1,907 matches
-
1937, să scriu câteva rânduri spre a adresa mulțumiri atât matale, cât și doamnei pentru strădania ce ați depus, ca să ne simțim atât de bine și să uităm, măcar câteva clipe, măruntele amărăciuni care ne întâmpină în viață. Dar, odată ajunși acasă, am intrat în iureșul vieții de toate zilele, care, mai ales acum toamna, te îndeamnă să te gândești la pregătirile pentru iarnă. Și astfel, s-a născut această întârziere regretabilă. Sunt îndemnat, totuși, să trimit aceste rânduri, conducându-mă
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
călătoriei, dar, de ce să nu spunem, este bine și frumos, suntem tare mulțumiți și fericiți că acum suntem la noi acasă, în apartamentul nostru plăcut ornat, stăm comod și dormim liniștit. Numai după o astfel de călătorie, pe diferite meleaguri, ajunși acasă, poți face corect deosebirile și înțelege realitatea vieții. Nici nu am sosit bine acasă că iată, realitățile vieții iarăși mă cheamă la București... Pe data de 14, 15 și 16, ba chiar și pe data de 17 decembrie sunt
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
de profesorul Alex. Mânăstireanu, „Călător...prin vâltoarea vremii”, în patru volume, sute de pagini... Aserțiunile profesorului în ele se referă permanent și cu caracter pregnant la istoria satului, a locurilor natale îmbogățite cu oameni de seamă, plecați de la țară și ajunși distinse personalități ale țării. Motiv de mândrie și pentru profesor care își încheie volumul IV al „Călătoriilor” sale simbolice prin timp cu cuvintele: „Cu cele bune petrecute, dar și cu unele neplăceri ce am avut, viața în sine a meritat
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
cumpărând cartea poștală, crezusem că voi fi în stare să sfidez parada tuturor nodurilor. Voiam să-mi extirp frica, să privesc cu tot dinadinsul cartea poștală până ce frica avea să-și piardă efectul. Dar n-am putut-o scrie nimănui. Ajunsă acasă, am vârât-o într-un sertar sub tot felul de hârtii. Zace acolo de ani de zile. Nu pot s-o scriu nimănui, și nici să scap de ea. Așa cum elita puterii își deghiza asasinatele în sinucideri, proceda și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la timpul stabilit ea să mă imobilizeze în somn, iar după ce dispăream din compartiment ar fi călătorit ca și ceilalți doi până la gara următoare. Sau și-ar fi continuat drumul până în zori, pentru ca apoi să facă drumul retur și, o dată ajunsă acasă, să se vâre frumușel în pat. Primind o zi liberă ca să se poată odihni în voie. De-abia fusese stinsă lumina în compartiment că a și adormit, începând să sforăie puternic. Putea cineva adormi atât de rapid, ori persoana
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-i iubească de la nouăsprezece ani, din 1945, când fusese deportată pe cinci ani la muncă silnică în bazinul Donețului din actuala Ucraină. A blestemat și a adorat cartofii, a suferit din cauza lor de foame cronică, pentru că nu erau niciodată destui. Ajunsă numai piele și os, tot cu cartofi s-a hrănit până ce s-a mai împlinit și pielea i s-a netezit la loc. Cartofii erau aliment de bază și principiu ultim - al morții prin înfometare ori al supraviețuirii. Mama a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
judecății sale naturale. Dar pentru prima oară am simțit că era bine că ele existau. Cum altfel aș fi putut ajunge prin peisajul acesta continuu într-o altă țară? Dacă asta-mi folosea la ceva era încă incert. Plopii golași, ajunși acum plopi austrieci, îmi cutreierau privirea, dar cu arcușul lor făceau să răsune în această primă libertate a creierului meu un cântec hibernal: Punem noi mâna pe tine, oriunde-ai fi. Într-o bună zi - trăiam de un an la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
scriu despre Coriat, fratele lui Ogerd, care a stăpânit Novgorodul, că a avut patru fii: cneazul Iurie, cneazul Alexandru, cneazul Constantin și cneazul Theodor. Pe cneazul Iurie, valahii l-au luat ca să le fie voievod și l-au otrăvit acolo. Ajuns voievod, Jurg Coriatovici a hotărât, în primul rând desigur, smulgerea Moldovei de sub dependența Coroanei ungare și alăturarea ei de Lituania, apoi continuarea luptelor pentru lichidarea ultimei stăpâniri tătărăști de la gurile Dunării. Un act emis, în 3 iunie 1374, la Bârlad
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
pălmuire a vinovatului. La Sadoveanu, boierul își vâră argatul cu picioarele în lăptocul înghețat al morii ca să simtă zimții gheții. La Caragiale, un Ion este justițiat ad-hoc printr-o bătaie zdravănă, pentru că are opinii estetice diferite de ale surorii sale, ajunsă boieroaică, și nu îi place interpretarea muzicală a unui măgar învățat. În alte povești, cu haiduci și nu numai, aceștia sunt puși în butuci, ținuți cu fața în fum de ardei, bătuți cu harapnicul etc. În secolul XIX chiar, un
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
realiza oare Rică Venturiano o operă politică? Aparent, ca soț al Ziței și cumnat al lui Jupân Dumitrache, șansele sale scad. Dar în ultima piesă, neterminată, a lui I.L. Caragiale ar fi trebuit să-l regăsim om politic cu renume. Ajuns deputat, Spiridon Necșulescu din Titanic vals nu vrea decât să strângă în jurul său familia și izbutește. Opera lui e de factură casnică și genealogică. Fiecare cu izbânzile lui... Chirică din Omul cu mârțoaga e un specialist al turfului care edifică
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
Ferentarul mândru și frumos ca crinul/ Când pe mal se-arată tremură Vidinul. Înmormântările urbei se fac pe muzică de fanfară militară. Moș Teacă mărșăluiește alături de trupă încă înainte de a împlini 15 ani și ca jucării pretinde un tambur major. Ajuns căpitan, cere gorniștilor să cânte scurt. Compune el însuși marșuri și respinge ideea unui recrut că adunarea ar fi și o operație matematică: „Adunarea se cântă, boule!” Sergenții și locotenenții lui Bacalbașa fredonează marșuri care glorifică frumusețea vieții ostășești. Locotenenet
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
eretici și criminali... Și ce s-a întâmplat cu ei? N-au mai ajuns niciodată la suprafață. Ai auzit de grote, nu? Sunt câteva sub vârtej. Stau cu „gurile“ deschise, gata să înhațe tot ce le pică la îndemână. Cei ajunși acolo hoinăresc în beznă pe veșnicie. Vârtejul domina zona. Aveai impresia că din el se înalță nori de aburi uriași. Răsuna precum gemetele a nenumărate suflete în agonie. Ea a găsit o bucată de lemn de-o palmă și a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
inepuizabili în descoperirile geniale și în organizarea excursiilor în împrejurimi sau a plimbărilor cu barca. Primele Norme Sfinte Într-o zi au organizat o excursie la Ceraino: un sătuleț de patru case întinse de-a lungul malului stâng al Adigelui. Ajunși acolo, băieții și-au scos încălțările și au început să bălăcească prin ghiolurile Adigelui. Căutau pietricele de râu aplatizate și se întreceau în a le azvârli razant pe deasupra apei, pălmuind râul mocirlos și somnolent. Spre amiază a sosit pe neașteptate
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
și compasiune indivizi cu orizonturi strâmte, dar cu vanități mari, tonalitate ce nu se mai regăsește în ...Escu, cea de-a doua piesă ce urmărește destinul familiei Necșulescu, pusă în scenă în 1933. Comedia reia destinele tinerei generații de Necșulești, ajunși acum, la vârsta maturității, în pătura de sus a societății, dar la fel de goi pe dinăuntru. Ambiția parvenirii și-a asociat cinismul, iar în plan sentimental domină lipsa de moralitate. Decebal Necșulescu visează un fotoliu ministerial și, cum scopul scuză mijloacele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288326_a_289655]
-
atât imaginea socială și vizualizarea ei, cât imaginarul mărcii; cu cât e mai puțină valoare statutară în consum, cu atât crește potențialul de orientare al valorii imateriale a mărcilor. Fetișismul mărcilor, luxul și individualismultc "Fetișismul mărcilor, luxul și individualismul" Odată ajunși aici, nu putem eluda o întrebare: cum să conciliem avântul consumului emoțional cu gustul pentru marcă, remarcat atât la tineri, cât și la adulții din noile clase înstărite 7? Merită să ne oprim asupra acestei chestiuni nu doar pentru că lumea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
cum o dezmierdam eu deși nu era decât cu vreo zece ani mai tânără. Un măr de-ar fi avut, și pe acela l-ar fi împărțit cu cei de alături. Era tare mândră de cei doi băieți ai ei, ajunși oameni bogați nu numai intelectual, amândoi cu studii superioare, ci și material, că amândoi aveau casele lor, unul chiar vilă într-un cartier nu prea aglomerat, iar celălalt cu vreo două-trei apartamente, fiecare cu mașină, nu câte una, ci și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
la prășit, după puțin timp a fost nevoită să întrerupă lucrul, și îngrijorată, și-a rugat soțul să o ducă acasă pentru că-i e rău. Pe drumul către casă zduncinăturile căruței i-au mărit durerile și i-au înmulțit junghiurile. Ajunsă acasă, a trebuit să se așeze la pat, iar soțul a chemat cu grabă pe mama lui, care locuia aproape, care și-a dat seama despre ce este vorba. Aceasta, fără să-și vadă nora, a chemat „moașa”, o țărancă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
avut cîndva talent (nu era un simplu imitator balcanic al lui Fellini, așa cum Horațiu Mălăele, în Nunta mută, e un simplu imitator al amîndurora ; imaginile lui erau în același timp felliniene și noi), dar în ultimul lui film de ficțiune ajuns și pe ecranele noastre, Viața e un miracol, prospețimea dispăruse cu totul (părea regizat de Mălăele) și aici nu mai are decît prezența lui de rockstar, gîndurile lui profunde (și ele tot de rockstar) și sterilul resentiment al periferiei împotriva
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
tăgadă, lipsa unei culturi politice minime din partea majorității cetățenilor chemați la vot. Informația corectă a ajuns foarte greu în mediul rural, unde TVR și Radiodifuziunea dețin monopolul și a fost receptată greșit sau a fost respinsă de categoriile defavorizate (săracii ajunși la limita suportabilității, pensionarii în general tributari educației din perioada comunistă). Măcar dacă n-ar fi existat cenzura din TVR și din Radio, care abia acum iese mai pregnant la lumină. Presa independentă și organizațiile neguvernamentale deja se ocupă de
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
jos, după ce s-a stâmpărat 184 bine căldura de iulie, am apucat pe-o cărare poncișă 185 care urca prin o pădure de mesteacăn și după o oară și jumătate de mers în voie, am ajuns în vârf. Dar odată ajunși acolo, Doamne sfinte, ce panoramă! De o parte, cât străbați cu ochiul, șesul îmbracat cu ogoare, strălucitor de lumină și de verdeață, împodobit cu nenumărate sate și livezi; de ceilaltă parte, munții care se rădică împrejurul cetăței, negri, fioroși, acoperiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
dânșii ca niște porumbei scapați din colivie, iar noi de asemenea n-am încetat de a-i privi pe dânșii precum și minunele ce ne-nconjurau. De ce ne suiam, de ce vederea se întindea asupra Alpilor mai largă, mai impunătoare; dar, odată ajunși sus, ne-am pomenit acoperiți de un nour negru și posomorât care a venit ca un balaur asupra noastră și ne-a închis vederile din toate părțile, de mai nu ne puteam distinge între noi. Apoi nourul a trecut lăsând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
muncă de obicei ingrată, cu nervi, cu prietenii avariate, cu singurătate, cu relații încordate în mediul nu atât literar, cât... scribo-gășcar. Și tot la ,,astăzi" referindu-mă, consider că supralicitarea hodoronc-tronc a unor noțiuni vagi, gen textualism, postmodernism, critica literară ajunsă ea însăși literatură (sui generis) etc. a dus, de fapt, la dispariția criticii literare autentice, în spiritul și specificul ei ce trebuie să fie perpetue, transepocale. Rar cine mai încearcă să testeze literatura sub aspectul autenticității estetice, artistice, să o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
pierdut firea, eram julit și urzicat și împiedicat și zgâriat prin toți târșii uscați de sub munții Ceahlău la cules hribi, fragi și zmeură prin păduri, unde nu o dată rămăsesem fără vacă, Rândunica, mult mai deșteaptă ca mine. O găseam întotdeauna ajunsă, la iesle, lăptoasă și devreme acasă. Așa că, viteaz, la Roman, mă orientam după turnul cu ceas al Episcopiei, vizibil din tot orașul, ca piscul Toaca deasupra Ceahlăului. O găseam pe doamna speriată, pe mătuși la poartă, iar eu, derbedeu, pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
puțin partidele nu pot face nimic în fața avalanșei prețurilor, nici măcar pentru a fi păstrate în limite suportabile. Ce poate face Guvernul ? Poate să dea pomeni, numite subvenții, la cine trebuie și mai ales la cine nu trebuie, ajutoare pentru cei ajunși singuri în nevoi, că la toată urma „cum îți așterni, așa dormi”. Dacă n-ai vrut să muncești, n-ai anii de pensie, sau ai căzut pradă politicii sociale postdecembriste și ai fost scos la pensie la 40-45 de ani
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
hingheri. Pot pune mâna-n foc că treaba cu javrele nu s-ar fi făcut dacă Europa civilizată nu și-ar fi trimis pe malurile Dâmboviței o fostă glorie a ecranului, care, prin anii ’50, scandalizase lumea cu nerușinarea ei, ajunsă acum o prună uscată pe lozniță, incapabilă să mai fie impudică, dar numai bună să se ocupe de dulăii scăpați pe străzi. Apoi s-au făcut niște adăposturi și pentru oameni, dar n-au mai fost așa mediatizate... Cine nu
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]