1,156 matches
-
Schiopul. Pravila cuprinde trei părți: a. text slavon(cea mai mare parte), b. text slavon cu traducere românească (134pagini) c. exclusiv text româneasc (10 pagini). Textul în română al pravilei conține penitențe pentru: omucideri, furt, falsificarea băuturilor, mărturie mincinoasă, incest, adulter, recăsătorii precum si măsuri de igienă, de sănătate, diferite sfaturi și îndrumări. În partea a doua a Pravilei se dau sfaturi cu privire la comportarea clerului, în special pentru îndeplinirea serviciului divin. Conform cercetărilor lui I. Rizescu despre raportul dintre textul românesc și
Pravila ritorului Lucaci () [Corola-website/Science/330771_a_332100]
-
Charles. După Revoluția Glorioasă, când regina Maria a II-a a refuzat să o primească la Curte, Catherine s-a întrebat cum Maria, care a încălcat porunca tatălui ei, era privită mai bine decât ea, care a încălcat regula împotriva adulterului. La curtea regelui George I, ea a întâlnit-o pe Louise de Kérouaille, Ducesă de Portsmouth și pe metresa regelui William al III-lea, Elizabeth Hamilton, Contesă de Orkney, și a exclamat: "Dumnezeule! Cine credea că noi cele trei târfe
Catherine Sedley, Contesă de Dorchester () [Corola-website/Science/330325_a_331654]
-
vârstă fragedă. Ea a fost o bună soție,o elevă bună, o profesoară bună, în mijlocul unei familii fericite care era atașată de ea și de copii. Aisha este una din persoanele care au relatat cele mai multe hadithuri. Aisha este calomniată de adulter,iar este curățită prin verset coranic. Casatoria lor s-a consumat cand aceasta avea 9 ani Era fiica lui Omar bin Hattab ș ia lui Zaynab bint Maz’un. A fost căsătorită cu Huneys bin Huzafe. Emigrează amândoi în Etiopia
Soțiile profetului Muhammad () [Corola-website/Science/329066_a_330395]
-
membru al Casei de Wettin a fost markgraf de Meissen și landgraf de Thuringia. Frederic a fost fiul markgrafului Albert cel Degenerat de Meissen cu Margareta de Sicilia din familia Hohenstaufen. Potrivit legendei, mama sa, părăsindu-și soțul vinovat de adulter în 1270, a fost atât de doborâtă de durere la despărțire încât l-a mușcat pe Frederic de obraz: astfel, acesta a devenit cunoscut sub numele de "cel Mușcat". Mama sa era sora împăratului Frederic al II-lea. De aceea
Frederic I de Meissen () [Corola-website/Science/328566_a_329895]
-
fericite, Albert s-a îndepărtat de Margareta și a fost implicat într-o legătură amoroasă cu Cunigunda de Eisenberg. Aceasta i-a născut doi copii: o fiică, Elisabeta în 1269, și un fiu, Albert ("Apitz") în 1270. Când a descoperit adulterul și nașterile ilegitime, Margareta a părăsit Wartburg în 24 iunie 1270 și a fugit la Frankfurt pe Main, unde a murit în 8 august al aceluiași an. Cei doi fii mai mici, Frederic și Diezmann au fost puși sub îngrijirea
Albert al II-lea de Meissen () [Corola-website/Science/328564_a_329893]
-
Hohenstaufenilor, a devenit regină a Siciliei cu drepturi depline și moștenitoare a dinastiei în ceea ce privește pretențiile asupra Ducatului de Suabia și a Regatului Ierusalimului. Fiul ei Frederic și-a asumat o vreme aceste titluri pe baza drepturilor Margaretei. După ce a descoperit adulterul soțului ei cu Cunigunda de Eisenberg, Margareta a părăsit Wartburgul; potrivit unei legende, înainte de a pleca, ea l-a mușcat pe fiul ei Frederic de obraz, drept pentru care acesta a căpătat porecla de "cel Mușcat". Plecarea a avut loc
Margareta de Sicilia () [Corola-website/Science/328568_a_329897]
-
a studiat la Reims și s-a aflat în capitlul catedralei din Metz. Cronicarul Richerus de Reims amintește de o acuzație din 977 la adresa sa, lansată de ducele Carol de Lotharingia, fratele regelui Lothar al Franței, episcopul fiind acuzat de adulter cu regina Ema de Italia, soția lui Lothar. Fiul Emei, Ludovic al V-lea al Franței l-a îndepărtat din Laon în 981. Atunci când Laon a fost capturat de către Carol de Lotharingia în 988, Adalberon a fost pus în închisoare
Adalberon de Laon () [Corola-website/Science/328580_a_329909]
-
pe tron. Sigismund și-a pierdut orice speranță de a avea copii cu a treia soție, acesta fiind ultimul membru de sex masculin din familia Iagello, astfel dinastia fiind amenințată cu dispariția. El a încercat să remedieze acest lucru prin adulter cu două dintre cele mai frumoase femei din oraș, Barbara Giżanka și Anna Zajączkowska, însă nu a putu să conceapă copii cu nici una dintre ele. Seimul era dispus să legitimizeze și să recunoască ca succesor al lui Sigismund, orice moștenitor
Dinastia Jagiellonilor () [Corola-website/Science/329382_a_330711]
-
Ludovic a profitat de turbulențele provocate de un alt atac maghiar pentru a smulge autoritatea regală completă de la soția sa. El a îndepartat toți susținătorii ei, l-a doborât pe favoritul ei, Enrico Caracciolo, pe care l-a acuzat de adulter în aprilie 1349 și pe care, foarte probabil, l-a executat. În 1350, regele Ungariei a lansat o altă invazie, forțându-i pe Ludovic și pe Ioana să fugă în Gaeta. Ludovic a învins forțele maghiare cu ajutorul Papei Clement, însă
Ludovic I de Neapole () [Corola-website/Science/330927_a_332256]
-
Citând învățăturile care interzic cultul mormintelor l-a convins pe ibn Mu'ammar să niveleze mormântul venerat al lui Zayd ibn al-Khattab, unul dintre companionii Profetului Muhammad, pe motiv de idolatrie. De asemenea a ordonat lapidarea femeilor care au comis adulter, organizând personal uciderea cu pietre a unei femei care a mărturisit acest păcat. Aceste acțiuni au atras atenția lui Sulaiman ibn Muhammad ibn Ghurayr, din tribul Banu Khalid care avea o influență substanțială în zona Najd-ului, care l-a amenințat
Muhammad Ibn Abd al-Wahhab () [Corola-website/Science/330939_a_332268]
-
al II-lea al Sfântului Imperiu Roman. După nuntă și-a luat numele de Kunigunde. Cuplul a avut un singur copil, o singură fiică, Beatrice (1037 - 13 iulie 1061), care a devenit stareță de Quedlinburg. Gunhilda a fost acuzată de adulter însă a câștigat procesul; în ciuda victoriei ei, dezamăgită, s-a călugărit. La scurtă vreme, Gunhilda și soțul ei s-au împăcat.
Gunhilda a Danemarcei () [Corola-website/Science/330971_a_332300]
-
te va umbri" BUNĂ VESTIRE. Spune numai: „Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat?". Admirabila înțelepciune a Fecioarei Maria! Sunt fecioara prin iubire pentru Dumnezeu și nu vreau să trădez această iubire, nu vreau să fac un adulter spiritual. Renunțând la orice legătură de iubire trupeasca cu un bărbat, cum se va putea face aceasta 12? Era singură întrebare legitimă pe care putea să și-o pună, fără să se lase pradă îndoielii, căci prorocul Isaia nu spusese
Buna Vestire: De ce NU este bine să te cerți de Blagoveștenie. Tradiții pentru a avea noroc tot anul by Crișan Andreescu () [Corola-website/Journalistic/101279_a_102571]
-
togă, însă de-a lungul timpului matroanele au adoptat stola, în timp ce prostituatele au păstrat toga. Mai târziu, sub auspiciile legii Lex Julia, femeile acuzate de prostituție erau forțate să poarte o "toga muliebris" ca însemn al rușinii. Femeile divorțate din cauza adulterului purtau și ele o astfel de îmbrăcăminte. La începutul secolului al XIII-lea, Papa Inocențiu al III-lea a interzis creștinilor să maltrateze evreii, dar a sprijinit izolarea lor în societate. În cel puțin o ocazie, a asemuit acest lucru
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
rușinii, spre a fi purtat de catarii pocăiți rămași, acuzați de erezie. În Noua Anglie colonială, în timpul secolului al XVII-lea și al XVIII-lea, judecătoriile cereau persoanelor condamnate de imoralitate sexuală să poarte litera „A” sau literele „AD” pentru adulter și litera „I” pentru incest pe hainele lor. Uniformele dungate ale deținuților erau folosite în mod uzual în secolul al XIX-lea. Ele au fost temporar abolite în Statele Unite pentru că utilizarea lor ca un semn al rușinii a fost considerată
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
romantic clasic plasat în Puritanismul Bostonului din secolul al XVII-lea, scris de Nathaniel Hawthorne în anii 1850, personajul principal, Hester Prynne, este condusă de la închisoarea orașului, cu litera stacojie „A” pe pieptul său. Litera stacojie „A” reprezintă actul de adulter pe care ea l-a comis, fiind un simbol al păcatului ei pe care toți ceilalți oameni trebuia să-l vadă. Original ales drept un simbol al rușinii, va avea ulterior alte înțelesuri pe măsură ce viața ei ficțională evoluează în poveste
Simbolul rușinii () [Corola-website/Science/331524_a_332853]
-
ذْهَب) sunt privite cu suspiciune, deoarece se bazează într-o mare măsură pe zicerile profetului Muhammad; într-adevăr, unele zone de dispută implică practici controversate ale islamului tradițional, cum ar fi pedeapsa uciderii cu pietre pentru adulter , sau uciderea pentru apostazie Termenul „coranism” reprezintă un calc de la cuvântul arab „قرآنية” (adjectiv substantivizat care înseamnă „privitor la Coran”) și cuprinde atât unii gânditori independenți, neafiliați la nicio organizație, cum ar fi scriitorul american de originie kurdă Edip Yuksel
Coranism () [Corola-website/Science/334312_a_335641]
-
unele interpretări, aceasta ar fi însemnat că regele de drept era Clarence. Warwick făcuse mai înainte acuzații similare și împotriva reginei Margaret de Anjou. Cecily a vorbit puțin despre această problemă în public, în ciuda faptului că a fost acuzată de adulter. Ea a vizitat Sandwich încercând să împace părțile. Când rebeliunea a eșuat prima dată, ea i-a invitat pe Eduard și George la Londra pentru a-i împăca însă pacea nu a durat mult. Eduard al IV-lea a fost
Cecily Neville, Ducesă de York () [Corola-website/Science/334327_a_335656]
-
familii, împotriva femeilor din aceiași familie, presupuse ca ar fi adus dezonoarea asupra întregii familii. O femeie poate fi acuzată de acest lucru din motive multiple, printre care: refuzul unei căsătorii aranjate, a fost victima unei agresiuni sexuale, dorința divorțului, adulterul, pierderea virginității înainte de căsătorie sau comiterea adulterului. Însă simpla prezumție că o femeie a adus rușinea asupra familiei sale este suficientă pentru a aduce o amenințare asupra vieții ei”. Amnesty International adaugă: ” În cazul onoarei, iertarea nu este posibilă. Femeile
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
ca ar fi adus dezonoarea asupra întregii familii. O femeie poate fi acuzată de acest lucru din motive multiple, printre care: refuzul unei căsătorii aranjate, a fost victima unei agresiuni sexuale, dorința divorțului, adulterul, pierderea virginității înainte de căsătorie sau comiterea adulterului. Însă simpla prezumție că o femeie a adus rușinea asupra familiei sale este suficientă pentru a aduce o amenințare asupra vieții ei”. Amnesty International adaugă: ” În cazul onoarei, iertarea nu este posibilă. Femeile suspectate de asemenea fapte, nu se pot
Violența împotriva femeilor () [Corola-website/Science/335093_a_336422]
-
amputarea mâinilor și picioarelor pentru furt și flagelarea pentru contravenții sau infracțiuni de mai mică importanță precum „deviere sexuală” sau beție. În anii 2000 au apărut informații că femei victime ale violurilor au fost condamnate la lovituri de bici pentru adulter, deoarece nu au putut dovedi cine au fost violatorii. Numărul loviturilor de bici nu este prescris în mod clar în lege, rămânând la discreția judecătorilor și variind de la câteva zeci la câteva sute de lovituri, aplicate în general în decursul
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
sa se teme că pedeapsa l-ar putea ucide. Arabia Saudită permite pedeapsa cu moartea, inclusiv execuții publice prin decapitare. Pedeapsa capitală poate fi impusă pentru o serie largă de infracțiuni precum omorul, violul, jaful armat, folosirea repetată a drogurilor, apostazia, adulterul, magia și vrăjitoria și poate fi executată prin decapitarea cu sabia, lapidare sau plutonul de execuție, urmată de crucificare. În 2005 au avut loc 191 de execuții, în 2006 38, în 2007 153, în 2008 au avut loc 102, în
Drepturile omului în Arabia Saudită () [Corola-website/Science/335115_a_336444]
-
seriei "La Comédie humaine". Romanul este format prin combinarea mai multor fragmente narative publicate separat, unificate și completate de autor în decursul unui deceniu. Subiectul cărții este inspirat de viața doamnei Laure de Berny (1777-1836), amanta scriitorului, și tratează problema adulterului feminin. Personajul principal, marchiza Julie d'Aiglemont, se căsătorește din dragoste cu un ofițer, dar își dă seama curând de nulitatea și de lipsa de pasiune a lui. Se îndrăgostește de un lord englez și are apoi o relație adulterină
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
să poată redeștepta câteva dintre impresiile vii pe care le-au păstrat, să reînsuflețească amintirile risipite în viață, spre a scoate din ele câteva învățăminte”. Subiectul romanului este rezumat astfel în "Dictionnaire des œuvres": Tradiționalist convins, Balzac sancționează cu asprime adulterul feminin, considerându-l ca factor generator al unor nenorociri în lanț ce duc până la crimă și incest. Julie suferă chinurile căsniciei și se răzvrătește împotriva convențiilor sociale (căsătoria - pe care o consideră „o prostituție legală” -, biserica - ale cărei sfaturi le
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
acest amant un băiat adorabil, pe care sora sa vitregă, Hélène (neiubită de mama sa deoarece era fiica lui Victor d’Aiglemont), îl împinge din gelozie într-un râu, provocându-i moartea. Julie d'Aiglemont își va plăti scump propriul adulter. Ca urmare a unor circumstanțe puțin plauzibile, fiica ei Hélène va fugi cu un ucigaș urmărit de poliție, ce va deveni pirat. În urma altor evenimente improbabile, Hélène moare în brațele mamei sale. Romanul se încheie cu bătrânețea plină de remușcări
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]
-
publică. În mod ironic, suferinței private îi corespunde, așa cum este descrisă în această parte, o anumită reputație publică de care profită soțul, „un om nul”, și îi conferă eroinei o anumită formă de respectabilitate. Aceste teme sunt comune în literatură (adulterul, suferința sexuală), ele făcând obiectul unui proces intentat lui Gustave Flaubert pentru "Madame Bovary". Balzac a introdus legenda napoleoniană în întreaga "La Comédie humaine". În romanul " Femeia de treizeci de ani", el evocă: Criticul Alexandru Paleologu îl considera pe Balzac
Femeia de treizeci de ani () [Corola-website/Science/335199_a_336528]