179,567 matches
-
nici un fel impresia că problemele societății românești nu-l mai afectează decît într-o mică măsură, sau doar tangențial. O doamnă care a locuit mulți ani în California îmi mărturisea că fiicei ei, care a venit numai de cîțiva ani aici, căsătorită fiind acum cu un american, îi este rușine să vorbească românește în casă; e convinsă că nu va fi privită cu ochi buni de vecini și colegi dacă va mărturisi că s-a născut în România". În acest context
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
senzațional (un substitut al unui anume izolaționism ca și al aculturației), americanii "se dau în vînt după fantasmagorii a la Dracula, pentru că în imaginația lor, Transilvania, grație romanului irlandezului Bram Stoker, este un pămînt populat cu vampiri și strigoi. De aici și presiunea unor structuri ale imaginarului asupra codului etic al românilor. Fatalmente, sîntem judecați astfel prin ceea ce avem negativ. Personalități ca Enescu, Brâncuși, Eliade sînt cunoscute în cercuri extrem de restrînse, superspecializate". Gabriel Stănescu " Unde am fugit de acasă? Interogație asupra
Românii din Lumea Nouă (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14086_a_15411]
-
funcționarii și aleșii locali de la Brașov s-au grăbit să-și găsească un loc de scăpare, ignorînd că dacă dispar alegătorii, nici ei, aleșii, nu mai au pe unde scoate cămașa veniturilor și privilegiilor. Avem de-a face, de fapt, aici, cu lipsa totală a sentimentului de onoare al onorabililor județeni. Și nu îndrăznesc să mă gîndesc cîți alți potentați județeni de prin alte regiuni ale țării n-ar fi urmat acest exemplu dacă nu l-ar fi făcut presa de
Caleidoscop cu Saddam Hussein by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/14098_a_15423]
-
un singur număr din "România literară", 8 din 26 februarie 2003, am citit în trei rânduri, în două articole diferite, expresia latinească magna cum laude scrisă greșit cum laudae (la pag. 15 de două ori și la pag. 21 o dată). Aici nu mai încape îndoială în privința felului cum s-a ajuns la forma greșită: autoarele textelor sau corectoarele (judecând după semnături și după caseta tehnică, în ambele cazuri este vorba de două persoane diferite) nu știu sau știu foarte prost latinește
VOCI DIN PUBLIC () [Corola-journal/Journalistic/14076_a_15401]
-
de fapt, deseori, "după aceea". Așa cum ultimul film al maestrului regizor dă la iveală kitsch-ul din filmele-i anterioare, tot așa acțiunile noastre de azi par să modifice faptele întâmplate cu-o sută de ani înainte. Eu însumi șed aici cu bunicul meu pe genunchi. Se înfurie când vede rolul pe care voiam să i-l dăm, dar el nu are decât patru luni și nu poate articula cuvintele: gg, gg - Ochii i-au ieșit din orbite! 6. Ca și cum aș
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
6. Ca și cum aș încerca în zadar să mă desprind de întunericul cel fără de chip, care a pornit-o bombănind pe scări în jos, etaj după etaj, secol după secol: un întuneric pe care îl știm prea bine. În holul de aici, închise între porți de aramă, claie peste grămadă zac toate gândurile gândite vreodată. Ce miros puternic de praf în întuneric! În mijlocul încăperii stau sarcofagele, semănând cu acelea ale dinastiei Ming, deși cele de aici sunt mult mai mici și și-
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
știm prea bine. În holul de aici, închise între porți de aramă, claie peste grămadă zac toate gândurile gândite vreodată. Ce miros puternic de praf în întuneric! În mijlocul încăperii stau sarcofagele, semănând cu acelea ale dinastiei Ming, deși cele de aici sunt mult mai mici și și-au pierdut culoarea. Când mă apropii de al treilea, simt o străfulgerare: Ceva îmi spune că stau lângă mormântul ce-mi este hărăzit. Ghidul, însă, mi-a ghicit temerile și dă din cap că
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
7. Aceasta este una dintre capcanele istoriei. De câteva ore sau zile Leningradul a primit vechiul nume. Iar polițistul îmi răsfoiește agenda de buzunar, trecând prin memoria mea filă cu filă. "Dați-mi voie să vă explic, în mod neoficial ..." Aici nimic nu există în mod neoficial!" Cu o mișcare a mâinii îmi arată Neva, magaziile înfometate, palatele suspendate, uniformele care, tremurând de frig, își așteaptă rândul la feribot. Toate fac parte din răspuns. Răsfoiește mai departe: mă suspectează că am
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
duce cu ea. Rătăcesc și se lasă întunericul, nu, nu e-ntunericul - ci mai degrabă o nimicnicie pe un drum sinuos, acoperit cu praf de var. Seamănă cu drumul dintre sat și biserică dar nu e un drum iar pe-aici nu există nici sat, nici biserică. Tot ce știu e că această rătăcire mă duce tot mai departe. Doar cuvintele tale, doar vorbele care mă știu, care-mi știu gândurile și teama, doar ele mai pot să apuce de mână
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
care este în conflict cu istoria sau, mai degrabă, care trăiește paralel cu istoria. Istoria și politica încearcă în van să soluționeze sau să mascheze problema fundamentală a condiției noastre, căci ele nu pot răspunde acestor întrebări: ce fac eu aici? De ce sînt aici? Ce este lumea din jurul meu? Sînt întrebări elementare, pe care istoria le face uitate, dar pe care nu poți să nu ți le pui: nu trebuie să-ți pierzi conștiința de sine". Spațiul apare și el ficționalizat
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
conflict cu istoria sau, mai degrabă, care trăiește paralel cu istoria. Istoria și politica încearcă în van să soluționeze sau să mascheze problema fundamentală a condiției noastre, căci ele nu pot răspunde acestor întrebări: ce fac eu aici? De ce sînt aici? Ce este lumea din jurul meu? Sînt întrebări elementare, pe care istoria le face uitate, dar pe care nu poți să nu ți le pui: nu trebuie să-ți pierzi conștiința de sine". Spațiul apare și el ficționalizat în proiecția "englezească
O perspectivă asupra lui Eugène Ionesco (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14108_a_15433]
-
tomul greu Universul cărților de Albert Flocon, studiu istoric de la origini până la sfârșitul secolului al XVIII-lea tradus la noi de Radu Berceanu, volum apărut în Ed. Științifică, 1976. Tot atât de actuală, pe cât captivantă, istoria scrisului universal... Computerul, vrând nevrând, face aici, deocamdată, un pas îndărăt. Însăși povestea lui, a sistemului prezent de informare și comunicare, nu ar fi fost cu putință fără de magiile însemnărilor, pe stâncă, piei, vegetale, nu mai puțin complexe. Începând cu nodurile incașilor, Quippusurile, sforile înnodate din loc
Milton, 1644 by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14109_a_15434]
-
I, Carol II, Mihai I. Mai departe nu am urmărit destinul ei, înțelegând că trebuie lămurite originile și diseminarea textului. Însă destui din generațiile vârstnice și mijlocii, dacă le spui primele două versuri, spontan le continuă pe următoarele. Rezultă de aici că nu-i exclus ca Noaptea de Crăciun să fi înfruntat întunericul comunismului pe alte căi. Fiindcă poezia e vie în conștiința culturală românească. Nu însă în întregime, nu în totalitatea versurilor a fost inserată în cărți școlare frumoasa poezie
Și poeziile au soarta lor... by Teodor Tanco () [Corola-journal/Journalistic/14115_a_15440]
-
Gheorghe Grigurcu are perfectă dreptate atunci cînd acuză rolul criticii în proliferarea nonvalorii: "Dacă revistele și editurile, cu toate bunele intenții, trimit în lume, periodic, cantități apreciabile de scrieri mediocre (...), cu adevărat de neiertat rămîne mediocritatea care dobîndește girul criticii. Aici rezidă, după părerea subsemnatului, miezul chestiunii. Conștiința critică, oricît de imperfectă, e un filtru împotriva subvalorii, care trebuie înțeles și respectat ca atare" (p. 299). Unele judecăți ale lui Gheorghe Grigurcu la adresa contemporanilor sînt excesiv de dure. Andrei Pleșu este luat
Gheorghe Grigurcu par lui même by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14105_a_15430]
-
explicit, de multe ori cu evidente particularizări creștine. Întoarcerea la natură, la energiile primare ale vieții și la nenumăratele miracole disimulate în formele cele mai umile, așa cum se proiectează ea în ideologia și în estetica grupului Prolog, și-a găsit aici un fel de anticameră a Creatorului și, deopotrivă, un topos artistic. În care mai așteaptă și din care se hrănesc și alți artiști importanți din generațiile mai tinere, cum sînt Ioana Bătrânu, Mihai Sârbulescu, Dinu Săvescu, Mircea Tohătan etc. Dar
Amneziile posterității (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14119_a_15444]
-
supuși aleșii neamului. Cele două noțiuni ce desemnează în limbajul păsăresc al puterii opoziția și vechea moștenire, să constituie în permanență pentru ziarist subiecte ce trebuie scrise numai cu acid sulfuric. Altfel, Amărîtul de ziarist va fi convocat în fața areopagului. Aici i se vor rosti "frumoase declarații de dragoste și iubire." Izvorîte din simfonia grotească a rinocerilor Asemănătoare Evadărilor de pe cruce... Nelu Sutimănescu În "România literară" nr. 2 din 15-21 ian. 2003 am descoperit două greșeli: pag. 16 - Nu se poate
voci din public () [Corola-journal/Journalistic/14126_a_15451]
-
abată atenția de la marea lui afecțiune, rezultată din cunoașterea omului, direct, dar și prin mijlocirea corespondenței de la toate vârstele, a lui Marin Sorescu, dependent mereu de fratele mai mare George, care s-a și îngrijit să i-o publice. De aici îi conturează portretul, nu ferindu-l de indiscreția ochiului criticii, ci alegându-i cu știința echilibrului calitatea interlocutorului, conjuncția preocupărilor distincte cu ordinea ideilor constituite într-o scenografie de la imagini gingaș capricioase la un sistem de alcătuiri complicate și totuși
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
de ape, în care orice preferință este supusă disciplinei, îi traduce conștiința cercetătorului, aplicat în rotunjirea unei ediții, care nu-și poate permite riscul omisiunilor și depărtarea de la veridicitatea interpretării. Pentru că, Mihaela Constantinescu-Podocea posedă arta alegerii componentelor "referințelor critice", care aici ocupă un spațiu important. Ca dimensiune. Nici nu se putea altfel, pe cât s-a scris, referitor la acest subiect. Dar sigur și mai mult, prin alegerea textelor, deopotrivă asemănătoare dar și variat-interpretative pe aceeași temă: luciditatea, fantasticul, inițiativa în depistarea
Ficțiunea realității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14112_a_15437]
-
al XIX-lea", iar pe de alta, "să arate ce face un mare poet din instrumentul obștesc al limbii lui naționale, aducînd-o la o putere superioară a expresivității ei artistice" (T. Vianu). Realizatorii Dicționarului limbajului poetic eminescian (avem în vedere aici proiectul în ansamblul său, celelalte volume aflîndu-se în etapa pregătirii pentru tipar și urmînd să apară în cursul acestui an) au înregistrat toate unitățile lexicale, din întreaga creație eminesciană, avînd ca argument ideea că fiecare cuvînt aparținînd limbajului poetic construiește
O nouă perspectivă by Zamfir Bălan () [Corola-journal/Journalistic/14136_a_15461]
-
desenul pentru căpitanul Blay? Ea ridică din umeri. - Mi-e indiferent. Asta n-are nimic de-a face cu mine și nici nu mă poate afecta, nici fumul scîrbos, nici mirosul de gaz, nici absolut nimic din tot ce se-ntîmplă aici... Absolut nimic! - De ce zici asta? Ochii ei strălucitori mă priveau fix, dar nu păreau să mă vadă. - Pentru că foarte curînd o să plec departe de aici - zise cu un zîmbet malițios. De-asta, băiete
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
afecta, nici fumul scîrbos, nici mirosul de gaz, nici absolut nimic din tot ce se-ntîmplă aici... Absolut nimic! - De ce zici asta? Ochii ei strălucitori mă priveau fix, dar nu păreau să mă vadă. - Pentru că foarte curînd o să plec departe de aici - zise cu un zîmbet malițios. De-asta, băiete
Juan Marsé - Vraja Shanghaiului by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/14093_a_15418]
-
torsul pisicii dar și "o secundă când totul se năruie". Există candoarea și ignoranța până când între pământ și cer începe să vrea să se miște sufletul către înapoi, sau către înainte? Cum să-nțelegem corect semnalele sufletului, semnele de nerăbdare aici, cruzimile lui de nemuritor, în mintea vie și în trupul copilului, trecător? Citind câteva din poemele Cristinei, aduse la redacție de prieteni care nu se împacă deloc cu răpirea ei dintre vii, căci nu-i lipsea nimic, spun aceștia, avea
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14124_a_15449]
-
Tombe la neige...". Eu nu plîng, pentru că nu aștept pe nimeni. Mă pregătesc să plec spre Sibiu. Aș vrea, înainte, să beau o cafea în restaurantul hotelului. Nu e chip. Se pregătesc mese festive. Peste cîteva ore se vor strînge aici 280 de femei, doar femei, ca să se sărbătorească. Între timp, apare și dizeuza. "Dumneavoastră nu aveți liber?", întreb și eu ca să leg o conversație. "Eu sărbătoresc prin muncă, stimată domnișoară." Și eu tot prin muncă, că doar nu mă lăfăi
La căsuța albă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14114_a_15439]
-
e manechin de ocazie; are o mamă plictisită și o familie burgheză plictisitoare; după un mic amor ratat (soldat cu un avort și o încercare de sinucidere), are impresia că întîlnește marele amor, în persoana unui tînăr veterinar, evreu; de aici începe comedia! Dumnezeu e mare, eu sînt mititică (Dieu est grand, je suis toute petite) e o comedie franțuzească, dar nu una "de rîs", ci mai degrabă una de plîns - din mai multe puncte de vedere, începînd cu subiectul și
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]
-
de la pomana porcului, fără să-și mai ia rămas bun. Povestea "de dragoste" (de o "decență" dusă pe cele mai înalte culmi ale lipsei de naturalețe) se intersectează cu alte fire epice, menite să configureze portretul unei lumi în tranziție. Aici apar: un sexi-club, o prostituată, un unchi bătrîn, cu o avere nerecuperată, un turc escroc, specialist în "recuperări" ș.a.m.d. Cînd turcul o anunță pe doamna doctor că bătrînul ei unchi (care părea, totuși, în deplinătatea facultăților mintale) i-
Dumnezeu e mare, ele sînt mititele by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14120_a_15445]