1,384 matches
-
la tine pătrunde plăcut ceea ce cîndva a fost durere umilitoare, parfumul amar al greșelii. Teai vindecat? Suavitate perversă. Ai dobîndit sfințenia amintirii. Fratele porc își cere veșnic tributul. Pentru că toate pe lume, în grade diferite, sînt infiltrate de porceală. Finalitatea, afectul sau rațiunea, precum ți-e firea, o relevează la iuțeală. Depinde de ce-ai putut filtra. Îmi amintesc de povestea cu cercetătorul de la Cercul Polar, sufocat de problema singurătății care într-o zi raportează prin radio că un prieten eschimos
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
În momentul lecturilor îmi răsar în minte în mod involuntar felurite amintiri, multe din ele neștiind că le posed. Se fac oare conexiuni involuntare pe zonele în care figurează aceste amintiri? Informațiile căpătate prin lectură trezesc un anumit gen de afecte a căror expresie sunt aceste amintiri? Satisface lectura textelor respective dorințe născute în momentul desfășurării acțiunii, a căror amintire îmi apare? Ceva din cele ce se desfășoară în jurul meu, la care nu sunt atent, stârnește aceste amintiri prin simpatie sau
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
o stare confuză. Cineva dorea cu tot dinadinsul să profite de degringolada lui și-l manipula de la distanță. Noimann se gândi mai Întâi la Satanovski. Poate că și aceasta era o simplă demonstrație de iluzionism, În care Îi fuseseră antrenate afectele. Noimann se simțea ca o marionetă aflată În mâinile unui păpușar dibaci, care, ascuns după cortină, Îl prezenta publicului, schimonosindu-i fața În fel și chip. Era suficient ca păpușarul să miște un deget pentru ca medicul să simtă În interiorul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să trezească emoțiile și sentimentele de mult adormite și hipnotizate de acumularea timpului psihologic. Stau și mă g=ndesc câte emoții sunt arestate în interiorul nostru, avem nevoie urgentă să eliberăm cel mai minunat arsenal uman care cuprinde sentimentele, emoțiile și afectele noastre. Cu trecerea timpului, multe lucruri și fapte neplăcute s-au înregistrat pe hard-discul nostru de memorie și toți știm că în fiecare dintre noi, trăiește un mic Hitler sau un micuț Iisus și doar noi alegem cine suntem în
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
diferența dintre Eu (vecina, colega de muncă, soția, verișoara, mătușa, etc) și eu psiholog. E același lucru, doar am mai adăugat un pic de pasiune și fericire vieții, eu sunt și voi fi aceeași persoană, cu valorile mele sentimentale, cu afectele și iubirea mea pentru tot, singura diferență vizibilă va fi modul meu de gândire, care a făcut o trasmutare totală, de pe negativ pe pozitiv și este doar meritul meu, dorința și munca mea asiduă. Eu am ales să fiu transformată
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
A fost maistrul, omul care m-a format, de la care am învățat esențialul. Ceilalți profesori de matematice, inclusiv cei de la Universitate, nu m-au învățat, m-au informat. Banciu însă mi-a trecut simțul lui de rigoare, mi-a sădit afectul matematic, emoția în fața frumuseții unei teoreme și patima cercetării, fără de care nu poți fi matematician." 1912 Reușește primul pe țară ca participant la un concurs al "Gazetei matematice". La Giurgiu, în vacanța de vară, cunoaște pe Tudor Vianu, cu care
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
A fost maistrul, omul care m-a format, de la care am învățat esențialul. Ceilalți profesori de matematici, inclusiv cei de la Universitate, nu m-au învățat, m-au informat. Banciu însă mi-a trecut simțul lui de rigoare, mi-a sădit afectul matematic, emoția în fața frumuseții unei teoreme și patima cercetării, fără de care nu poți fi matematician. Dar Banciu a putut fi încă și mai mult pentru mine. În plină criză a pubertății, când eram la doi pași de a mă pierde
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mutat cu catrafuse cu tot la Darling și, seara, ține „conferințe”. Am ajuns de basmul unei târfe! Ce cred despre iubire? Nu există cuvânt mai tocit în lume! Iubire! O stare trecătoare, magnetică; unde ce produc o puternică atracție sexuală; afectul numit dragoste este doar o exacerbare în planul cerebral a dorinței de împreunare. Există în creier un punct. Înnebunisem, în tinerețe, după Balerină; îmi vâjâia capul când o zăream. O mare zăpăceală, nu văd - acum - deloc sublimul pasiunii mele: numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
plugușorul și sorcova în costume de baie, în timp ce ne scăldam. Poate că este singura dată în viață când va să fie așa, dar uite că a fost cu putință. Iar eu am redescoperit cât de dragă, de adânc încastrată în afectele și celulele mele îmi este marea. Oceanul ca mare pare un pic diferit: mai nesfârșit, cu ape mai prietenoase sau radical mai neprietenoase, mai generos. Mai plin de vapoare uriașe despre care mai să crezi că sunt SF. Pe ceruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
încercând să rezume conținutul... Doctorul receptează știrea și pufăie. — Buuun, n-am ce zice. In plină criză mondială, numai la tine acțiunile urcă. I s-o fi făcut dor lui señor Claudiu de fratele mai mic, te pomenești. Banii traduc afecte, cum știi. S-o fi gândit la tine. Un suflet delicat. E sensibil, banii dovedesc asta, ți-o spun, ca un profesionist. Încă nu cred, nu cred până nu văd,. Imi cunosc frățiorul, mormăie Tolea. Scoate din celălalt buzunar un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
anumită nostalgie dureroasă, legătura dintre personajul de prim-plan (indiferent dacă acesta se numește, de pildă, Nestor sau Lucian ori poartă amprenta declarată a autenticului alter ego) și acela care se desprinde, obnubilat, dintr-un fundal al inimii și al afectului: cel mai adesea invocată este figura maternă sau, în orice caz, una asemănătoare ori care o înlocuiește, o persoană formatoare, un model funcționând după chipul și asemănarea acesteia, cum e mătușa Zumi. Simbioza celor două tipuri de personaje invocate plasează
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
tocmai pentru că fusese pus să se gândească la ceea ce simțea, Bull nu prea putea să afirme că simțea efectiv durere. Era mai degrabă vorba de o sensibilitate exacerbată, un fel de mesaje neuronale cu totul noi, în care se împleteau afectul și voliția; sentimentul de a fi atins și de a dori să atingi. — John, poți să-mi descrii durerile acestea? întrebă Margoulies. Din nou, vocea venea de undeva din zona sudică a lui Bull. Capul său brun dispăruse încă o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
productul și producentul. Nu ideea este primitivul, ci altceva mai adânc. // Jucăria cu ideile este între cei noi foarte dezvoltată. Dacă nu-i intuitivă, nu este nimică. Orce filozofie nu trebuie să se oprească la secundarul, ci la izvorul fantasiei. Afectele sunt izvorul. În muzică este o scară mai primitivă, adică un intuitiv, spațios - este ceva eminent subiectiv. Sunt numai acord ce af[ect]ează* simțirea. Lumea muzicei atinge mai mult rădăcina ființei noastre, însă formările estetice ale simțirei trebuie să
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
psyche prin urmare nu psicologie. 25 epistolă (Ed. Lindner). Literatura sub rubrica psicologiei este ne-nsemnată. Unde nu este întrebuințat titlul acolo trebuie căutat. Locke. Despre mintea umană. Hume. Despre mintea umană. Critica rațiunei pure psicol[ogie]. Spinoza. Doctrina despre afecte. (În etica lui) Capitolul despre afecte - o bucată de psicologie. Schopenhauer. Feu[e]rbach, dar nicăiri sub rubrica psicologiei. Englezi. Herbert Spencer, cu rezervă. "Reprezentanții unei direcții mai bune. Un fiziolog, Flourens, Psychologie comparative, Instinct = Genie, (tatăl ***). Aflătorul însemnat * al
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
epistolă (Ed. Lindner). Literatura sub rubrica psicologiei este ne-nsemnată. Unde nu este întrebuințat titlul acolo trebuie căutat. Locke. Despre mintea umană. Hume. Despre mintea umană. Critica rațiunei pure psicol[ogie]. Spinoza. Doctrina despre afecte. (În etica lui) Capitolul despre afecte - o bucată de psicologie. Schopenhauer. Feu[e]rbach, dar nicăiri sub rubrica psicologiei. Englezi. Herbert Spencer, cu rezervă. "Reprezentanții unei direcții mai bune. Un fiziolog, Flourens, Psychologie comparative, Instinct = Genie, (tatăl ***). Aflătorul însemnat * al raporturilor între creierul mare și apercepțiunile
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
în ea este poate mai bun. Locke, Hume, Kant. Principiile (... ) Doctr[ina] despre asociațiunea ideilor. Nu numai despre cugetări, ci de orice ce e o determinare subiectivă înăuntrul conștiinței de sine. Doctrina plină a asociațiunei ideilor trebuie săi cuprindă toate afectele, pasiunile s. c. l. Hume - cercetarea despre mintea umană. Ideea este determinare internă. Împreunarea mai multor elemente a conștiinței de sine și a legilor ei. Orce element al conștiinței *. Lovită *, aduce o tremurare a elementelor înrudite. Fiecare om are felul
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
cauzele satisfacției produse de reprezentarea obiectelor hidoase, Aristotel atribuie fenomenul unei duble rădăcini a plăcerii procurate prin imitație: admirația pentru o tehnică desăvârșită a imitării, dar și bucuria recunoașterii modelului în imitația sa. Această estetică a receptării aristoteliene reunește un afect senzorial cu un altul exclusiv intelectual, al căror numitor comun este desfătarea estetică. Cu alte cuvinte, subiectul privirii poate fi afectat de obiectul reprezentat, se poate identifica cu personajele în acțiune, poate stârni pasiuni (altfel refulate) cărora le dă frâu
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
a cărui singură menire este strivirea individului devenit nesemnificativ. Ca toți marii gânditori existențialiști, Camus are sentimentul evidenței absurdului, care este o revelație prin trăirea personală, afectivă, este un sentiment confuz, nedeterminat și totuși sigur. Această evidență inundă pe neașteptate afectul și poate fi comparată cu o senzație de “greață” (greață trăită la nivelul conștiinței) care îl face pe individ să vadă lumea dintr-o dată ca fiind străină și opacă. Starea pe care o resimte omul în prima clipă este definită
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
cunoaște pe M.M. înseamnă a ști să-l privești, a-l atinge și a accede Babelul din capul lui. Ea asta a încercat să facă și în parte a reușit, pentru că singurul organ capabil de o astfel de cunoaștere este afectul. De asemenea, a mai declarat că are sentimente alese pentru M.M. În sfârșit, concluzia lui Ndonde a fost că ziarista mi-a trădat și terfelit în noroi iubirea și că măcar pentru asta ar trebui foarte grav pedepsită. Indignarea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
se alimentează ca o căpușă, ca o tumoră, din acest surplus încrâncenat, neeliberat de forțe și energii searbede ce zac în noi, sub forma iubirii interzise, refulate, neîmplinite. Deci atunci când nu poate fi eliberată, obiectivată, iubirea se metamorfozează în boală, afectul paralizat eșuează în fiziologic. Interesant cum Thomas Mann dedică capitole interminabile exercițiilor filozofice ce fac obiectul discuțiilor dintre Settembrini și Naphta, epuizează, numai în câteva rânduri de-o conciziune și forță de expresie rare, problematica esențială a cărții: relația dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
față de tot ceea ce se pro-pune în în afara unei exteriorități oarecare. Este, pe de altă parte, menținerea presupoziției scientiste care afirmă că nu există decât obiectiv și determinabil din punct de vedere obiectiv: inconștientul psihic, recunoscut în cele din urmă ca afect, nu este încă decât reprezentantul unor procese bioenergetice, așadar al unei realități naturale. Această țintă intențională care rămâne prizoniera reprezentării se reproduce pe planul terapiei și o condiționează atâta vreme cât aceasta se subordonează exclusiv intenției conștientizării. O astfel de teleologie controlează
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
totuși poziția unui inconștient originar care nu i se supune niciodată care este numele vieții. Or practica psihanalitică nu contenește să confirme primatul ireprezentabilului care determină reprezentarea și, spre exemplu, conștientizarea. Activitatea curativă subordonează în mod constant progresul cognitiv destinului afectului și, revelând natura adevărată a oricărei intersubiectivități concrete, relația dintre analist și analizant se situează sau mai curând funcționează ca o înfruntare între niște forțe scufundate în ele însele și prada patosului propriu al fiecăreia dintre ele. Prin aceasta psihanaliza
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
subiectivității, care este condusă, la paroxismul acestei încercări, la declanșarea sa, decât sub forma unei negări a propriei sale condiții ontologice de posibilitate, adică a imanenței sale radicale. Spunem: această forță se exteriorizează, această tensiune se destinde, această încărcare în afect se descarcă de sine. Pretutindeni acțiunea este interpretată ca o exteriorizare și ca o obiectivare reală, în așa fel încât într-un astfel de proces și prin el insuportabilul vieții, dacă ar fi plasat într-adevăr în fața ei și astfel
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
ca pe insuportabilul căruia nu poate totuși să i se sustragă, de care nu poate fugi, iar această imposibilitate de a fugi de sine devine angoasa sa. Astfel, în chiar sânul refulării Energia rămâne intactă în același timp ca și afectul său, care, incapabil de a se suporta pe sine și transformat în angoasă, năzuiește să se transforme în orice altceva. Cu toate acestea, calea sporirii și a culturii fiind închisă, deoarece suferirea s-a repliat în suferința sa, energia, care
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sau în cele ale vieții cotidiene (care se subordonează ele însele unui proces de culturație continuat), această energie așadar rămâne nefolosită în sensul care tocmai a fost clarificat: ea nu este în acest fel suprimată, ci este ca și exacerbată, afectul, modul său de prezentare fenomenologică irecuzabil, căpătând forma unei neliniști crescânde. Ea caută așadar să se elibereze, însă urmând de data aceasta căile pre-trasate de-a lungul cărora se obține ușurarea imediată. Efort zadarnic: afluxul de energie care nu s-
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]