1,951 matches
-
În casă, din magazin În magazin, din birou În birou, din fabrică În fabrică, din restaurant În restaurant, din bar În bar, și până și În locurile rezervate practicării oneroase a sexului, urmau să treacă În revistă toate femeile cu excepția adolescentelor și a celor mature sau aflate la vârsta senectuții, Întrucât cele trei fotografii pe care le aveau În buzunar nu lăsau nici o Îndoială că moartea, dacă ar ajunge să fie găsită, ar fi o femeie În jur de treizeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
moartea Își pierdu din nou Înălțimea, avea, cel mult, În măsuri umane, un metru șaizeci și șase sau șaizeci și șapte, și, fiind goală, fără nici un fir de Îmbrăcăminte pe ea, ne pare și mai mică, aproape un schelețel de adolescentă. Nimeni n-ar spune că aceasta e aceeași moarte care cu atâta violență ne-a scuturat mâna de pe umăr când, mișcați de o milă nemeritată, am vrut s-o consolăm de amărăciunea ei. Realmente, nu există nimic pe lume mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
până aproape de brâu, ochii negri ca mura coaptă emanau o privire blândă, avea gropițe în obraji, iar expresia feței radia de un zâmbet înspăimântător de frumos. Un nas mic, sub care se arcuiau sculptate buzele, apoi bărbia mică încă de adolescentă. Nu era prea înaltă, statura potrivită pentru vârsta ei, un corp fragil care se unduia ca spicul grâului dat în pârgă. Mersul îl avea sprinten ca de căprioară. Directorul i-a dat o cameră liberă în pavilionul administrativ, iar eu
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
verzuie, cu valuri de spumă, iar fața Ginei, întoarsă spre privitor, are înfățișarea tânjitoare, îndurerată. Ochii îi sânt largi și gura zâmbește amar, făcând niște cute care emană sentiment. Am mai văzut fotografii de-ale ei de când era doar o adolescentă. Toate mi s-au părut cu neputință de suportat, ca și când ai vrea să ții mâna pe un fier înroșit. Nici nu știa că exiști când și le-a făcut, iar faptul că ai pierdut momente atât de prețioase din viața
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
despre care vorbeam. Prima mea femeie am avut-o la douăzeci și doi de ani și era tot o "babă", de vreo douăzeci și nouă. Apoi a mai picat câte una din timp în timp. Dar am necaz mare pe adolescentele astea zălude, care te lasă, te lasă până nu te mai lasă. Am pierdut vremea degeaba, luni de zile, pe lângă una dintre ele, așa că sânt sătul. N-am încercat niciodată să trăiesc timp mai lung, pe bune, lângă o femeie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
al secolului al XIX-lea. Filiațiile (probabil programatic asumate de către autoarea ce pare că dorește să facă un roman din epocă) se stabilesc la nivel de cronotop (salonul), la nivel de personaj (parvenitul abil - Titi Ialomițeanu ; femeia adulterină - Sophie Mironescu ; adolescenta castă, frecventată, la modul imaginar, de tentațiile pasiunii - Margot). Personajul central, profesorul Mironescu, om al datoriei față de neam, este pe deplin contempo ranul epocii sale europene : este preocupat să instaleze la Universitate un laborator de fonetică, se interesează de Bergson
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
voci și experiențe din roman au fost împinse în umbră și subevaluate în comentariu. În fapt, în realitatea descentrată și multiplu focalizată a acestei cărți, majoritatea personajelor sunt remarcabil calibrate. Femei îmbătrânite sau deja dispărute, dar care au fost fetițe, adolescente, tinere cu poftă de viață și de toate bucuriile ei. Bărbați care-și amintesc, la maturitate, de bâjbâielile juvenile (și tineri din anii ’60-’70, care încă nu prea au ce să-și amin tească, în afara unei prime „experiențe“ erotice
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Se așteptase să găsească o fată bădărănoasă, bine dezvoltată, care umplea tot spațiul cu personalitatea ei, dar creatura aceasta firavă, liniștită, era și mult mai copilăroasă și mult mai stăpână pe sine decât își imaginase el că putea fi o adolescentă americană. Începu prin a-i cere să facă o scurtă expunere asupra articolului de fond din ziarul „Times“ din acea zi, pe care-l adusese cu el, împreună cu câteva cărți. Hattie făcu o expunere corectă, spunându-i că la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
însă, fusese singur cu Hattie. Desigur, era posibil să se fi încuibat în el acest sentiment al purității copilei, pentru că aceasta îi apărea doar în secvențe disparate, și nu ca o imperfectă prezență activă. Și-o mai amintea vag, ca adolescentă abia înmugurită. În California, în apropierea oceanului, colindând pajiștile unui campus universitar, și apoi stând cu Pearl lângă mașina lui și desenând cu degetul pisici în praful de pe capotă. Oare, în asemenea ocazii, nu discutaseră obișnuit, nu reușiseră să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Un cap cu păr lung, auriu, atârna agățat printre ramuri. Inima începu să-i bată cu putere. Era miercuri seara. Gândi în continuare: „E ceva legat de ele, de fetele alea ticăloase, purtătoare de nenoroc. E o vrăjitorie, un strigoi. Adolescentele atrag strigoii“. Se duse în spatele casei și ocoli garajul, pe lângă lăzile de gunoi. Pe fereastra garajului se vedea Rolls-Royce-ul și Alex simți o nouă împunsătură de spaimă și de amărăciune. În seara „dezmățului“, Alex încuiase toate ușile și se dusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
excepții, mătușa Nana și mătușa Rozalia. Dar îndeosebi își amintea de mătușa Liliana. Atunci, pe la începuturi, ea era emblema casei. De ce asta nu mai ținea minte. În orice caz, era slăbuță, copilăroasă în multe privințe, micuță, cu un corp de adolescentă, altminteri, culmea! destul de ștearsă. Și fiindcă mătușile aveau la ușă o sonerie electrică ceea ce prea puțină lume avea la vremea aceea -, maică-sa nici nu-l tenta altfel să accepte o vizită la toate acele fete bătrâne decât propunându-i
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de pe vas, chiar dacă uneori îmi pare o progenitură degenerată a unei familii ilustre. Și nu sunt sigur că e zdravăn la minte. La Varna, când mă apropiasem de scara metalică pentru a urca pe vapor, l-am auzit invitând niște adolescente în Elveția. Le promitea că va suporta el cheltuielile. 19 noiembrie (sîmbătă) Sosim la Istanbul, dimineața, pe o ceață vâscoasă și pe o mare care nu mai are pacea de ieri. Ceru! e plumburiu și începe să plouă mărunt. Sunt
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
2009. E prima zi în care caut să revin la traiul obișnuit al existenței mele. Chiar mi-am recuperat aparenta oboseală acumulată în timpul sărbătorii de 25 de zile. Ce repede îmi revin! Către ora 18, după ce termin volumul „Jurnal de adolescentă” adus de d-na Felicia Soloviev, am citit cu mai multă liniște unele păreri emise despre scrisul meu, de o parte din cei ce s-au pronunțat. E vorba de d-na Ana Dumitrescu din Iași, dl. Ion Popescu-Sireteanu, I.
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Profesiunea mea e sufletul omului, băiete, dar n-am bănuit, când am cunoscut-o pe Tereza, că mă voi dovedi un psihiatru fără har. De fapt, nu era frumoasă. Avea un fel de zâmbet neterminat, niște ochi lâncezi, ca ai adolescentelor, și un nas cârn care-i dădea un aer aproape impertinent, dar, încolo, nu atrăgea atenția prin nimic deosebit. Scundă, cu obrazul ars de soare și îmbrăcată modest, se deosebea, totuși, de femeile care se străduiesc să placă. De aceea
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
viitoare, la aceeași slujbă, e un deliciu, dragă. Un prieten de la golf Îl Întrebă ce locuri aveau la corrida de după-amiază, el Îi răspunse că locurile dintotdeauna și se Înțeleseră să se vadă după aceea. Înaintă mai departe și o adolescentă, o fată blondă, frumoasă, probabil ținută din scurt de părinți sau oricum În conflict cu ei, cînta din tot sufletul, uitîndu-se țintă la el, iubiți-vă unii pe alții și-i făcu semnul trei ridicînd trei degete, el nu bănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Susan se simți ca și cum ar fi băut un pahar de coca-cola la gheață și Își ridica mâna ca să-și dea șuvița pe spate, o lăsa pe suedeză să aștepte și abia acum i-o Întindea, fâcînd-o să pară o biată adolescentă cu pantalonii murdari. — Vrei să vii să iei masa cu noi? o Întrebă cu un aer suveran, semănînd cu regina Angliei și cu Greta Garbo. Hai să mîncăm la Acvarium. Nu știi, nu cred că pot, răspunse suedeza cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
conceptul în sine de „familie“ părându-li-se extrem de retrograd. Era vorba, în parte, de o moștenire de la mișcarea hippie, în parte de la familia grunge, fenomene absorbite mai apoi în cultura pop și în legea care dictează viața mondenă a adolescentelor de pretutindeni. În fine, eu întotdeauna mi am dorit și am știut că o să am o familie. Deși, evident, mi-am imaginat în paralel și o existență surpată, m-am văzut și distrusă, căzută pentru totdeauna în abisul depresiei, tragică
Curățenia de primăvară. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Cristina Ispas () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1771]
-
știu cum arăta varza din poveste, prefer să nu ajung la designatul varză-à-la-Cluj. N-am prea avut tabieturi la scris și asta m-a ajutat în perioada când copiii erau mici : în copilăria mea împărțeam biroul cu fratele meu, ca adolescentă am locuit mereu prin internate și cămine, iar asta m-a lecuit de fandoseli. Dacă ai ceva de scris, scrii. Cronică nu am scris nici disciplinat, nici constant, ci mai degrabă pentru a păstra un anumit exercițiu de interpretare pe
Despre natură, anotimpuri, animale tofelul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Mihaela Ursa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1783]
-
pom înflorit, când îi căzură ochii pe tovarășele de drum de pe bancheta de vizavi. O tânără doamnă însărcinată, drăgălașă, care suferea vizibil și își tampona în fiece clipă fața pătată cu o batistă cu margini dantelate, iar alături, adormită, o adolescentă de vreo 14 ani. S-a uitat la florile pomului care rămăsese în urma trăsurii de poștă, și-apoi iar la fată: avea ceva mai fin decât ele. Bărbia nu-i era căzută dizgrațios în piept, cum se întâmplă la unii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
dădu jos din mașină, Maggie încercă să se orienteze. La prima vedere, aceste așezăminte evreiești chiar arătau ca niște suburbii americane transpuse în mijlocul Arabiei prăfuite, toate casele având acoperișurile roșii și gazoanele bine cunoscute. La un capăt de stradă, câteva adolescente jucau baschet, deși toate purtau fuste de blugi lungi până la glezne. Privea în continuare, dornică să vadă Ramallahul din acel loc avantajos, dar câmpul vizual îi era blocat. Abia atunci observă zidul gros, de beton, care mărginea Psagotul dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Obiectul de pe banca din fața lui era o sursă specială de mândrie. Era o cutie plată, din plastic, împărțită în douăzeci și patru de compartimente, pline cu pietre viu colorate, acoperite cu un capac transparent - o trusă de confecționat bijuterii, clientela țintă fiind adolescentele de vârste mai mici. Sora soției sale a cumpărat-o pentru cea de-a douăsprezecea zi de naștere a Naimei, după o călătorie la New York. Fiica lui s-a jucat o vreme cu ea și apoi s-a plictisit. Jaafar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Fiica lui s-a jucat o vreme cu ea și apoi s-a plictisit. Jaafar a dat peste ea acum câteva luni, mai mult din greșeală, și i-a întrevăzut imediat potențialul. Acum, încercând să imite gusturile țipătoare ale unei adolescente, scoase o piatră roz, punând-o pe un șirag, pe care se aflau deja un rubin fals, un țechin violet și capacul metalic al unei sticle de Coca-Cola. Zâmbi. Arăta ca o brățară fermecată de prost gust, o înșiruire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
pe care se aflau deja un rubin fals, un țechin violet și capacul metalic al unei sticle de Coca-Cola. Zâmbi. Arăta ca o brățară fermecată de prost gust, o înșiruire de elemente la modă pe care ar purta-o o adolescentă, ar rupe-o și nu și-ar mai aminti de ea niciodată. Asta dacă nu se uitau mai atent la una din componentele șiragului. Nu era singura piesă din aur - mai era și un pudel din bronz în miniatură -, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
a sunat Guttman sâmbătă după-amiază. Yariv organiza marele miting pentru pace în seara aceea; era normal ca dreapta să-și pregătească replica. Dar nu despre asta voia să-i vorbească Guttman. În schimb a început să trăncănească, entuziasmat ca o adolescentă, despre un lucru pe care l-a descoperit, ceva care va schimba totul. Cuvintele ieșeau șuvoi din gura lui: piața stradală din Ierusalim, scrierea cuneiformă, tăblițele de lut, un bărbat pe care-l chema Afif Aweida și, ceea ce părea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
acestui deal. Nu avea idee de ce hotărâseră că acel loc de periferie al Ierusalimului era cel potrivit. Dar se simți ușurată că îl aleseseră. —Ești ziaristă? întrebă o femeie care purta o pereche de ochelari mari, ținând de mână o adolescentă, poate fiica ei, într-o parte și un bărbat cu înfățișare de rabin, de vârsta lui Maggie, căruia i se legănau franjurile șalului de rugăciune, în partea cealaltă. —O, nu, zise Maggie imediat și, chiar fără să planifice asta, exagerându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]