1,673 matches
-
din experiența acumulată până atunci că, indiferent de imaginația criminalilor, o crimă perfectă nu exista. Mai devreme sau mai târziu, de regulă exact atunci când criminalul punea capul pe pernă și dormea fără vise, imaginându-și că nici Sfântul Petru cu alaiul său de îngeri nu-l mai poate tulbura, se găsea un detectiv abil care să dea de capăt întregii afaceri. Ițele erau descurcate, criminalul săltat din scutece, judecat și condamnat, iar dosarul clasat. După aceea, exact ca în producțiile de la
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
reveni cu privirea pe axul drumului, mânând cai către cimitirul amplasat tocmai la periferie. Scriitorul vizualiză pentru câteva fracțiuni de secundă și scena în care sicriul era coborât în pământul clisos, însă reveni repede în... realitate și se concentră asupra alaiului mortuar. În urma dricului - de o parte și de alta, dar și deasupra, erau prinse coroane de flori -, mergând încet, cu capetele plecate și cu privirile înfipte în pământ, se aflau personajele care-i bântuiseră viața ultimelor zeci de ore: Agentul
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
din reflex. Nu se aștepta (dar dacă se aștepta, nu poate fi și aceasta o întrebare?) să vadă vreo femeie îmbrăcată într-o rochie verde, deloc provocatoare. Și nici nu o văzu. Plecase cu noaptea pe umeri, atrăgând după ea alaiul mut al unor gânduri sortite să nu devină niciodată cuvinte... Se îndreptă către mașină, scoase cheile din buzunar, în timp ce în urechi îi răsuna încă muzica acelui saxofonist atins de geniu. Da, murmură, unii oameni sunt mângâiați de Dumnezeu încă din
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
care se potolea pe veci; cam așa; ce mare poveste? Niște stricați, toți! Va veni o zi! Nu! Poate, de acolo, de sus, ai văzut, Antonia, nu demult, cînd Papa a mers la Barcelona să sfințească Sagrada familia lui Gaudi, alaiul homo ce l-a Însoțit, la doi pași, pe pontif pe drumul pînă la catedrală. Nenumărate perechi de barbați se sărutau ostentativ, Antonia, la cîțiva pași de unsul lui Dumnezeu, care se uita la ei neputincios; nu le dădea liber
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
-se, i-a transmis pehlivanului că nu dorește să-l mai vază în ochii ?! ... Și-a lăsat cu repeziciune barbă și mustăți - destăinui c-o uimire jucată Tartorul - pentru cazul în care Stăpânul său, foindu- se pe la ctitorii, ori cu alaiul prin oraș, ar fi dat, din întîmplare, cu ochiul de marțafoi... Dar marțafoiul hoț, dat în paștele mă-sii de iscusit, nu s-a mulțumit la atât, dîndu-se rănit că fusese alungat de la mila prezidențială... Într-o dimineață, s-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
niște lumini triste, galbene, abia pâlpâind dincolo de sticla înghețată. Atunci mulțimea înțelese că, fără vestea adusă de femeia aceea în mahala, rudele lui Bică-Jumate -lar fi înmormîntat pe cămătar noaptea, pe neștiute, și nimeni nu -lar fi dus cu atâta alai la cimitir. Rândurile se îngroșaseră, pentru că de pe Grivița mai veneau oameni care-l cunoscuseră pe ticălosul de răposat. Până la cimitir mai era cam un kilometru. Atunci se întîmplă ceva neașteptat. Din cauza unei hurducături, coșciugul alunecă cu totul spre spatele dricului
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
reia treaba. Da’ nu s- au mai întors, au venit, în schimb, alții, cu niște mașini la fel de mari, parcă erau tramvaie, și le-au tras pe străzi, ca pe niște mistreți împușcați. Când au mutat macaraua, a fost un adevărat alai, toată mahalaua s-a adunat și a mers în spatele ei, ca la mort, până au pus-o aici, unde o vezi. Cabina macaralei se profila ca un elicopter încremenit pe cer. — Unii ziceau că mai bine le duceau de tot
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
se ridica un fum gros care dădea convoiului mai degrabă înfățișarea unui priveghi decât a unui pelerinaj. Biserica era neîncăpătoare, oamenii stăteau în pridvor, dându-se deoparte și întinzându-se să atingă cu mâna veșmântul vreunui episcop care ieșea, cu alai. Cerul era plumburiu și trist, ca un Dumnezeu umilit de rugile suind de pe pământ. — Nu credeam să mai vii, spuse Costică Ologu, căutând un loc în care să fixeze vârful cârjei. — Nu vă știu decât pe voi doi, spuse Coltuc
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
chiar și moartea, învăluită într-o tunică albă ce nu cunoscuse împunsătură de ac. Moartea avea păr auriu și ochi viorii și răspândea un parfum atât de pătrunzător, încât în ungherele întunecate acesta de-a dreptul sclipea. Pe drum treceau alaiuri de oameni care priveau, dar nu mai erau oameni-animale, oameni- păsări sau oameni-flori, nu mai aveau chip, deși, într-un fel, toți purtau chipul lui. Ea îi întinse portocala, Coltuc se simți stânjenit, arătând cu ochii spre încheieturile lui neterminate
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
-și eșarfa. Ascunși de partea cealaltă a mormanului, Pârnaie, Iadeș și Chisăliță priveau cu ochii holbați priveliștea înțesată de șenile, lanțuri, cuve, concasoare scrâșnind, înfigându-se și smulgând, ridicând pulberile și surpând malurile. Iadeș... șopti pierdut cheliosul, simțind că tot alaiul de carcase, clești și elitre năvălește asupră- i. Pârnaie, amintindu-și dintr-odată, se întoarse. Nici țipenie. Trase de portiera caroseriei ruginite, care se smulse cu totul. Din Faraon nu rămăsese decât conserva de stavrid pe care o șterpelise de la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
nu avea nici o importanță. Ceva mai adânc, care venea de dinaintea mea, mă făcea coautor, părtaș, complice la gestul de rândaș la care tocmai asistasem. Important era că și ea și eu trăgeam după noi, acolo și peste tot în lume, alaiul infinit al frustrărilor venite din 45 de ani de comunism care ne împingeau, pe unii "mai fini", să furăm o sticluță cu soia, pe alții, precum tipii din delegația care l-a însoțit pe Ceaușescu invitat la Paris în 1978
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
că te poți apropia de ființa a ceea ce se numește îndeobște un "geniu" venind din exterior, pipăindu-i bastonul, masa de lucru, pipa sau orice alt obiect de genul ăsta care făcea parte din intimitatea cotidiană a "marelui om". Tot alaiul acesta de obiecte "sacrate", care ocupă apoi un loc într-un muzeu sau se vând la licitație uneori pe sume fabuloase, capătă sens numai dacă întrețin un raport esențial cu "fapta culturală" și dacă pentru tine, cel care le privești
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
joc pe care parlamentul austricesc îl esercitează dincoace de Leita. Maghiarii sunt întru atâta o putere alături cu parlamentul din Viena, întru cât în urma lor au un popor al lor propriu, pe când parlamentul din Viena n-are pe nimenea în alaiul său, căci e greu de a crede că deputatul Kuranda, prototipul zoologic darwinian al parlamentului vienez actual, e în stare să inspire popoarelor simțământul viu de-a apăra o patrie în care ele n-au nimica și d. Kuranda tot
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
perioada interbelică. Iarna se traversa pe apa înghețată. Spre primăvară, gheața se rupea în sloiuri mari, ce se îngrămădeau pe la coturile apei sau repegiuni, și formau poduri de gheață, peste care oamenii se încumetau să treacă cu piciorul, chiar și alaiuri de nuntă mergând la biserică pentru cununie. Absența podurilor fixe de pe teritoriul localității noastre, până în epoca modernă, rezultă și dintr-o situație (vidomostie) cu referire la „poduri și podețe din ocolul Bârladului” (plasa Ivești) din 1839, în care găsim menționate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
recunoaște, dar păstrează tăcerea, însă când Palemone este înștiințat, cuprins de gelozie, evadează din închisoare. Se întâlnește cu Arcita, pe care îl descoperă dormind într-o pădure, ajungându-se la o confruntare directă între cei doi, dar sunt surprinși de alaiul lui Tezeu, din care făcea parte și tânăra, și conducătorul cetății decide ca cei doi prinți să plece din Atena, iar peste un an să se întoarcă și să se lupte într-un turnir, pentru a-și decide soarta. Emilia
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
fost locuită de oameni muncitori, așezați în îndeletniciri stabile. Pe aici a trecut, tare de mult, un boier însoțit de sclavi țigani, în căutare de comori. Fiul boierului s-a îndrăgostit de una dintre țigănci și, după ce boierul cu tot alaiul a plecat, negăsind comorile după care venise, băiatul a rămas împreună cu țiganca pe locul actual Cioara. Unii bătrâni povestesc cum că pe vremea lor erau doar șapte case uitate de lume, iar cei de aici, făcând parte dintre țiganii ursari
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
apă. Nunta tradițională din satele enumerate cunoștea mai multe momente ce se desfășurau în succesiunea lor firească: luarea mirilor de acasă, gătitul mirilor, gătitul miresei, probele mirelui, masa mică, luarea miresei, danțul, iertăciunea, ruperea și aruncarea colacului, luarea zestrei, vulpea, alaiul cununiei religioase, primirea miresei cu alaiul la casa socrilor mari, dansul și petrecerea nunții, masa de noapte, închinatul găinii, închinatul darurilor de către nuntași, dezgătitul și legatul miresei. Înainte cu câteva zile de a începe nunta, vornicul mergea cu o
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
cunoștea mai multe momente ce se desfășurau în succesiunea lor firească: luarea mirilor de acasă, gătitul mirilor, gătitul miresei, probele mirelui, masa mică, luarea miresei, danțul, iertăciunea, ruperea și aruncarea colacului, luarea zestrei, vulpea, alaiul cununiei religioase, primirea miresei cu alaiul la casa socrilor mari, dansul și petrecerea nunții, masa de noapte, închinatul găinii, închinatul darurilor de către nuntași, dezgătitul și legatul miresei. Înainte cu câteva zile de a începe nunta, vornicul mergea cu o ploscă cu vin și invita oamenii
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
socrilor mari, dansul și petrecerea nunții, masa de noapte, închinatul găinii, închinatul darurilor de către nuntași, dezgătitul și legatul miresei. Înainte cu câteva zile de a începe nunta, vornicul mergea cu o ploscă cu vin și invita oamenii la nuntă. Alaiul mirelui pleacă spre casa miresei; ajuns la mireasă, la intrarea în curte este întâmpinat de tatăl miresei, care iese înainte cu pâine și sare zicând: „Dragi nuntași, ia poftiți Și fiți bineveniți Vă primim cu voie bună, După datina străbună
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
Și daruri îmbelșugate Să trăiască vieți vreo șapte”. Tot în cântec se mai dădeau tinerilor o traistă cu tacâmuri, o găină friptă, pâine, plăcintă, pentru ca să aibă ce mânca pe drum . Se leagă batiste la cai și la lăutari și alaiul pleacă la locuința mirelui. Când se ajunge acolo se strigă: „Bună ziua soacră mare, Îți aducem norișoară Și mândruță și frumoasă Și bună de casa voastră”. Dacă se întâlnesc două nunți, miresele nu trebuie să se vadă, deoarece se cresea că
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
lumânarea sau se pierde o verighetă, semnul aduce nenorocire. Aruncarea bomboanelor în biserică, după cununia religioasă, simboliza tot belșug și spor în ale casei. De la ieșirea din biserică și până la casa mirelui, localnicii ieșeau cu gălețile pline cu apă, în fața alaiului. După ce arunca câteva monede, mirele răsturna gălețile cu piciorul. Această practică amintește de vechile ritualuri de stropire și spălare simbolice, transmise până în zilele noastre. Alaiul, însoțit de muzică, merge spre casa mirelui sau unde se va desfășura nunta. Când se
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
ieșirea din biserică și până la casa mirelui, localnicii ieșeau cu gălețile pline cu apă, în fața alaiului. După ce arunca câteva monede, mirele răsturna gălețile cu piciorul. Această practică amintește de vechile ritualuri de stropire și spălare simbolice, transmise până în zilele noastre. Alaiul, însoțit de muzică, merge spre casa mirelui sau unde se va desfășura nunta. Când se ajunge la casa mirelui, vornicul ce merge înainte cu bățul cu trei ramuri, face o cruce pe ușă și zice: "Noroc în viață, trai bun
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
aveau legate, la rândul lor, câte un prosop cu bănuț legat la colț. Urma, apoi, preotul cu dascălul, iar în urma lor carul mortuar tras de cai sau boi, împodobit cu lăicere și covoare. Rudele celui mort și cunoștințele acestuia închideau alaiul.. Mortul era scos din casă cu picioarele înainte, de către rudele apropiate, acestea primind câte un prosop. În poarta casei celui decedat se dădeau de pomană pernă, plapumă, o oaie și o găleată de apă. Cel care primea găleata trebuia să
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
purtatul doliului, aprinderea lumânărilor, tămâierea casei și a mortului, purtatul de către femei a părului despletit, purtatul bărbii de către bărbați. La moartea unui flăcău sau a unei fete mari, cel decedat era îmbrăcat în straie de mire, respectiv de mireasă, iar alaiul era însoțit de brazi și lăutari. Cultul morților se practică și astăzi cu ocazia „moșilor” de vară și de toamnă, de iarnă și din post. Atunci se dau de pomană străchini cu mâncare caldă, ulcele cu vin, colaci și lumânări
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
profund specific moldovenesc. Majoritatea dintre acestea sunt comune pentru satele din jur: Plugușorul, Banda lui Jianu, Capra, Ursul, Calul, Semănatul. Plugul cel mare este un obicei specific satelor din Oncești și de aceea vom zăbovi mai mult asupra lui. Acest alai sau ceată care ajunge până la 15 persoane se compune din următoarele personaje: arnăut, turc, fată, babă, moșneag, jidan, jidancă, țigan, țigancă, băiat de țigan, fată de țigan, bulibașă, țiganca bulibașei și 2-3 lăutari. Astăzi se prezintă într-o stare redusă
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]