10,866 matches
-
logică, cititorul român înțelege, vag, că poetul e depozitarul suferințelor îndurate de mai multe generații anterioare. Ne-am familiarizat cu acest tip de ambiguitate, chiar limba română are ceva alunecos care, cel puțin în poezie, deseori solicită prezența unei complicități afective, polivalente. Așa că citind poemul arghezian percepem atmosfera tensionată de gravitatea gesturilor și a cuvintelor, iar ea face (aproape) inutile întrebările. Dar traducătorul francez e obligat de rigoarea limbii în care traduce să propună un enunț clar, și abia acestuia să
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
și a sa însăși în special („moartea intră firesc în definirea mea”). Moartea, atât ca proces intra-vital, cât și ca punct terminus, se caracterizează prin normalitate, prin firesc, și include anumite beneficii, două fiind mai consistente: creșterea calității etice, afective și sociale a vieții individului care se acceptă pe sine ca aflat sub semnul morții, marcat încă de la naștere de acesta („dacă nu te gândești pe tine din perspectiva morții la pândă, ai voie să faci orice, de obicei lucruri
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
și obsesiile unei tinere femei contemporane - sau nu neapărat. „Call me Aprilie”, ne invită personajul nostru făcând trimitere la eroul lui Melville și asumându-și astfel statutul ficțional. Aprilie este eroina propriei povești, pe care o relatează nelinear, cu ocoluri afective în trecut sau în viitor și deopotrivă cu numeroase volute onirice. Cadrul evenimentelor (atât cât se poate vorbi despre evenimente), deși sumar, este zugrăvit în culori sumbre. Două spații sunt definitorii: locuința și biroul. Fragmentele merită citate pentru că sunt emblematice
Spune-mi Aprilie by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3582_a_4907]
-
și aprofundate lecturi, se putea exterioriza printr-o varietate de nuanțe compoziționale și stilistice, de la evocarea lirică și patetică la tonalitatea gravă și sarcastică a pamfletului. Articolele sale se caracterizează printr-o vibrație interioară care atrage permanent interesul și participarea afectivă a cititorului.
Publicistica lui Panait Istrati by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Memoirs/9754_a_11079]
-
loci însoțind-o pe poetă în peregrinările ei prin lume: „Din leagăn/ mi-a căzut privirea/ în Prut” și dintre „averile” sale face parte și „mormântul meu din Bucovina” (Testament). Câteva poeme poartă titlul de Bucovina, văzută în memoria ei afectivă aproape eminescian: „Verde mamă/Bucovină/ cu fluturi în plete” sau ca pe un „Ținut ce m-a/ întruchipat/ cu brațe de ape/ plete de păduri/ culmi cu afine/ de miere neagră”. Spinarea părintească a Carpaților sau munții blânzi ai Bucovinei
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
aduce în casa părăsită la mii de kilometri, mult invocatul trai decent. Speranța de a face pasul de la supraviețuire la o viață în paradigmele civilizației și umanului, lasă în urma ei de multe ori traume ale disperării: singurătate, înstrăinare, destrămarea țesutului afectiv, dor. Meritele prozatoarei sunt multiple, începând cu abordarea unei teme de o actualitate stringentă (chiar când citeam cartea o știre cutremurătoare m-a siderat: 4 copii au ars de vii singuri în casă, tatăl era plecat în vecini, mama lor
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
între tânărul care simte nevoia unei vieți potrivite vârstei lui (care include, cât se poate de previzibil, mulți prieteni, băutură și sex) se pomenește constrâns să joace rol de mamă și tată, să fie cap al familiei, să umple goluri afective aparent imposibil de suplinit. Tot farmecul cărții stă în această permanentă încleștare între dorințele firești ale unui tânăr copt înainte de vreme și presiunea socială a celui care se vede nevoit să intre fără voia lui într-un rol plin de
O biografie nu chiar atât de năucitoare by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3765_a_5090]
-
pictor și nu „artist plastic“, adică purtător de vocație, și nu posesor de meserie, e un indiciu al hramului pe care îl poartă. Spuneam că la Paștina culoarea nu e o chestiune de dozaj cromatic, ci o formă de pigment afectiv, amănunt pe care îl resimți în efectul alinător al pînzelor. Tablourile au efect de parigorie, adică de liniștire pe baza unei molipsiri tihnite. Atmosfera e de răgaz cuminte și viziunea e statică, liniștită, fără răscoliri și fără tensiuni. De fapt
Armonie inversă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3624_a_4949]
-
inepuizabile căutări în zona vizualului. Caracterul deschis al acestei creații oferă posibilitatea unei receptări în registre multiple datorită diversității pe care o conține. Ceea ce v-am oferit acum este, așadar, doar o opțiune de interpretare, a mea, acum. Sedimentul ei afectiv adânc face însă oricând posibilă devenirea.
Mihai Țopescu – Sacrificiul by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/3629_a_4954]
-
și totodată un principiu normativ), rămâne remarcabilă puterea de sugestie a acestui experiment: oricât și-ar dori-o, amintirile nu sunt niciodată cu totul autonome față de prezent, nu sunt, așa-zicând, „imutabile”. O dispoziție mai proastă își poate lăsa amprenta afectivă asupra unei scene vechi de câteva decenii, modificându-i acesteia, dacă nu chiar datele factuale, măcar aura. Sunt puțini autorii care, în orgoliul lor, sunt dispuși s-o admită. Și sunt și mai puțini cei care o ocultează cu bună
Radiografia unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3393_a_4718]
-
cita: „A adapta, în sfârșit, nu înseamnă a trăda, ci a respecta.” Între stridența personajului din roman și stridența ecranizării se strecoară kitschul enorm al acestui film. Orice scenă aș alege pentru a o comenta găsesc aceeași falsitate a registrelor afective, aceeași discrepanță dintre situație și afect. Ceea ce este excesiv de disonant în film este registrul fiecărei voci în parte pentru fiecare personaj. Nu există niciun relief al acestor voci în acord cu emoția pe care doresc s-o transmită. Acești actori
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
Sirin e un histrion cu veleități cinefile. Fiecare revine, explică, pune lucrurile la punct, risipește ambiguitățile, scrie scrisori, ține perorații, ca pînă la urmă luxurianța junglei de reproșuri, imprecații și răzbunări să crească sufocant. Orice încercare de a risipi pîcla afectivă o sporește și mai mult. Cercul pederaștilor e un univers dens cu relații încrucișate: Rădulescu îl părăsește pe Sirin ca să trăiască cu Ion Omescu, iar Sirin se răzbună pe Rădulescu trăind o aventură cu un tînăr din Ploiești, dar nu
Warme Brüder by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3183_a_4508]
-
asemenea dialectici, concluzia apoftegmatică: „La orice vîrstă ești uneori prea tînăr” (Lampagiii). Apar cîteva consecințe deloc lipsite de importanță ale acestui „mariaj de conveniență” care e bătrînețea. Mai întîi un statut privilegiat al amintirii. Amintirea e un soi de imaginar afectiv menit a consola decepția declinului (prezentă măcar în subsidiar). Domiciliată acum în Israel, medic oftalmolog de internațional renume, Riri Sylvia Manor își prefiră în memorie episoadele unei adolescențe bucureștene. E aici o nostalgie tulburător poetică a versului față cu realul
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
de către istoria literară ce nu dorea, în nici un chip, să umbrească imaginea clasică a scriitorului, cu detalii de dincolo de implicațiile stricte ale creației propriuzise. Ilderim Rebreanu o face alegând calea romanului, nu a studiului, modalitate ce-i permite un angajament afectiv marcat, în conducerea unei intrigi stufoase și contradictorii. E însă prea pătimaș, pornind la drum cu o teză preconcepută pe care, de altfel, o demontează în detalii, nu de puține ori surprinzătoare în chiar veridicitatea lor neîndoielnică. Și n-ar
Romanul Rebrenilor by Constantin Cubleșan () [Corola-journal/Journalistic/3116_a_4441]
-
identitar al unei națiuni greu încercate, atât prin suferințele îndurate de-a lungul timpului, cât și prin mistificările istoriei. Dimensiunea subiectivă este una pe deplin asumată, pentru că, dincolo de documente, de cifre, de concretețea faptelor, e prezentă și o asumare individuală, afectivă, a unui anume trecut, asimilat cu deplină luciditate: „Cartea șoaptelor, deși plină de cifre ca o carte de istorie, nu este legată, de fapt, de niciuna dintre cifrele acelea. Adevărata istorie, cea care merită să fie povestită, e aceea care
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
a poporului armean nu sunt mai mulți, dacă între crime de asemenea amploare se pot face comparații de acest fel, dar sunt mai nenumărați“. Trecutul este, pentru personajele care încearcă să îl retrăiască, să- l retranscrie cu concursul unei memorii afective participative, povară și jertfă, reculegere și extaz cathartic. Desigur, așa cum s-a mai observat, eul-narator nu are, în ansamblul epic, o importanță majoră, în calitate de actant; însemnătatea sa rezidă în consemnarea și salvarea memoriei colective, expresie a identității unei etnii greu
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
al normelor narativității, scriitorul alternează procedee diverse (descrierea, observația unor tipuri umane, excursul anamnetic, tehnica digresiunii, glisarea de la un moment cronologic distinct la altul). Tensiunea cărții rezultă din forța detaliului revelator, din evocarea pregnantă, din descrierile minuțioase, de amplă rezonanță afectivă: „Își legară fâșiile de așternuturi în jurul picioarelor, altfel tălpile goale s-ar fi lipit de pământ și oamenii n-ar mai fi avut putere să și le smulgă din noroi. Sub ploaia măruntă care topea orice contur, noul drum dura
Scriitura ca depoziție by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3121_a_4446]
-
familiei, o biografie artistică cvasi necunoscută. Arhiva familiei nu păstrează mai nimic despre trecutul său. Îi păstrează însă cu sfințenie pânzele care n-au părăsit niciodată casa Sadovenilor. Apoi lucru ciudat, acest om "frumos", cum se profila el în memoria afectivă a familiei, nu îi impresionase pe cei care-l cunoscuseră prin calitățile sale exterioare. O rudă mai îndepărtată, ce-l cunoscuse destul de bine și care, oricum, nu putea fi bănuită de subiectivism, vorbea despre "bogăția din lăuntru a lui Miti
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
natală, îl făcuse să descopere toate asperitățile posibile. De aceea mare mi-a fost uimirea cînd, împărtășindu- i pasiunea mea pentru Montale, mi-a spus că, după el, poetul „e sec”. La protestele mele, presărate cu versuri reținute de memoria afectivă, nu doar cu relatarea unor episoade biografice ale genovezului, aflate din povestirile mai tînărului său prieten, Silvio Guarnieri, istrianul mi-a răspuns mult mai târziu, în preajma Crăciunului: mi-a trimis fără nici un comentariu volumul publicat pe foiță de biblie de
Dar de Crăciun by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2947_a_4272]
-
rîde cu atîta poftă în fața mutilărilor, izolărilor, schingiuirilor, sinuciderilor sau omorurilor descrise. Dar Pavlovici e un spirit fără ferment sentimental, universul evocat fiind fără doar și poate dramatic, numai că drama e intuită în proporțiile ei burlești, prin eliminarea tensiunii afective, caz în care bolgia își pierde dramatismul și devine un bazar de întîmplări grotești. Cînd închizi cartea ești bine dispus ca după o izbutită antologie de povești sinistre, amănunt cu atît mai surpinzător cu cît Pavlovici nu inventează nimic. El
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
apăru în minte, chiar acum, în vibrația levănțicăi“, olfacțiile agronomului legându-se între ele „după legi mai trainice decât ale vederii“: acestea sunt legile nescrise ale detenției în capsula poveștii, care anulează reperele temporale și spațiale prin apelul la memoria afectivă. Locul în care se adună poveștile, urcând ca somonii împotriva curentului apei pentru a ajunge „într-un lac din Alaska“, este singurătatea colecționarului de istorisiri Megaclide Pavelescu, care „se cerea mereu hrănită cu mărturisirile, gândurile, pățaniile lui sau ale altora
Constantin Țoiu, o retrospectivă critică by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/3205_a_4530]
-
Wilhelm și Charlotte, membri din ilegalitate ai Partidului Comunist German, continuând cu fiul, Kurt, și soția acestuia, rusoaica Irina, apoi cu Alexander, nepotul, și Markus, strănepotul, adolescent în 2001, ultimul an din cronologia romanului. Fragmentele epice sunt dispuse în funcție de memoria afectivă a eroilor, și nu cronologic, anii fiind marcați explicit, pentru că în absența bornelor temporale cititorului i-ar fi fost greu să se descurce prin materia romanului, de aproape 400 de pagini. Există însă, ca elemente de tehnică artistică, două aspecte
Un exercițiu stilistic magistral by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/3209_a_4534]
-
dragoste (iar cele care ar putea fi, la rigoare, interpretate astfel conțin, de fapt, niște simple conjecturi pe teme sociale). Este și cazul empaticului tatiana cântă-ne ceva, care se revendică mai degrabă dintr-un scenariu spectacular decât dintr-unul afectiv: „când am cunoscut-o tatiana schimbase/ lenjeria dăduse cu aspiratorul curățase baia/ după câteva mii de americani și străini/ mă întrebam ce va face în dimineața/ plecării spre vermont unde se duceau și ceilalți basa/ să lucreze la negru în
Americanii (Tablă de materii) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3220_a_4545]
-
europene. Venea cu o zestre artistică precară, din care a încercat să scoată efecte maxime. La publicarea primului volum al memoriilor, Under My Skin, în 1996, își identifică marele atu: o norocoasă plasare pe scena publică și o prodigioasă memorie afectivă: «Unul dintre motivele pentru care scriu această autobiografie provine din faptul că îmi dau seama, din ce în ce mai mult, că am fost martorul unui timp extraordinar, sfârșitul Imperiului Britanic în Africa, și părticica în care am fost implicată a coincis cu ocuparea
Despărțirea de Doris Lessing by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3029_a_4354]
-
estalgia așa cum o utilizează în roman și film Dan Lungu și Stere Gulea. În studiul său, Socialist Films and Capitalist Commodities in Contemporary Poland, Kacper Poblocki distinge între estalgie și fetișism. Dacă sub semnul estalgiei stă o imagine idilizată, cosmetizată afectiv a fostelor regimuri comuniste, fetișismul se înscrie în rațiunile economiei de piață care transformă obiectele lumii comuniste fie în exponatele unui cabinet de curiozități, fie într-un bazar sentimental de suveniruri. Din acest punct de vedere, Sunt o babă comunistă
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]