KorAP: Find »[drukola/base=aglomerat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...44 45 46 ...124 >

3,081 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604

uniformă, însă ne-au instruit ca în oraș, pe cât posibil să nu purtăm uniformă, ci haine civile. Sunt mulți care merg îmbrăcați în uniformă. Mi se pare rușinos să mergi în uniformă și cu chipiul pe cap într-un metrou aglomerat. Nu aveam nici o regulă cum că trebuia să purtăm cravată. E libertate. Sunt și oameni care nu poartă cravată la birou. Când am coborât la Kasumigaseki, am auzit un anunț care spunea că undeva la Kayabachō avusese loc un accident

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
se poate întâmpla așa ceva, dar s-a întâmplat“ dă el din cap, parcă dezgustat. „Merg de la stația X până la stația Kayabachō, pe linia Tōzai, apoi de la linia Hibiya iau metroul până la stația X. Durează cam o oră. Metroul e destul de aglomerat. Ar fi bine să încercați si dumneavoastră, domnule Murakami, să vă urcați o dată. În special pe linia Tōzai, e groaznic. Dacă ridici o mână, nu o mai poți lăsa în jos. Se pare că e cea mai aglomerată dintre toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
e destul de aglomerat. Ar fi bine să încercați si dumneavoastră, domnule Murakami, să vă urcați o dată. În special pe linia Tōzai, e groaznic. Dacă ridici o mână, nu o mai poți lăsa în jos. Se pare că e cea mai aglomerată dintre toate liniile de metrou din Tokio. De obicei mă urc în metroul de 8:15, dar, deoarece în fiecare zi de luni avem sedință, iau metroul de 07.55. Am ajuns la stația Kayabachō pe la 8:00 și la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
linia Ginza, iar de acolo aveam de gând să ajung până la Hiro-o cu autobuzul care merge spre Shimbashi. Pentru că, ocazional, mai circul cu autobuzul ăsta, cunosc bine traseul. Din cauza faptului că linia Hibiya era oprită, în autogară era mult mai aglomerat decât de obicei. Acolo am zărit un coleg mai tânăr, care stătea ghemuit și se sprijinea de gard. Avea cam douăzeci și patru, douăzeci și cinci de ani. O femeie, tot de la noi de la firmă stătea lângă el și-l îngrijea. Doamna nu aflase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
am urcat direct în metroul care a venit. Chiar dacă stai jos, e atât de aglomerat încât ne atingem fețele unele de altele și nu e chiar așa de plăcut să iei loc. Bineînțeles că și în ziua aia era al naibii de aglomerat. De obicei, lunea e cea mai mare îmbulzeală. În general mă urc pe la ultima ușă din al patrulea vagon. Întotdeauna iau metroul la aceeași oră și, în mare, îmi sunt cunoscute figurile celor din jur. Însă, în ziua aceea, am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
imediat după ce treci de râul Tone. La începutul primăverii, în martie-aprilie, acolo se formează adesea ceață. Din cauză că reduce viteza, trenul întârzie. La Kita-senju am ajuns cu cinci minute mai târziu față de program. De aceea și în stația aceea era destul de aglomerat, era mai multă lume ca de obicei. Am trecut la linia Hibiya cu întârziere. Am luat metroul de 07.45. De obicei îl iau pe cel de 07.35. Aici a fost interesant destinul meu. „Datorită“ ceții am fost implicat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
să-mi cumpăr haină și geantă... De atunci le îmbrac mereu. Nu au nici un defect. Pe linia Tōzai stau mereu jos, la fel ca în ziua cu pricina. La Kayabachō schimb metroul. Stațiile sunt următoarele: Kayabachō, Hatchōbori, Tsukiji. E cam aglomerat. În special când trec de pe linia Tōzai, e îmbulzeală. Ca să schimb metroul cel mai aproape este primul vagon, care devine ultimul vagon de pe linia Hibiya. Pentru că stația e în formă de «L», aici e cel mai aglomerat. Din cauza asta, pe cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Tsukiji. E cam aglomerat. În special când trec de pe linia Tōzai, e îmbulzeală. Ca să schimb metroul cel mai aproape este primul vagon, care devine ultimul vagon de pe linia Hibiya. Pentru că stația e în formă de «L», aici e cel mai aglomerat. Din cauza asta, pe cât posibil, încerc să nu mă urc pe acolo și marg mai față. Ultimul vagon e plin până la refuz. Aproape că nici nu încap toți înăuntru. În plus, ieșirea de la stația Tsukiji, unde cobor, e în față de tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mod normal, mă urc la mijloc. Se pare că în ziua aceea metroul a întârziat puțin. Am avut impresia că a oprit mult mai în față ca de obicei. M-am urcat destul de aproape de capăt. Mi s-a părut la fel de aglomerat ca întotdeauna, poate puțin mai aglomerat. Pentru că lunea aceea a picat între câteva zile de vacanță, credeam că o să fie mai liber, dar dimpotrivă. Nu știu exact în al câtelea vagon m-am urcat. Dacă mă gândesc la poziția în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Se pare că în ziua aceea metroul a întârziat puțin. Am avut impresia că a oprit mult mai în față ca de obicei. M-am urcat destul de aproape de capăt. Mi s-a părut la fel de aglomerat ca întotdeauna, poate puțin mai aglomerat. Pentru că lunea aceea a picat între câteva zile de vacanță, credeam că o să fie mai liber, dar dimpotrivă. Nu știu exact în al câtelea vagon m-am urcat. Dacă mă gândesc la poziția în care mă aflam, să fi fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
îi place ceea ce face. „Dimineața plec de acasă la 07.15. Iau metroul de la stația Nishi-kawaguchi, linia Keihin-tōhoku până la Ueno, apoi trec la lnia Hibiya și merg până la Hiro-o. Îmi ia cam o oră și cincisprezece minute. Amândouă metrourile sunt aglomerate. Pe drum nu fac nimic. Mai ascult muzică la walkman. Cam atât. Ajung la firmă la 8:30, programul începe la 9:00. Plec din timp de acasă și nu am întârziat niciodată. De la Ueno la Hiro-o mă urc întotdeauna

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
destul de ocupat la muncă în martie. Eu mă ocup de zona Kasumigaseki. Pe banii Guvernului se cumpără multe aparate, se fac livrări mari. Cu alte cuvinte, trebuie să folosească fondurile alocate până la sfârșitul lunii martie. De aceea e cea mai aglomerată perioadă din an. Atacul a avut loc între zilele libere date de stat, însă eu nu-mi permiteam o vacanță prelungită. Dimineața mănânc puțin - o plăcintă, beau cafea - și am plecat. Ca să pot sta jos, aștept să treacăcâteva metrouri la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
îmi ia cam o oră și cincisprezece minute. E destul de departe. De acasă până la stația Urawa iau autobuzul și cu JR mă deplasez până la Ueno. Acolo trec la linia Hibiya și merg până la Kayabachō. De la Urawa la Ueno e foarte aglomerat. E atât de mare îmbulzeala, că te doare tot trupul, nu poți să deschizi un ziar să citești. La fel se întâmplă și la metrou. De când plec de acasă până ajung la firmă nu pot să stau jos. Nu numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
era să plecăm. Ieșirea de la stația Kodemmachō e chiar la mijlocul peronului, iar cei din față trebuie să se întoarcă pentru a ieși. De aici nu mai sunt sigur de nimic. Presupun că am mers prin metrou deoarece peronul era prea aglomerat. Partea asta este în ceață. Îmi aduc aminte că am văzut oameni căzuți. De asta sunt sigur. Parcă era o baltă lângă una dintre bare. Iar mirosul - similar cu mirosul solvenților folosiți pe șantierele de construcții... îmi dădea senzația de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
treaba. Sâmbăta e liberă, dar nu mă duc nicăieri să mă distrez, poate cel mult la sfârșitul anului. În această perioadă (i-am luat interviul pe 18 august) nu am încercat să-mi iau concediu. Dimpotrivă, de Obon sunt foarte aglomerat. Pentru că toate firmele sunt în concediu, schimbăm toate sistemele calculatoarelor. De aceea sunt ocupat până peste cap. Bine, nu mă duc la serviciu sfârșitul și la începutul anului, dar în alte zile libere mă duc frecvent. Deci, de ce suntem atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
e chiar mic, dar, din câte am auzit de la alții, nici prea grozav. Firma e în Roppongi. Iau autobuzul la 7:00 până la stația Gotanno, apoi metroul de 07.42 sau 07.47 din stația Naka-meguro, linia Hibiya. E foarte aglomerat. Câteodată nici nu poți să te urci în el. La Kita-senju urcă și mai mulți oameni. Ești strivit, de parcă ai fi conținutul unui sendviș. Simți că te afli într-un pericol fizic. Ai impresia că o să mori strivit. Odată am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
așa ceva?» Eu stăteam pe scaunul din față, iar cei doi în spate erau cam amețiți. Am deschis toate geamurile la maximum. Pe drum era ambuteiaj. La Tsukiji circulația era oprită. Am mers drept înainte pe bulevardul Harumi. Era foarte, foarte aglomerat. Ne-au făcut consultație la ochi și ne-au pus imediat perfuzii. Părea un spital de pe frontul de luptă. Era plin de perfuzii pe hol... Mie mi-au pus două. Atunci nu îmi era chiar atât de rău. Nu m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
mai târziu, am făcut ordine doar și din cauza acestui lucru am întârziat zece minute. Nu am adormit la loc. Nu mi se întâmplă niciodată. La Takenotsuka am trecut la linia Hibiya. Pot să schimb și la Kita-senju, dar e prea aglomerat. În urmă cu șapte sau opt ani mi s-au spart ochelarii în metroul de acolo. Când să trec la linia cealaltă, toți mă împingeau din toate părțile. De atunci nu am mai pus piciorul acolo. La Takenotsuka ai șanse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
pot să spun că mi se potrivește.“ După ce a ieșit din spital, a avut probleme cu migrenele. Îl durea atât de tare capul, încât nu putea să doarmă. Nu s-a vindecat complet într-o săptămână. Deoarece era o perioadă aglomerată, deși i-a fost foarte greu, a doua zi s-a dus la muncă. Se pare că atunci îl cam năpădeau gânduri negre. Seara, după interviu, s-a întors acasă cu o mașină crem, nou-nouță. Un automobil pe care îl

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
firmei. Vorbele lui vibrează de încrederea că el, toată viața, și-a făcut pe deplin datoria. „Drumul până la muncă durează o oră și douăzeci și cinci de minute. Merg de la Hasuda la Ueno, apoi trec la linia Hibiya. Metroul acesta e mereu aglomerat. E prea puțin spus aglomerat, e super plin. Suntem băgați unul într-altul, nici nu avem de ce să ne ținem. Timp de patruzeci și trei de minute stau în picioare. Nu e ușor. În fiecare stație mai urcă oameni. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
plecat mai devreme ca să duc suvenirurile pe care le-am luat din excursie. Îmi era greu să mă urc în metrou, la orele de vârf, cu suvenirurile în mână, așa că am plecat puțin mai devreme. Linia Hibiya e extraordinar de aglomerată. Plus că trebuia să arunc și o privire peste treburile care s-au rezolvat în lipsa mea. Cadourile? Genul de suveniruri pe care le iei atunci când mergi într-o excursie peste ocean: Old Parr (whisky), bucățele de carne de vită uscată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
am rugat pe domnul Asahara să mă mute în departamentul acesta. Viața la care speram decurgea în felul următor: jumătate din zi antrenament și cealaltă jumătate să mă ocup de dublarea casetelor. Când eram în partea cealaltă eram atât de aglomerată, că abia apucam trei ore de somn. Am reușit să scap fără să am legături amoroase cu el. Eram ușurată că a mers. M-a chemat în camera lui, iar înainte a făcut niște aluzii referitoare la subiectul acesta. M-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555

a-l binecuvânta pe el și pe toți cei ce-l înconjurau. La scurtă vreme după aceea, Sebastianus coborî din nou în stradă împreună cu Dubritius și Rutilius, care trebuia să-l acompanieze la Sangiban. De îndată ce se regăsi în haosul pieței aglomerate, îl văzu venind spre el pe Vitalius, cu o expresie de alarmă ce nu prevestea nimic bun. — Eminentissime... se bâlbâi, aruncând o privire nesigură către Dubritius, Etbinus, băiatul acela care era cu noi... — Da, ce e cu el? Vitalius înghiți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
de a duce apoi în biserică trupul lui Etbinus, se îngriji să întărească paza la reședința episcopului, apoi se îndreptă către ziduri, deschizând drumul lui Sebastianus și tovarășilor săi. încet, încet, pe măsură ce se apropiau de bastion, găseau drumul tot mai aglomerat cu oameni înarmați, căci, după ce încetase atacul dușmanului, apărătorii se odihneau. Printre ei, datorită inconfundabilelor armuri cu solzi, alcătuite prin îmbinarea între ele a unor păci de corn sau a unor unghii de animale, Sebastianus recunoscu mulți alani. între războinicii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542

cu câțiva ani înainte de la hotelul Bismark, din Chicago. Îmi răspundea la ceea ce a fost, cu siguranță, cel mai ambițios bloc de scrieri din câte am comis în anii aceia. Era anul 1940 și încă locuiam amândoi în apartamentul foarte aglomerat al părinților noștri, de pe una din străzile Seventies, în East Side. Eu aveam douăzeci și unu de ani și eram liber, să spunem pe cât de liber poate fi un tânăr scriitor nepublicat, livid la față. Seymour avea douăzeci și trei de ani

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]