6,798 matches
-
vezi. —N-ai dreptate, Gelule! Cecilia nu-i o fată din acelea care să i se scurgă ochii azi după unul, mâine după altul. E o fată serioasă, plus că acolo s-a dus să-și ia doctoratul, nu să agațe nemți. Asta așa este, dar viața te poate schimba, mai ales că iubirea voastră a fost umbrită și de șicanele Georgetei. Las să facă ea primul pas spre împăcare. Dar tu ești vinovatul, îl acuză logodnicii. Eu mi-am cerut
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
se încăpățânează schimbându-și poziția, Matei își pierde răbdarea și o gâdilă, aceasta fiind singura armă cu care putea să lupte împotriva ei. Se scutură toată râzând în hohote, nesuportând gâdilatul, își ridică din pernă fața roșie și transpirată, se agață cu mâinile de gâtul lui Matei îmbrățișându-se și sărutându-se îndelung. Mai un pic și mă sufocam, îl minte Cecilia. Vezi, fata mea năbădăioasă! — Mă duc să-mi fac un duș că am transpirat toată. Unchiul unde este? —A
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
fiind pe patul de spital are timp să reflecteze asupra celor ce s-au întâmplat cu ea. Își pune diferite probleme. Dacă va mai putea sau nu să meargă și-n dorința de a merge din nou, caută să se agațe de un sprijin, căutare care în subconștientul ei a dus la visul pe care l-a avut despre care îmi spuseși. —Exact! De aceea cuvintele “Credința te va mântui” reprezintă pentru ea salvarea. Prin urmare, nu are nimic cu capul
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
și în secolul acesta viciat, în care trăim acum, când mai toate femeile par a fi doar niște persoane materialiste la prima vedere, eu zic că, dacă știi cu adevărat cum să le cucerești abil, și nicidecum cum să le agăți pervers, ele sigur vor lăsa la o parte mult din materialismul lor și te vor urma. Absolut toate au o anumită coardă sensibilă în suflet, sunt convins de asta! Acum, însă, revenind la Silvia, parcă mi se face și milă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
o femeie, nici prea tânără, nici prea în vârstă, întrucâtva plăcută la chip și cu părul lung și desfăcut, în ținuta specifică tuturor internaților azilului, dădu buzna pe ușă afară și, haotic și zgomotos, se duse în grabă și se agăță repezită de gâtul fin al lui Victor, șoptindu-i, în cadența respirației ei și printre gâfâituri înecate, aceste vorbe, însoțite de vii gesticulații: - Vino la mine în cameră! Eu stau singură, iar acolo este atâta lumină... Vreau să cadă lumina
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai mult sau mai puțin, previzibile. Corelativ, v-ați aștepta, din partea mea, să vă descriu cum am cucerit (sau, măcar, cum am încercat să cuceresc) tinere. N-am să fac asta, ci o să vă spun cum am fost eu însumi agățat în două ocazii memorabile. Fiindcă acestea sunt acte spontane (nu deliberate, ca în cazul expus de Kierkegaard), credibilitatea lor în ochii dumneavoastră ar putea crește considerabil. Berlin, 2003, primăvara. Particip la o lungă și, iertați-mi pleonasmul, plicticoasă conferință organizată
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
și înfulecă un nou lot. În burta chitului, mă aflu și eu, un Iona cam amețit de sunetul prea puternic al filmului, dar, cum vă spuneam, esențialmente satisfăcut. Nu mai sunt locuri pe scaune, așa încât trebuie să rămân în picioare, agățat de bară. Mă las în voia activității mele favorite: contemplația fără obiect. Deodată, simt ceva strecurându-mi-se între picioare... Mă întorc brusc, mai mult uluit decât enervat, și descopăr chipul distins și insinuant al unui domn în vârstă (tip
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
vostru, dar nu am știut că se poate ajunge atât de departe. Cred că mintea mi-a jucat o farsă și nu poate fi vorba de altceva. Întreaga mulțime din pădure, aflată prin copaci, prin iarbă, în scorburi, pe frunze, agățată de crengi, de copaci, pe pământ, fiecare pe unde a putut să se așeze, a amuțit și peste pădurea de fagi s-a lăsat o liniște de mormânt. Soarele încet a coborât pe după copaci, apoi în tihna lui s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
m-a văzut, mi-a răspuns ca de obicei și a continuat să-și vadă de treabă. Pentru că nucul avea crengi care depășeau aria micii lui ogrăzi, o parte din nuci au căzut în șanțul din fața casei. Fără explicație, am agățat tașca de una din ostrețele gardului și m-am pus pe treabă; culegeam nucile și i le aruncam în ogradă, dar nu-l slăbeam din ochi. Nu știam cum va reacționa și atunci când strângeam nucile, priveam spre el pentru a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
muncă, am privit prin locuință. De afară am intrat într-o tindă goală, rece și neprimitoare, de unde printr-o ușă care scârțâia de m-a speriat, am intrat într-o cameră cu un cuier pe un perete în care erau agățate o polcă și un surduc. Lângă perete se afla o laiță acoperită pe jumătate cu un lăicer, un pat peste care se vedea așternută o saltea cu paie peste care era întins de asemenea un lăicer și unde se mai
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
inspecția ce ne făceam”? ... Am înghețat și am murit de rușine că mi-a descoperit gândul. Felul în care mi-a vorbit m-a ars. Mai târziu i-am închinat poezia: „ Doamnei învățătoare.” Mereu cu tristețea la braț și gândul agățat în cuierul din conul de umbră al norilor ticsiți cu praf, respiram și nu reușeam să-mi revin, să gândesc, să zâmbesc, să fac orice altceva decât să călătoresc. Gândurile mele alergau pe tăpșanele rămase în negura vremii, unde locurile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
minunat că am putut să o termin, îmi spuneam. În timpul scrierii ei, destul de rar mă gândeam că ar trebui numaidecât să o termin. Nu nutresc nostalgie față de trecut și nici nu cad în melancolia specifică celor în vârstă. Nu mă agăț de tinerețe. Cine are prezentă în minte moartea în fiecare zi simte mai puțin teama de a muri. La întrebarea: "Cum doriți să muriți?", ce adesea mi se adresează în interviuri, în majoritatea cazurilor răspund zâmbind: "Într-o călătorie de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ele Îi ofereau totuși o justificare, o ușurare. Și chiar dacă toate scuzele acelea nu erau suficiente, cum i se citea cu ușurință În ochi atunci când rachiul răscolea toți demonii din el, totuși Îi ofereau măcar ceva de care să se agațe când sila de sine era atât de intensă Încât se surprindea privind cu un interes excesiv În gura neagră a pistoalelor sale. Unsprezece oameni, numără el până la urmă. Nepunând la socoteală războiul, rămâneau patru În dueluri soldățești În Flandra și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Norsjö. Locuiau fiecare în casa lui, erau bătrâni și erau legați unul de celălalt prin legături puternice de ură, amărăciune și dragoste. Nici unul dintre ei nu putea să se înduplece sau să-și îngăduie să moară înaintea celuilalt. Da, se agățau amândoi de bietele lor resturi de viață cu atâta încăpățânare, că până la urmă s-a văzut nevoită ca, prin câteva cuvinte simple, să-i ajute să treacă cel din urmă prag și, ca să zicem așa, i-a eliberat de obligația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
valoare durabilă, voia în mod clar s-o facă cât mai bine. Unde mă aflam eu însumi la vremea aceea? Cu propria mea lucrare? Acasă, în modesta noastră locuință, Pavel se afla pe insula Malta, încă neterminat. Naufragiații care se agățau de stânci mai trebuiau înnegriți un pic. Așadar, mă apropiam de Apocalipsă. Și Strittmatter continuă: Ce au gândit soldații incendiatori din Berlin când au ars pe terenul lor de instrucție, arta modernă: Käte Kollwitz, Emil Nolde, Paul Klee, Marc Chagall
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
va fi abandonat. Nu, de fapt nu abandonat, ci lăsat fără tată. Nu cred că Manfred va supraviețui. Micul Manfred va fi obligat să-și trăiască viața fără tată. Și atunci va avea nevoie de ceva de care să se agațe, de ceva important. Apoi, când ședeam în autobuz cu punga strânsă la piept, am simțit că nu era vorba să ofer un dar. Nu, era vorba de restabilirea ordinii, acest fenomen care a marcat cea mai mare parte a vieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
rezonanță neobișnuit de vie. În scaunul cu rotile, Bart aștepta plin de încordare de parcă s-ar fi aflat în fața celui mai greu examen al vieții sale și privirile i se îndreptau din minut în minut înspre cadranul ceasului cu pendulă agățat pe unul din pereții sufrageriei, ca să dea un aer mai pașnic și mai confortabil apartamentului în care se instalase la câteva luni după ce îl angajase Lumânărescu la ziarul său. Locuința era plină de amintiri. Aici trăise el cu Irina, soția
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
arăta mulțumită de progresele ucenicului ei. Îl felicitase pentru voința dovedită și pentru progresele vădite pe care le făcuse într-un timp atât de scurt, prezicându-i plină de siguranță că în anul ce avea să vină urma să-și agațe definitiv cârjele în cui și să arunce la bena de gunoi scaunul cu rotile. Bart o lăsase să vorbească, ascultând-o cu un sentiment de satisfacție, chiar de împlinire și, când ea sfârși cu aprecierile, aplecându-se, îi luă mâna
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
alcoolic. Ce viață a mai avut și biata mama în perioada aceea! Știi, acolo oamenii sunt puțin mai iuți la mânie, asta ca să vorbesc cu blândețe, de aceea bradul nu se pune ca la noi, într-un stativ, ci se agață sus, de-o grindă, că vine oșanul acasă nervos... Și, dacă îl enervează bradul și dă în el sau dacă traiectoria lui sinuoasă se intersectează cu bradul, acesta nu cade, doar pendulează... Iar la nunți se bat niște stâlpi înalți
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
sunt dezvăluite lucruri extraordinare. Nici un jurnal nu cuprinde atâtea știri, multe nu ar trece de cenzură. În atelierul unui croitor sau în cel al unui cizmar tot cam așa se scurge vremea. În cel al Ceasornicarului, în afara ticăitului câtorva ornice agățate pe o planșetă ori înșirate pe masa de lucru, nu prea se auzea nimic. Tușea, uneori, jupânul; mai schimba, de nevoie, câteva vorbe cu vreun client, dar tic-tacul domina. Meșterul era tăcut, poate cugeta. Nu știa nimeni la ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
că e vorba de un ceas. Se cățărau unii pe umerii altora, încercând să distingă, printre crăpături, detalii care să le potolească, măcar în parte, curiozitatea. Dar unghiul era nepotrivit; singura imagine mai clară era o parte din pălăria meșterului, agățată în cui. S-au scurs așa mulți ani. Ceasornicarul era chiar bătrân. Chelise aproape de tot, iar puținul păr ce-i mai rămăsese, ca niște smocuri, pe la urechi, albise. De acasă pleca doar rareori. Pentru de-ale gurii, trimitea câte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
a acrit!” „Jos ceasu’!” „Jos...” „Nici nu mă gândesc!” a țipat cel asediat, amuțind iar gloata. „E un dar făcut târgului: nu poate fi înapoiat și nici distrus! Chiar dacă e unul otrăvit! O bomboană în care vă rupeți dinții!” Își agăța funia de gât. Când fluierăturile și huiduielile s-au mai potolit, Starostele postăvarilor i-a strigat: „De-acum nu mai e loc!... Aleargă și dă-l jos! Mai multă înțelegere nici Dumnezeu nu are! Nu te pune cu puhoiu’!” Dezmeticit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
scrie paginademedia.ro. „Grozăvia din iulie-august trebuie sa-i fi uluit pe liderii politici europeni mai ceva decât cohortele de pirande și puradei care, după deschiderea granițelor, au dat iamă pe bulevardele orașelor din Occident. Știți cum acționează balaoacheșii: se agață de tine, îți cer bani, insistă, devin agresivi, te înjură, te scuipa, isi sfâșie cămașă, își ridică fustele, iti fură portofelul. Fac focul în fața la Nôtre-Dame și pun pirostriile pe Champs-Elysées. Iar dacă încearcă să intervină vreun polițist, este stropit
Grigore Cartianu și Adevărul, sancționați pentru discriminare () [Corola-journal/Journalistic/80473_a_81798]
-
să tragă cu așa ceva? Plus că erau oameni care trăgeau de sus, cum ne-a împușcat și nouă colegul ăla. Aia a fost pușcă cu lunetă, de un alt calibru, străină. Oricum, nu era de-a noastră. A stat săracul agățat în gard acolo până l-au luat ăștia. Dar nici comandanții nu luau cele mai bune măsuri. Eu cred că știau ce se întâmplă, că puteau să vină și ei cu trupele alea de diversiune ale Armatei, să-i bage
Mărturia unui militar de la Timișoara:N-a existat niciun revoluționar. Totul a fost orchestrat, organizat și planificat by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/80505_a_81830]
-
Alteori toponimul vine de la numele stăpînului: de la Guma - Gumești. Bengescu vine de la Benga (Dracul, "te-a luat Benga") și de la numele lui toponimul Bengești (comună în Gorj). Iată cum porecla creează denumire geografică. În cazul parveniților, în loc de domeniu li se agață de nume ocupația joasă cu care au început. Așa sînt Vasilescu-Lumînărarul la Camil Petrescu sau, la Hortensia Papadat-Bengescu, Făinăreasa Ada Razu, devenită prin căsătorie, mă rog, prințesă. Sînt cîteva opere literare care au ca titlu porecla personajului central. Între ele
Personajele Porecle și diminutive by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/7864_a_9189]