2,436 matches
-
43 de ani, săgetată de o dragoste năprasnică pentru un bărbat ciudat, provocator, insolent, curajos, fermecător, care intră În grațiile Regelui Soare, refuzând să se lase inclus În banalitatea de serie a curtenilor. Tulburat de sângele rece al lui Lauzun, admiratorul Albionului, Barbey d’Aurevilly, scrie: „Avea acel egoism englezesc - cel mai teribil din câte au existat vreodată, după egoismul roman. Prin ținută, prin originalitatea ei (nuanțată Însă), prin pretenția de a nu fi precum ceilalți, pe când ceilalți erau cu toții egali
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Brummell nu e ceea ce se cheamă Îndeobște o inteligență eclatantă. Și nici un bărbat de o frumusețe fie ea chiar comună, deși, În portretul pe care i-l face, căpitanul Jesse nu uită să Îi scoată În relief, cu părtinire de admirator febril, delicatețea și luminozitatea figurii, sporită de culoarea deschisă a părului, a mustății, de fruntea sculpturală: „Toate trăsăturile chipului său, fără a fi banale, nu aveau o strălucire aparte... Mobilitatea figurii se datora cu siguranță inteligenței. Mai ales gura părea
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
teatre. La o simplă lectură a numelor, un ochi avizat descoperă două lucruri. Întâi, că toți bărbații enumerați sunt dandy „cu acte” și că deasupra tuturor tronează ca un astru Robert Montesquiou, conte de Fezensac. El rămâne singurul - spun toți admiratorii - care mai păstrează nestinsă grandoarea adevăraților Lei. Aristocrat plin de rafinament, excesiv de prețios după gustul unora, „profesorul de frumusețe” Își merită pe deplin locul În marea paradă a dandy-lor. Ecourile acestui „dandysm pastelizat” pe care Îl pune În scenă eroul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cuvintelor și gesturilor lui Beerbohm. Dacă „civilizația e stăpânul rasei umane”, dacă ea este expresia „delicateții și a rafinamentului”, atunci și cel care afirmă aceasta, Max Beerbohm, reprezintă „o manifestare saine a dandysmului”1. Ce vrea să spună de fapt admiratorul marelui dandy englez prin acel saine, cuvânt lăsat deliberat În franceză? Ce s-ar Înțelege prin „sănătatea” dandysmului pe care Îl propune Beerbohm? Un tip aparte de civilitate, o ostentație temperată, fără exhibiționism excesiv, fără teatralitatea unui d’Orsay, de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
d’Aurevilly. Nu e singurul. Lui Brummell Îi cade În mreje o lume Întreagă, Începând cu viitorul rege, prințul de Wales, și cu lordul poet, George Byron. Cine să fie individul pe care Îl exaltă nu doar cuvintele unui tardiv admirator francez, ci mai ales vorbele și gândurile contemporanilor? Un tânăr de familie bună (nu Însă aristocratică). E fiul secretarului particular al lordului North (ajuns prim-ministru pe timpul lui George al III-lea). Iar bunicul, scriu biografii, se prea poate să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o carte Întredeschisă, pe Brummell Însuși, cută după cută, nasture de nasture, concentrați, de parcă ar avea sub ochi un prețios manuscris, asupra pliurilor cravatei ori a moliciunii mănușilor sau pantofilor săi. Cel puțin așa Îl descriu zecile de pagini ale admiratorilor Înfocați, ce au avut privilegiul de a-l fi putut privi, fie și pentru doar câteva ore, Într-un club, la un bal sau la o simplă serată. Nu peste mult timp, În 1829, Franța produce și ea un op
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
se purta În acele veșminte. Atunci când Îi descrie minuțios toaletele (de dimineață: mantou bleu, vestă de piele gălbuie, ghete și pantaloni din antilopă; de seară: mantou bleu, pantaloni negri, cu nasturi la gleznă, ciorapi de mătase și joben), căpitanul Jesse, admiratorul frenetic al lui Brummell, știe ce vrea să sublinieze: unicitatea veșmintelor marelui dandy. S-au scris pagini Întregi despre protocolul (aproape ecleziastic) al Îmbrăcatului, despre toaletă și arta corpului mascat. Un ritual lent, solemn, ritmat, fără nici o omisiune. Orice improvizație
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
neîngrijite, decăzut total. Chiar dacă nu ajung În asemenea postùri, d’Orsay, Barbey d’Aurevilly, Robert de Montesquiou sau Proust scriu deseori despre melancolia care-i Încearcă atunci când se simt atinși de senectute, de privirea dezamăgită sau chiar de indiferența vechilor admiratori. În cazul dandy-lor scriitori sau artiști, mai trainic decât orice bronz este Însă corpusul propriilor opere, care le-ar putea dăinui și i-ar ajuta să Înfrunte timpul senini. Deși unii sunt conștienți de acest adevăr, În momentul În care
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a susținut ciudata putere; nimeni nu i s-a opus. Acolo unde relațiile valorează mai mult decât meritul și unde oamenii trebuie să se comporte ca niște crustacee pentru simplul fapt de a supraviețui, Brummell Îi avea mai degrabă ca admiratori decât ca rivali pe ducii de York și Cambridge, pe conții de Westmoreland și de Chatham (fratele lui William Pitt), pe ducele de Rutland, lordul Delamere, deci tot ceea ce era prestigiu politic și social. Femeile, care sunt - ca preoții - Întotdeauna
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
verde de pomona”***. Ți-l poți Închipui stând Întins acolo, În mijlocul cărților și mulajelor și gravurilor sale, un autentic virtuos, un cunoscător subtil, răsturnându-și colecția lui splendidă de Marc Antoniu, răsfoind Liber Studiorum a lui Turner 1, al cărui admirator Înflăcărat era, sau examinând cu o lupă câteva dintre gemele și cameele sale antice, „capul lui Alexandru pe un onix cu două straturi” sau „Jupiter Aegiochus 2, acel superb altissimo relievo pe calcedoniu alb roșiatic”. A fost Întotdeauna un mare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În saloanele de onoare, ca „victimă a puritanismului victorian”, ca „personaj tragic”, ca „sodomit”, ca „damnat” și „vicios”. Mult mai rar și oarecum din Întâmplare e prezentat ca autor al unei splendide, grațioase, irezistibil de inteligente opere literare. Max Beerbohm, admirator de tinerețe al lui Wilde, iar mai târziu vehement contestatar, reprezintă diferența specifică relevantă față de cel pe care-l numea „Divinitatea”: În timp ce Învățăcelul celebra În primele sale eseuri machiajul, Wilde celebra masca. Oricine parcurge biografiile literare ce i s-au
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Picture of Dorian Gray, dar fără a omite extraordinara sa corespondență - sunt rezultatul unei Împărtășiri prealabile a propriilor idei și subiecte cu cei apropiați. Fântână nesecată de inspirație pentru discipoli, Oscar Wilde „furniza” cu generozitate subiecte pe care unii dintre admiratori nu se sfiau să le publice sub nume propriu. W.B. Maxwell Își amintește că În copilărie a beneficiat de generozitatea lui Wilde și că, fără prea multe scrupule, a transcris și publicat una dintre povestirile ce ieșeau din gura
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
gândire. Domnul de Montesquiou este un cunoscător temeinic al literaturii clasice, lucru pe care epigrafele sale, alese cu o artă desăvârșită, Îl dovedesc Îndeajuns. Dar, mai mult decât toate acestea, și iată ce le reproșam la Început celor mai fervenți admiratori ai săi că nu știu să vadă, fapt ce Îi face să rămână departe de adevăr chiar când Îl elogiază cel mai mult, domnul de Montesquiou nu se mulțumește să fie cel mai rafinat dintre poeții senzației, ci el este
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
este cea care-l determină pe om să caute sprijin în jurul său. Și acest fenomen se petrece și azi în cazul omului modern. De câte ori nu avem tendința izolării! Tot de atâtea ori revenim în societate, între oameni. Mises, un mare admirator al individualismului uman și liberalismului economic, spune: "Fenomenul social fundamental este diviziunea muncii și corolarul său, cooperarea umană"243. Cu cât rasa umană și civilizația vor merge înainte, cu atât formele de diviziune socială a muncii și cooperarea umană se
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
de obiecte-fetiș (magie prin contact). Obstacolele fizice sau umane sunt considerate ca atacabile, deoarece idolul nu apare În ipostaze transfigurate, nu oficiază, ci Împarte același mod de a fi ca și fanii săi; acest fapt explică Îndrăzneala și chiar agresivitatea admiratorilor, precum și transgresarea tuturor limitelor și interdicțiilor impuse. Pelerinajul la Stadionul Național a avut ca scop participarea la concertul-liturghie. Între star și public se interpune acum o distanță, evidentă nu atât În plan fizic, cât În plan spiritual; starul evoluează pe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Dramma”, „Sipario”, „L’Europa letteraria e artistică”, „România Orientale”, precum și la „Secolul 20”, „Viața românească”, „Apostrof”, „Vatra” ș.a. Debutează că traducător de literatură română în 1972, cu transpunerea în italiană a optzeci de poezii de Marin Sorescu, autor al carui admirator și exeget va rămâne. O antologie din opera poetica a lui Tudor Arghezi, publicată tot în 1972, la prestigioasa editură Einaudi din Torino, si pentru care va fi distins cu Premiul „Città di Monselice”, îl va impune că redutabil cunoscător
CUGNO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]
-
găsit și o monografie care avea să apară în 1986 sub titlul O’Neill și renașterea tragediei, a cărei redactare pare a fi anterioară anului 1946. Partizan al noului deopotrivă în cultură și în viața socială, C. a fost un admirator entuziast al „modelului american” și al democrației rooseveltiene, admirație reflectată și în cărțile sale despre Statele Unite - Homo americanus (1933) și America văzută de un tânăr de azi (1934), contopite în Chipurile și priveliștile Americii (1940), care revelează și un bun
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
când în când, bunăvoința este dată de-o parte și maliția, celebră, a criticului se manifestă fără opreliști. Spiritul critic se arată neîndurător îndeosebi în două situații. Față de limbajul sofisticat al criticii moderne și față de manifestările de obscurantism în literatură. Admiratorul lui Ion Barbu nu îi iartă pe cei care fac din poezie un joc complicat de vocabule. Îi place și apără ceea ce înțelege. Poziția raționalistă inflexibilă l-a pus deseori în conflict cu o parte a poeziei tinere. I-a
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
înfățișarea lui de star de cinema și cu argumentul unei înzestrări susținute de lecturi serioase, B. devine, de prin 1934, un fel de idol al tinerilor poeți grupați în jurul revistelor „Festival” și „Rod nou”. Deși foarte tânăr, e înconjurat de admiratori și emuli, încât unii încep chiar să vorbească de o „școală batoviană”. Ambiția vădită a lui B. era aceea de a stăpâni un limbaj filosofic. Se vede asta în romanele Ieronim (crâmpeie sunt inserate în „Dunărea”, 1931, și în „Ecoul
BATOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285672_a_287001]
-
secret era cumnată lui Ludovic al XIV-lea și sora lui Carol al ÎI lea, ducesa d‘Orlèans, Henrietta Anne. Ne permitem să afirmăm că asasinarea acestei minunate ducese, plină de înțelepciune, energie și inteligența nu a fost opera unui admirator gelos, așa cum se crede. Probabil tocmai aceste negocieri secrete, în care se decidea schimbarea religiei unui monarh și a unui popor au stat la baza asasinatului care a avut loc șase săptămâni mai tarziu. Tratatul secret a fost mascat de
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
și cumnată lui Ludovic al XIV-lea. Oficial, aceasta a murit de colici abdominale șase săptămâni după încheierea tratativelor. Neoficial, a fost otrăvita. Pe baza informațiilor apocrife, ne permitem să credem că asasinarea să nu a fost cauzată de un admirator gelos, ci a fost o formă de pedeapsă pentru rolul jucat în cadrul acestor negocieri. Regele Iacob al Doilea, a fost un protector al catolicilor. Oficial, acesta a fugit în Anglia, iar în timp ce traversa râul Tamisa, a aruncat sigiliul regal în
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
meu și nu ești... Dac-ai vrea... Atunci demult n-o ai mai fi... [IAROMIR] Pricep, Deși urăsc * că o pricep... Deși Credința mea mă-nvață într-alt fel... (iese) {EminescuOpVIII 44} [SCENA III] DECEBAL, [CELSUS UN PAGIU] [DECEBAL] Nebun admirator... El uită cumcă Am omorât pe Oppius Sabinus, Că Moesia a fost în mâna mea, Că pe Corneliu Fuscu l-am învins, C-ai Romei vulturi i-am avut în mână. Ah! cum credeam la prima mea sculare Că-n
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
face cerul să pară un teritoriu ceva mai accesibil în timp ce foișorul din vârful lui trebuia să se constituie într-un prim punct de contact în care trebuia să fie cultivată ideea unui Dumnezeu mercantil... "Dumnezeu mercantil", Crey fusese întotdeauna un admirator al vechilor umaniști pământeni. Nu avea cum să nege desigur un sistem politic în care ajunsese la vârf, dar medita de multe ori că devenirea Lumilor Agricole nu era tocmai corectă. Încă dinainte de Edictul Korona, în Imperiu circula ideea că
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
ce-au făcut soldații mei? Cu timpul o să înveți să ne cunoști. Noi oamenii facem și lucruri necugetate. - Zuul crede oameni nu importanți. Mâine oameni face alți oameni. Dar oraș multe edificii, multă muncă, multă inteligență. - Etete, unde stătea marele admirator al arhitecturii clonelor, pufni scârbit Bella. Știi ceva, pe planeta asta sunt două orașe. A, și mai nou un ditamai deșertul radioactiv. Dar în rest puteți alege orice loc doriți. Făceți-o însă mai repede. Oamenii vor să vadă cum
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
a personalității lor este percepția, care e cel puțin într-o anumită măsură dependentă de relația acestora cu personajul principal. Rolul naratorului la persoana întîi periferic este cel mai frecvent cel al prietenului patern, al prietenului personal apropiat sau al admiratorului personajului principal. Acest grup îi include pe Overton din The Way of All Flesh, pe Marlow din Lord Jim și pe Zeitblom din Doctor Faustus. Ținta de ordin tematic a unei astfel de narațiuni este încercarea prietenoasă a naratorului de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]