2,458 matches
-
vreau.”: $unde = unde vreau = în Italia$$. În subclasa adverbelor relative intră: • adverbe relative absolute: oriâncotro, oridincotro, oridecâteori, precum: „Tu din tânăr precum ești/Tot mereu întinerești” (M. Eminescu, I, p. 123), „Oriâncotro m-aș duce, aș da tot peste tine”; • adverbe interogative, întrebuințate ca elemente de relație mai ales în fraze realizate în stil indirect: „Nu știu unde să mă adăpostesc de toată această agresivitate.”, „Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi.” (M. Eminescu, I, p. 36); • adverbe nehotărâte întrebuințate ca
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tot peste tine”; • adverbe interogative, întrebuințate ca elemente de relație mai ales în fraze realizate în stil indirect: „Nu știu unde să mă adăpostesc de toată această agresivitate.”, „Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi.” (M. Eminescu, I, p. 36); • adverbe nehotărâte întrebuințate ca elemente de relație: „Iar tu Hyperion rămâi,/Oriunde ai apune...” (Ibidem, p. 178) Se înscriu între adverbele pronominale și adverbele de confirmare și de afirmare, substitute ale unor propoziții sau fraze, concomitent cu producerea unor modificări în
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
mă adăpostesc de toată această agresivitate.”, „Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi.” (M. Eminescu, I, p. 36); • adverbe nehotărâte întrebuințate ca elemente de relație: „Iar tu Hyperion rămâi,/Oriunde ai apune...” (Ibidem, p. 178) Se înscriu între adverbele pronominale și adverbele de confirmare și de afirmare, substitute ale unor propoziții sau fraze, concomitent cu producerea unor modificări în desfășurarea sensurilor de număr și persoană: „ - Știi să mânuiești sabia?/ - Da! zise el” (M. Eminescu, Proză literară, p. 94) $da
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
toată această agresivitate.”, „Lumea-i cum este... și ca dânsa suntem noi.” (M. Eminescu, I, p. 36); • adverbe nehotărâte întrebuințate ca elemente de relație: „Iar tu Hyperion rămâi,/Oriunde ai apune...” (Ibidem, p. 178) Se înscriu între adverbele pronominale și adverbele de confirmare și de afirmare, substitute ale unor propoziții sau fraze, concomitent cu producerea unor modificări în desfășurarea sensurilor de număr și persoană: „ - Știi să mânuiești sabia?/ - Da! zise el” (M. Eminescu, Proză literară, p. 94) $da = știu să mânuiesc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Da! zise el” (M. Eminescu, Proză literară, p. 94) $da = știu să mânuiesc sabia$$ sau fără modificări: „Da, era tatăl său, când fusese în vârsta lui de acum.” (Ibidem, p. 30) În funcție de specificul conținutului semantic pe care-l exprimă (direct, adverbele constante, sau indirect, adverbele pronominale), adverbele se grupează în alte trei mari subclase semantice: a. adverbe calificative b. adverbe circumstanțiale c. adverbe de modalitate a. Adverbele calificative caracterizează acțiunea verbului regent, sub aspectul calității sau al cantității. Sensul acestor adverbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Eminescu, Proză literară, p. 94) $da = știu să mânuiesc sabia$$ sau fără modificări: „Da, era tatăl său, când fusese în vârsta lui de acum.” (Ibidem, p. 30) În funcție de specificul conținutului semantic pe care-l exprimă (direct, adverbele constante, sau indirect, adverbele pronominale), adverbele se grupează în alte trei mari subclase semantice: a. adverbe calificative b. adverbe circumstanțiale c. adverbe de modalitate a. Adverbele calificative caracterizează acțiunea verbului regent, sub aspectul calității sau al cantității. Sensul acestor adverbe este anterior actului lingvistic
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
literară, p. 94) $da = știu să mânuiesc sabia$$ sau fără modificări: „Da, era tatăl său, când fusese în vârsta lui de acum.” (Ibidem, p. 30) În funcție de specificul conținutului semantic pe care-l exprimă (direct, adverbele constante, sau indirect, adverbele pronominale), adverbele se grupează în alte trei mari subclase semantice: a. adverbe calificative b. adverbe circumstanțiale c. adverbe de modalitate a. Adverbele calificative caracterizează acțiunea verbului regent, sub aspectul calității sau al cantității. Sensul acestor adverbe este anterior actului lingvistic și este
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
modificări: „Da, era tatăl său, când fusese în vârsta lui de acum.” (Ibidem, p. 30) În funcție de specificul conținutului semantic pe care-l exprimă (direct, adverbele constante, sau indirect, adverbele pronominale), adverbele se grupează în alte trei mari subclase semantice: a. adverbe calificative b. adverbe circumstanțiale c. adverbe de modalitate a. Adverbele calificative caracterizează acțiunea verbului regent, sub aspectul calității sau al cantității. Sensul acestor adverbe este anterior actului lingvistic și este independent de cadrul situațional, al desfășurării comunicării. Se disting: • adverbe
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
tatăl său, când fusese în vârsta lui de acum.” (Ibidem, p. 30) În funcție de specificul conținutului semantic pe care-l exprimă (direct, adverbele constante, sau indirect, adverbele pronominale), adverbele se grupează în alte trei mari subclase semantice: a. adverbe calificative b. adverbe circumstanțiale c. adverbe de modalitate a. Adverbele calificative caracterizează acțiunea verbului regent, sub aspectul calității sau al cantității. Sensul acestor adverbe este anterior actului lingvistic și este independent de cadrul situațional, al desfășurării comunicării. Se disting: • adverbe de calitate: agale
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fusese în vârsta lui de acum.” (Ibidem, p. 30) În funcție de specificul conținutului semantic pe care-l exprimă (direct, adverbele constante, sau indirect, adverbele pronominale), adverbele se grupează în alte trei mari subclase semantice: a. adverbe calificative b. adverbe circumstanțiale c. adverbe de modalitate a. Adverbele calificative caracterizează acțiunea verbului regent, sub aspectul calității sau al cantității. Sensul acestor adverbe este anterior actului lingvistic și este independent de cadrul situațional, al desfășurării comunicării. Se disting: • adverbe de calitate: agale, alene, altfel, bine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de acum.” (Ibidem, p. 30) În funcție de specificul conținutului semantic pe care-l exprimă (direct, adverbele constante, sau indirect, adverbele pronominale), adverbele se grupează în alte trei mari subclase semantice: a. adverbe calificative b. adverbe circumstanțiale c. adverbe de modalitate a. Adverbele calificative caracterizează acțiunea verbului regent, sub aspectul calității sau al cantității. Sensul acestor adverbe este anterior actului lingvistic și este independent de cadrul situațional, al desfășurării comunicării. Se disting: • adverbe de calitate: agale, alene, altfel, bine, rău, cu de-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbele constante, sau indirect, adverbele pronominale), adverbele se grupează în alte trei mari subclase semantice: a. adverbe calificative b. adverbe circumstanțiale c. adverbe de modalitate a. Adverbele calificative caracterizează acțiunea verbului regent, sub aspectul calității sau al cantității. Sensul acestor adverbe este anterior actului lingvistic și este independent de cadrul situațional, al desfășurării comunicării. Se disting: • adverbe de calitate: agale, alene, altfel, bine, rău, cu de-a sila, încet, repede, târâș, în zadar, sigur, fără îndoială, călugărește, literalmente etc. • adverbe de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
adverbe calificative b. adverbe circumstanțiale c. adverbe de modalitate a. Adverbele calificative caracterizează acțiunea verbului regent, sub aspectul calității sau al cantității. Sensul acestor adverbe este anterior actului lingvistic și este independent de cadrul situațional, al desfășurării comunicării. Se disting: • adverbe de calitate: agale, alene, altfel, bine, rău, cu de-a sila, încet, repede, târâș, în zadar, sigur, fără îndoială, călugărește, literalmente etc. • adverbe de cantitate: mult, puțin, destul, cât de cât, îndoit, întreit, de două ori, de cinci ori etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
acestor adverbe este anterior actului lingvistic și este independent de cadrul situațional, al desfășurării comunicării. Se disting: • adverbe de calitate: agale, alene, altfel, bine, rău, cu de-a sila, încet, repede, târâș, în zadar, sigur, fără îndoială, călugărește, literalmente etc. • adverbe de cantitate: mult, puțin, destul, cât de cât, îndoit, întreit, de două ori, de cinci ori etc. • adverbe de frecvență: din trei în trei, a doua oară etc. b. Adverbele circumstanțiale situează acțiunea pe una din coordonatele actului lingvistic (temporalitate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de calitate: agale, alene, altfel, bine, rău, cu de-a sila, încet, repede, târâș, în zadar, sigur, fără îndoială, călugărește, literalmente etc. • adverbe de cantitate: mult, puțin, destul, cât de cât, îndoit, întreit, de două ori, de cinci ori etc. • adverbe de frecvență: din trei în trei, a doua oară etc. b. Adverbele circumstanțiale situează acțiunea pe una din coordonatele actului lingvistic (temporalitate sau spațialitate) sau într-un raport semantico-sintactic cu textul (componente ale textului) în care apar, dezvoltând sensuri dependente
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
repede, târâș, în zadar, sigur, fără îndoială, călugărește, literalmente etc. • adverbe de cantitate: mult, puțin, destul, cât de cât, îndoit, întreit, de două ori, de cinci ori etc. • adverbe de frecvență: din trei în trei, a doua oară etc. b. Adverbele circumstanțiale situează acțiunea pe una din coordonatele actului lingvistic (temporalitate sau spațialitate) sau într-un raport semantico-sintactic cu textul (componente ale textului) în care apar, dezvoltând sensuri dependente de situația de comunicare sau constante, independente, preexistente textului. În funcție de planul lor
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pe una din coordonatele actului lingvistic (temporalitate sau spațialitate) sau într-un raport semantico-sintactic cu textul (componente ale textului) în care apar, dezvoltând sensuri dependente de situația de comunicare sau constante, independente, preexistente textului. În funcție de planul lor semantic, se disting: • adverbe de timp exprimând timpul, ca moment, interval, durată, frecvență, desfășurare, perspectivă, caracteristică etc.; azi, ieri, mâine, alaltăieri, poimâine, odată, cândva, altădată, când, oricând, aseară, tot timpul, acum, atunci, adineaori etc. Prin articol definit, devin adverbe de timp, substantive care exprimă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
planul lor semantic, se disting: • adverbe de timp exprimând timpul, ca moment, interval, durată, frecvență, desfășurare, perspectivă, caracteristică etc.; azi, ieri, mâine, alaltăieri, poimâine, odată, cândva, altădată, când, oricând, aseară, tot timpul, acum, atunci, adineaori etc. Prin articol definit, devin adverbe de timp, substantive care exprimă noțiuni temporale, precum vara, dimineața, duminica etc. • adverbe aspectuale; exprimă modul de desfășurare a acțiunii verbale (sau aspectul obiectiv) dezvoltând sensurile: - durativ: mereu, întruna: „Mereu va crește umbra, eu voi dormi mereu.” (M.Eminescu, I
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
durată, frecvență, desfășurare, perspectivă, caracteristică etc.; azi, ieri, mâine, alaltăieri, poimâine, odată, cândva, altădată, când, oricând, aseară, tot timpul, acum, atunci, adineaori etc. Prin articol definit, devin adverbe de timp, substantive care exprimă noțiuni temporale, precum vara, dimineața, duminica etc. • adverbe aspectuale; exprimă modul de desfășurare a acțiunii verbale (sau aspectul obiectiv) dezvoltând sensurile: - durativ: mereu, întruna: „Mereu va crește umbra, eu voi dormi mereu.” (M.Eminescu, I, p. 129); - iterativ: iar, iarăși, din nou: „Trecu o zi, trecură trei/ Și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
durativ: mereu, întruna: „Mereu va crește umbra, eu voi dormi mereu.” (M.Eminescu, I, p. 129); - iterativ: iar, iarăși, din nou: „Trecu o zi, trecură trei/ Și iarăși noaptea vine/Luceafărul deasupra ei/Cu razele-i senine.” (Ibidem, p. 171); • adverbe de loc; exprimă locul, direcția, poziția, desfășurarea, caracteristica, frecvența etc.; cele mai multe se înscriu în corelații binare: aici-acolo, dincoace-dincolo, afară-înăuntru, încotro-dincotro, peste tot, pretutindeni, nicăieri, niciunde, aproape-departe, deasupra-dedesubt, în dreapta-în stânga, în față-în spate, sus-jos, altele, fără corelative anumite: din
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
față-în spate, sus-jos, altele, fără corelative anumite: din loc în loc, pe ici pe colo, unde și unde, împrejur, în jur, unde, undeva, altele, ca termeni intermediari într-o organizare devenind ternară: peste tot, pretutindeni, pe alocuri-nicăieri, deasupra-la mijloc-dedesubt, sus-la mijloc-jos; • adverbe de cauză: de aceea, de asta; • adverbe concesive: totuși, tot, cu toate acestea, oricum; • adverbe limitative: istoricește, calitativ, cantitativ, procentual, în exclusivitate, exclusiv, în general etc. • adverbe condiționale: altfel, altminteri. Observații: Unele adverbe au caracter polisemantic; aceleași adverbe exprimă două
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
din loc în loc, pe ici pe colo, unde și unde, împrejur, în jur, unde, undeva, altele, ca termeni intermediari într-o organizare devenind ternară: peste tot, pretutindeni, pe alocuri-nicăieri, deasupra-la mijloc-dedesubt, sus-la mijloc-jos; • adverbe de cauză: de aceea, de asta; • adverbe concesive: totuși, tot, cu toate acestea, oricum; • adverbe limitative: istoricește, calitativ, cantitativ, procentual, în exclusivitate, exclusiv, în general etc. • adverbe condiționale: altfel, altminteri. Observații: Unele adverbe au caracter polisemantic; aceleași adverbe exprimă două sau mai multe coordonate ale situației de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și unde, împrejur, în jur, unde, undeva, altele, ca termeni intermediari într-o organizare devenind ternară: peste tot, pretutindeni, pe alocuri-nicăieri, deasupra-la mijloc-dedesubt, sus-la mijloc-jos; • adverbe de cauză: de aceea, de asta; • adverbe concesive: totuși, tot, cu toate acestea, oricum; • adverbe limitative: istoricește, calitativ, cantitativ, procentual, în exclusivitate, exclusiv, în general etc. • adverbe condiționale: altfel, altminteri. Observații: Unele adverbe au caracter polisemantic; aceleași adverbe exprimă două sau mai multe coordonate ale situației de comunicare sau se manifestă deopotrivă ca adverb calificativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
o organizare devenind ternară: peste tot, pretutindeni, pe alocuri-nicăieri, deasupra-la mijloc-dedesubt, sus-la mijloc-jos; • adverbe de cauză: de aceea, de asta; • adverbe concesive: totuși, tot, cu toate acestea, oricum; • adverbe limitative: istoricește, calitativ, cantitativ, procentual, în exclusivitate, exclusiv, în general etc. • adverbe condiționale: altfel, altminteri. Observații: Unele adverbe au caracter polisemantic; aceleași adverbe exprimă două sau mai multe coordonate ale situației de comunicare sau se manifestă deopotrivă ca adverb calificativ și ca adverb circumstanțial. Adverbele înainte, înapoi și în urmă exprimă, în funcție de
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
pretutindeni, pe alocuri-nicăieri, deasupra-la mijloc-dedesubt, sus-la mijloc-jos; • adverbe de cauză: de aceea, de asta; • adverbe concesive: totuși, tot, cu toate acestea, oricum; • adverbe limitative: istoricește, calitativ, cantitativ, procentual, în exclusivitate, exclusiv, în general etc. • adverbe condiționale: altfel, altminteri. Observații: Unele adverbe au caracter polisemantic; aceleași adverbe exprimă două sau mai multe coordonate ale situației de comunicare sau se manifestă deopotrivă ca adverb calificativ și ca adverb circumstanțial. Adverbele înainte, înapoi și în urmă exprimă, în funcție de context, timpul sau locul: - locul: „De câte ori
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]