1,915 matches
-
Călărețul își mușcă buzele. ținta lui era în continuă mișcare acum. Imposibil de prins. Trecea de la un cal la altul. Un zâmbet, o mângâiere, o întrebare ca între prieteni. Și caii răspundeau, dădeau din cap, își scuturau coamele, nechezau, își afundau nările în palma sau sub haina bărbatului, în căutarea căldurii. Asista la o minune? Avea halucinații? Omul scăpase cu viață. Nu-l vătămase nici glonțul anume pregătit pentru el, nici herghelia dezlănțuită. Doar un om ocrotit de un cerc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
opri și cercetă amănunțit crusta ce începea la patru metri distanță. înaintă și o încercă cu piciorul. Părea dură și rezistentă, și lăsă frâul liber cât era de lung, înfășurându-și capătul pe încheietura mâinii, sigur că, dacă s-ar afunda, mehari-ul l-ar trage afară, scăpându-l de primejdie. Simți prima pișcătură de țânțar pe gleznă. Puterea soarelui începea să slăbească și în curând zona avea să devină un iad. începu să meargă și i se păru că aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
le admiri ceasuri întregi de atât de aproape. Trei lucruri îl fascinaseră pe când era copil: focul, marea spărgându-și valurile în stâncile unui țărm și stelele pe un cer fără nori. Privind focul, uita să mai gândească; privind marea, se afunda în amintirile copilăriei sale; admirând stelele noaptea, se simțea în pace cu el însuși, cu trecutul, prezentul și aproape în pace cu propriul său viitor. Deodată s-a ivit din întuneric, și strălucirea metalică a țevii puștii sale a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
umorul când spuse: — Să se îngroape în nisip. Te apără de frig și te ajută să slăbești. Razman își duse mâna la frunte într-un salut lipsit de chef, porni motorul și aprinse farurile, dar imediat țeava puștii i se afundă în coaste: — Fără lumini! Le stinse, dar clătină din cap pesimist: — Ești nebun! mormăi necăjit. Complet nebun. Așteptă să i se obișnuiască iarăși ochii cu întunericul și în cele din urmă demară încet, aplecându-se cât mai mult în față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o chestiune de gust, gândește-te, nu te-ai prea dat vreodată-n vânt după femeile corpolente. Mereu ai văzut învăluirea aia de cărnuri un soi de impostură, care ascunde; să dai să fugi, să te ascunzi, îndepărtându-te și afundându-te tot mai mult înlăuntrul tău... Se afunda într-un vis cu Milică, în care acesta-i luase locul lui madam Ortansa în celălalt pat și continua să-i povestească de umilințele îndurate de pe urma nevesti-sii. Se simțea cotropit de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ai prea dat vreodată-n vânt după femeile corpolente. Mereu ai văzut învăluirea aia de cărnuri un soi de impostură, care ascunde; să dai să fugi, să te ascunzi, îndepărtându-te și afundându-te tot mai mult înlăuntrul tău... Se afunda într-un vis cu Milică, în care acesta-i luase locul lui madam Ortansa în celălalt pat și continua să-i povestească de umilințele îndurate de pe urma nevesti-sii. Se simțea cotropit de o bucurie aproape erotică văzându-l pe Milică, uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
naivă, o viziune stăruitoare: mâine va fi regăsită. Ocrotită de sipetul ei de aur, cartea se va ivi intactă din Întunecimile marine, cu destinul Îmbogățit de o nouă odisee. Degetele vor putea s-o atingă, s-o deschidă, să se afunde În ea; ochii robiți Îi vor urmări de la un capăt la altul hronicul aventurilor, vor descoperi poetul, primele sale versuri, primele beții, primele spaime. Și secta Asasinilor. Apoi se vor opri, neîncrezători, În fața unei imagini de culoarea nisipului și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un adevărat oraș improvizat În care demnii reprezentanți ai Transoxianei trec neîncrezători pe lângă războinicii nomazi, cu lungi plete răsucite, veniți să-și reînnoiască jurământul de credință față de clanul lor. Malik Șah, având doar șaptesprezece ani, un uriaș cu față de copil, afundat Într-o bogată mantie de caracul, tronează pe un piedestal, același pe care s-a prăbușit tatăl său, Alp Arslan. În picioare, la câțiva pași de el, se află marele vizir, cel mai puternic om din imperiu, În vârsta de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Du-te, gândește-te la propunerea mea, cântărește În liniște pentru sau Împotrivă, și Întoarce-te mâine cu un răspuns. XIII Khayyam nu mai este În stare, În acea zi, să mediteze, să cântărească, să judece. Ieșind de la divan, se afundă În cea mai Îngustă ulicioară din bazar, se strecoară printre oameni și animale, Înaintează pe sub bolțile de stuc printre grămezi de mirodenii. Cu fiecare pas, ulicioara devine tot mai Întunecoasă, mulțimea pare să se miște molcom, să vorbească În șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Trecută mi-e binecuvântata vreme a tinereții, Ca să uit, Îmi torn vin. Amar e? Așa mi-e pe plac, Această amăreală e gustul vieții mele. Dar dintr-odată Îi răsare-n minte o idee. Fără Îndoială că trebuia să se afunde până În adâncul acestei taverne sordide ca s-o găsească; Îl aștepta aici, la această masă, În cea de-a treia dușcă a celei de-a patra cupe. Plătește, lasă un bacșiș generos, iese iarăși la suprafață. A venit noaptea, piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
doar ca să ai păreri de rău. În pofida a tot ce-a putut săvârși Hasan, dacă l-aș vedea, În clipa de față, pe cale de a se Îneca În râul Murghab, i-aș Întinde mâna ca să-l salvez. Eu i-aș afunda cu putere capul sub apă! Cu toate acestea, hotărârea ta mă Întărește. Pentru că ești În stare de asemenea cuvinte și de asemenea fapte am hotărât să rămân În tovărășia ta. Și nu-mi pare rău. Khayyam Își strânge Îndelung ucenicul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
obiceiurile țării ca să Înaintez cu mâna Întinsă, cu chipul vesel și privirea surâzătoare. Doar o bolboroseală, pălăria mea care se agită. Reperasem deja, În partea opusă colțului În care era așezată ea, un fotoliu foarte englezesc În care să mă afund. Dar iată că privirea mea mătură covorul, se izbește de pantofii escarpin ai vizitatoarei, se ridică de-a lungul rochiei ei albastre-aurii, până la genunchi, la piept, la gât, până la văl. Lucru ciudat, totuși, nu de opreliștea unui văl mă izbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În trecere, era, În această apăsătoare zi de septembrie, cu totul pustiu. Doar servitorul se găsea acolo, la fel de discret ca Întotdeauna. Mă conduse la primul etaj, unde Îl l-am găsit pe Maestru pierdut În meditație, cu gândul dus departe, afundat Într-un fotoliu de creton și catifea. Văzându-mă sosind, chipul i se lumină. Veni spre mine cu pași mari, mă strânse la piept, cerându-și iertare pentru răul pe care mi-l pricinuise, declarându-se fericit că putusem s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
am dus să-i scoatem din apă. În vreme ce eram absorbiți de această misiune, Șirin scoase un țipăt: Titanicul se găsea acum În poziție verticală, luminile i se estompaseră. A rămas așa timp de cinci minute interminabile, apoi, cu solemnitate, se afundă spre destinul său. Soarele zilei de 15 aprilie ne surprinse Întinși, epuizați, Înconjurați de fețe compătimitoare. Ne aflam la bordul navei Carpathia, care, la primirea unui mesaj disperat de ajutor, venise În mare grabă ca să salveze naufragiații. Șirin stătea tăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cădea prima ploaie mai puternică și plantele vor irumpe fragede și voioase din humusul creator. Luând În considerare dificultățile și temându-se să nu cadă În mocirla de recursuri În care, tăbăciți În șmecherii, avocații vicleni ai maphiei ar fi afunda-o fără milă și compasiune, legea hotărî să aștepte cu răbdare să vadă cum vor evolua lucrurile. Era, fără umbră de Îndoială, atitudinea cea mai prudentă. Țara era mai agitată ca niciodată, puterea confuză, autoritatea diluată, valorile În proces accelerat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
cu demnitatea proprie a sângelui care Încă Îi curgea prin vene, și imediat trecu la chestiunile aflate pe agendă, dintre care prima era declarația de război a republicanilor. Nu pricep ce i-a apucat pe acești oameni, spuse el, țara afundată În cea mai teribilă criză din istoria sa și ei vorbesc de schimbarea regimului, Eu nu m-aș Îngrijora, sire, nu fac decât să profite de situație ca să răspândească ceea ce ei numesc propunerile lor de guvern, În fond nu sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a așezat la pian ca să cânte puțin, dar mâinile nu l-au ascultat, erau amorțite, reci, ca moarte. Și, când s-a Întors către violoncelul iubit, Însuși instrumentul i s-a refuzat. A dormitat pe un scaun, voia să se afunde Într-un somn interminabil, să nu se mai trezească niciodată. Culcat pe podea, așteptând un semn care nu mai venea, câinele se uita la el. Poate cauza pentru care stăpânul era abătut era femeia care apăruse În parc, gândi, până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dau seama cât de mult am greșit, îmi întoarce spatele și începe să amestece culorile, o pânză uriașă îl așteaptă pe șevalet, iar el se apropie, apoi se depărtează de ea concentrat, schimbă pensulele plin de ardoare, în timp ce eu mă afund în fotoliu, rușinea mă părăsește încet-încet, asemenea unei amintiri urâte care își pierde dintr-odată importanța, îmi privesc coapsele albe, aproape transparente, obosite, le zâmbesc iertător, plină de generozitate față de timpul care se scurge, față de anii care cresc unul peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
tremurul ei este și al meu, suferință, hazard, încă un nor este alungat, un altul se sparge deasupra capului meu, îmi amintesc de fântâna aceea veche de la marginea satului nostru, în inima plantației de mango și avocado, picioarele mi se afundau în stratul moale de frunze, deasupra sunt uscate, dar dedesubt sunt putrede, covorul de frunze te conduce spre ea, și deodată cineva strigă, depărtați-vă de fântână, odată a căzut înăuntru un copilaș, iar apa i-a înghițit strigătele, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lucru pe care să îl aștept, iar eu întreb cu seriozitate, câți bani îți datorăm, și ea răspunde, deocamdată nimic, vorbim despre asta la final, iar eu mă întreb care va fi sfârșitul, pare că ea este hotărâtă să se afunde adânc în viețile noastre. Sfârșitul bolii? întreb eu plină de speranță, dar ea mă corectează, la sfârșitul călătoriei, ca și când ar fi vorba despre diferențe lingvistice, după care dispare în camera lui, cu fetița în brațe, renunțând din capul locului la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
în camera jegoasă a unui burlac și mă gândisem numai la ea, deloc la Udi sau la Noga, îi pedepsisem în mod intenționat, la pântecele ei rușinat și la ochii ei sălbatici și la destinul ei însemnat și pe măsură ce ne afundam în noapte îmi devenea din ce în ce mai clară nevoia mea de ea, cum de poate să închidă ochii, lovitura abandonului lui îi pulsează în pântece, iar patul este inundat de ură împotriva lui, nu poți dezerta de pe corabia vieții, să o lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
clipă precum aceasta, pe care este interzis să o pierzi, în care poți preveni un întreg dezastru. Dar nu era nimeni la poartă, privesc în jurul meu așteptând, un bărbat în tricou albastru șade pe trotuarul de vizavi, capul îi este afundat între umeri, cât de cald se făcuse dintr-odată, îmi țin cu dificultate ochii deschiși, o caut orbește, Yael, sunt aici, șoptesc eu spre locul gol din jurul meu, nu îți fie teamă, te voi ajuta, dar abia în clipa în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
singur încercând să îmi amintesc unde mă aflu, dar în clipa în care s-au adunat în jurul meu am uitat din nou totul, nu aveam nici cea mai mică idee despre ce le-aș fi putut spune, capul său se afundă iar între umeri, nu voi mai fi niciodată ghid, Naama, nici nu îți poți da seama cât de umilitor este, iar eu îmi simt burta strângându-se încordată, ce se va întâmpla cu el, ce se va întâmpla cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
nefericirea ei o pusese în lâna trandafirie, dar acum totul se terminase, nimic nu mai poate fi reparat, nimic nu mai poate fi reparat, și el strigă, mă auzi, ascultă-mă, Naama, încerc să îl privesc, dar capul meu se afundă, ca și cum mi s-ar fi spart gâtul, făcându-se țăndări de podea, nu îmi mai văd decât teama, alune rotunde uriașe lovindu-se una de cealaltă. De ce îi pasă dacă îl aud sau nu, să își țină discursul în fața altcuiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
spre ușă cu un deget tremurând, ca și când ar fi văzut o stafie, cine este, strigă ea și izbucnește într-un hohot de râs distorsionat, cine a venit, eu o îmbrățișez, nu este nimeni aici, Noghi, ce anume vezi, ea își afundă iar capul în pernă, rupând cuvintele în silabe, redevenind copil, ca atunci când învăța să vorbească. Acestea sunt simptome ale febrei, îmi spun eu speriată, trebuie să îi scad cumva temperatura, îi îndes în gură două pastile de paracetamol, îi torn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]