca propagandă ce urmărea "silirea" populației de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
figuri ale Moldovei, strâns legată de Iași și să îndemne generația prezentă și pe cea viitoare la cultul marilor dispăruți. Dl. Ministru Gr. Trancu-Iași, Președintele Cercului Ieșenilor, depune prin mine, înaintea sicriului Elisei Conta, omagiul D-sale de recunoștință și admirație, pentru aceia, care o viață întreagă s-a jertfit pentru binele public. Dă făgăduința că va propovădui și face cunoscut tuturor, virtuțile nobilei dispărute, spre a fi pildă celor ce pășesc în viață și vor să învingă greutățile ei și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
putea numi oarecum religios, căci la stabilirea lui au intervenit și elemente din domeniul psihologiei, precum: frica, credința, speranța, iubirea etc. Omul primitiv neputându-și explica multiplele fenomene naturale pe care zilnic le observa, a-nceput să aibă față de unele admirație (ex. luna, stelele etc.); față de altele admirație și recunoștință (ex.: soarele, focul, lumina etc.); de altele frică (ex.: trăsnetul, furtuna). Neputând, de asemenea, să-și explice bunătatea și răutatea unor animale, au început să le divinizeze, să aibă un cult
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
lui au intervenit și elemente din domeniul psihologiei, precum: frica, credința, speranța, iubirea etc. Omul primitiv neputându-și explica multiplele fenomene naturale pe care zilnic le observa, a-nceput să aibă față de unele admirație (ex. luna, stelele etc.); față de altele admirație și recunoștință (ex.: soarele, focul, lumina etc.); de altele frică (ex.: trăsnetul, furtuna). Neputând, de asemenea, să-și explice bunătatea și răutatea unor animale, au început să le divinizeze, să aibă un cult pentru ele cât și pentru unii oameni
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
pădurile spre a-și găsi prada.. Orientalul și sălbaticul fiind mai prinși în descrieri de acest fel, își formează cele mai de căpetenie subiecte din faptele celor morți. Iată pentru ce, așadar popoarele sălbatice adoră și acum spiritele morților, din cauza admirației calităților bune ce au avut în viață purtătorii sufletului, fie din cauza temerii de ele". Respectul către cei morți lipsește animalelor inferioare, cât și unor oameni dezordonați sufletește, pentru care însăși justiția socială din diferite țări a trebuit să ia anumite
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cheremul reușitelor și greșelilor - și au fost mai multe din acestea decât din primele - contelui și mai târziu ducelui de Olivares. Mult s-a mai schimbat de atunci poporul spaniol, sau ce mai rămâne ca atare din el. Mândriei și admirației pentru regii săi le-a urmat disprețul; entuziasmului, critica aspră; visurilor de mărire, deprimarea cea mai adâncă și pesimismul general. Îmi amintesc bine, și cred că s-a Întâmplat la corida oferită prințului de Wales sau la alta imediat următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
motiv. în copia scrisă nu se va vedea cum îmi sună vocea. Dacă îmi tremură sau dacă urcă în falset. Când totul va fi transcris, atunci imprimarea va fi ștearsă. Orice scris este bine stăpânit într-un mod demn de admirație. Vocea în schimb este goală, singură și neajutorată. Nu folosește la nimic să stai pe spate, bine înfipt, ținându-te cu amândouă mâinile de tăblia patului, și să ai pipa umplută, dar stinsă, în colțul gurii. Acasă, la Norsjö, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
să bănuiască și să înțeleagă cine este, dar o face într-o formă simbolică. Nu renunță la situația lui înaltă și la măreția sa, ci rămâne cel ce a devenit. Frații și chiar tatăl se pleacă în fața lui, plini de admirație și supunere. Dăruit de regele Karl al XVI-lea în anul 1863. Apoi am plecat de acolo liniștit și mândru, ca să nu spun cutezător și cu sânge rece. Mâna stângă îmi făcea din nou o mișcare pedagogică îmi răsuceam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
prin austerele săli ale celor două facultăți pe care le urma și din care doar pe una avea s-o finalizeze cu examen de licență. Cu toate că nu erau decât logodiți, colegii îi priveau ca pe soț și soție, unii cu admirație, alții cu invidie, cum se întâmplă de obicei în astfel de cazuri, mai ales că la Conservator Irina mai fusese curtată și de alții, care rămăseseră cu buzele umflate și cu sentimente de frustrare. Poate că nu era Irina cea
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
îngrijirile. De un sfert de secol port straiele albe ale imunității. Eu sunt chezașul că - indiferent de câștigător - în final, între cele două părți va fi întocmit un act frumos și just, la care se vor uita cu toții plini de admirație și de respect. Sunt printre puținii știutori de carte pe care îi numără cetățile rivale, ceilalți bărbați fiind, prin tradiție, destinați a mânui mai mult sabia și scutul, și nicidecum un fulg. Pentru munca mea, totdeauna, răsplata a fost mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
prefață, accentul cade pe "Trup", pe suferințele sale într-un habitat ostil, precar. Realitate ce ascunde un paradox: din punct de vedere moral lucrurile stau, surprinzător, mai bine decât din perspectivă materială, grație capacității șvabilor de a cîștiga respectul și admirația unanimă a părții adverse. Prin probitatea și meritele lor, dar și grație forței lor de caracter, ei reușesc să-i îmblânzească, până la un punct, pe cei ce i-au înrobit, să impună o ștachetă înaltă dialogului inegal. Aici autorul se
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]
-
nunc. Din fericire, cele mai elevate dintre personaje cunosc și un mijloc de a așeza realitatea degradată pe un piedestal inalterabil, cel al trăirii culturale - prin muzică, reflecție filosofică, literatură. Efortul analitic al eroilor lui Ștefan Ehling este demn de admirație, reușind să mențină tonusul de idealitate al narațiunii, câteodată diminuat prin insistența asupra detaliilor de fiziologie. Puterea cugetului, dublată de grandoarea viziunii lor despre muncă, sistematizează și naște ordine. Acest nu hotărât, spus amatorismului, formelor fără fond, îi face să
O cronică imparțială by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8049_a_9374]