1,532 matches
-
rămas câțiva călugări până în anul 1893. Sfântul Sinod, întrunit în ședința din 12 decembrie 1929, a aprobat reînființarea schitului . Din Inventarul obiectelor schitului Mălinești realizat pe 15 septembrie 1934, aflăm că Olga și Constantin Prezan au donat două sfeșnice de alamă, un rând de acoperământ, trei tablouri reprezentând pe regele Carol I, regina Elisabeta, Voievodul Mihai, două icoane de mătase și trei ha. de pădure. În 1938, Constantin Prezan amenajează izvorul din apropierea schitului. În același an, Episcopia Hușilor îi mulțumește mareșalului
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3110]
-
simplă de lemn cu o verandă de sticlă. Deasupra sălii de mese se aflau dormitoarele, în care existau obligatoriu două paturi și un lavoar cu lighean și cană. Nu era lumină electrică; în camere se foloseau lumânări în sfeșnice de alamă, pe holuri și în sala de mese ardeau lămpi cu gaz. Această simplitate îl entuziasma pe tata; sta cu brațele încrucișate la ceafă, asculta în întuneric susurul pârâului care curgea, nu departe de acolo, în albia lui albă și înspumată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ea, simțeam că am acces la lumea ei din spatele perdelei, deveneam o parte integrantă a acestei lumi, poate numai pentru că ședeam acolo liniștit, fără să mă mișc, și eram nevoit să o privesc cum turna cafeaua turcească din ibricul de alamă în ceașca de culoare crem cu striuri; licoarea aia neagră, uleioasă, prinsă în forma clasică, te ducea cu gândul la încăperi spațioase, deschise, privind prin ferestrele înalte printre copacii bătrâni, unde adia un vânt văratic și mama se sprijinea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mult, Uniunea Sovietică a trimis ieri un ajutor medical pentru România și s-a consultat cu aliații Pactului de la Varșovia în legătură cu continuarea luptelor, dar nu a existat nici o evidență de plănuire a unei intervenții militare. Trompetele dracului, tromboanele, trîmbițele, toate alămurile alea nenorocite și soioase, se enervează Bătrînul, asta a fost trista realitate, Poștașule, zice, capitaliștii au făcut încă o dată în istorie jocul comuniștilor, și nu fiind duși în eroare cum s a încercat să se spună după aceea, ci cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
unde Își avea sediul Berlin Regatta Club. Pe un lac Întins dincolo de o perdea de copaci, fusese marcat un culoar olimpic de 2000 m pentru vâslit. Peste zgomotul motorului de la șalupă, se puteau auzi sunetele scoase de o orchestră de alămuri și un sistem de adresare destinat publicului, care descria evenimentele sportive ale după-amiezii. Nu era chip să te Înțelegi rațional cu el. Cum era și normal, mi-am pierdut firea și l-am făcut și pe el, și pe mult-iubitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
se dorea să pară - cartierul general al unei asociații de reintegrare a foștilor pușcăriași. Partenerul Pușcașului mârâi la noi: — Pe aici! zise el și ne conduse spre o ușă din spatele barului. Din ușă, camera părea un birou. O lampă de alamă atârna de o grindă din tavan. În colțul de lângă fereastră era un șezlong din lemn de nuc, iar așezat lângă el era o statuetă mare din bronz, un nud de fată, de genul ăla care pare să fi avut drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
a luat aproape o oră să descifrez conținutul biletului. Pe el scria: „Biroul de obiecte pierdute, Departamentul de trafic Berlin, Saarlandstrasse. Ți-ai pierdut servieta cândva În iulie pe Leipzigerstrasse. Confecționată din piele simplă de culoare maro, cu Închizătoare de alamă, cu pete de cerneală pe mâner. Inițiale aurite K.M. Conține o carte poștală ilustrată din America, romanul western Old Surehand de Karl May și documente de afaceri. Mersi. K.M.“ Era, probabil, cel mai ciudat bilet spre casă pe care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
auzi. — Crezi în îngeri păzitori? Era un chin pentru Weber să-și amintească: fusese cel mai evlavios copil. Un copil căruia nimic nu-i făcea mai mare plăcere decât să-și pună un anteriu alb și să bălăngăne ceva din alamă, care scotea fum. Până și părinții lui îl considerau deranjant de spiritual. Credea că era responsabilitatea lui să îndrepte lumea spre ceea ce era vechi și reverențios. Preocuparea lui față de puritate, un fel de manie compulsivă pentru curățenia sufletului, durase, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
când venise de la aeroportul Lincoln. Îl opri. Stai! îi spuse ea. Dă înapoi. Îl porni din nou și ieși din parcare pe dibuite, pe șoseaua pustie. Voci înalte, fără acompaniament, se împleteau unele cu altele, susținute de o perdea de alămuri. Muzică de pe altă planetă, antifonie, un mod de a gândi dispărut. —Dumnezeule, spuse ea. Părea bolnavă. O privi. În întuneric, avea fața încordată și ochii umezi. Ridică palma a negare și se uită în altă parte. —Scuze. Avea vocea umedă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ecranele televizoarelor îl agresează. Programele de știri de douăzeci și patru de ore repetă la nesfârșit cele douăzeci și patru de secunde de știri, iar el nu-și poate lua ochii de la ele. A treia zi, intonează întruna un bas grav, pe fondul unor alămuri sintetizate, în pauza fiecărui buletin. Planșete de desen magice, grafice, hărți computerizate cu batalioane mobile și generali în rezervă care comentează ca la meci. Corespondenți de război care nu au voie să dea informații toarnă speculații peste speculații. Toate celelalte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cât ai clipi dintr-o lume în alta. Galeria fusese rece și sterilă precum o cameră de așteptare a unei clinici suedeze foarte scumpe. în schimb biroul era exuberant, comod și primitor. Mochetă verde, mobilă din mahon, o lustră din alamă, o pictură abstractă imensă pe peretele din spate în culori de galben și albastru provincial. Mai erau și niște plante mari în ghivece de alamă închise la culoare, cu frunzele mari și strălucitoare, puțin ascuțite. Două birouri vaste, acoperite cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
schimb biroul era exuberant, comod și primitor. Mochetă verde, mobilă din mahon, o lustră din alamă, o pictură abstractă imensă pe peretele din spate în culori de galben și albastru provincial. Mai erau și niște plante mari în ghivece de alamă închise la culoare, cu frunzele mari și strălucitoare, puțin ascuțite. Două birouri vaste, acoperite cu piele verde smarald, stăteau față în față în încăpere, cu câteva scaune între ele. Pereții erau încărcați cu rafturi pe care erau așezate cărți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
jos pentru a investiga următorul punct de control al Laurei Archer. Clădirea era fațetată sau fortificată cu granit cenușiu și arăta ca o închisoare privată de maximă securitate. Ușa de la intrare era foarte grea, un portal din oțel ornat cu alamă la fel de primitor precum o piatră de mormânt. Poate că designul avea menirea să reasigure clienții băncii că banii lor se află în siguranță înăuntru. Să mai și ieși de acolo putea deveni o problemă de altă natură. Știam că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
se întrebe: oare mama, bunica și străbunica au cunoscut dragostea, au simțit și ele acea înfiorare pe care a simțit-o ea atunci când s-a dăruit bărbatului iubit? Mama adusese dulcețuri și cafele, fistic și stafide în farfurioare mici de alamă ciocănite cu chipuri de îngeri și cai înaripați. Când a intrat ea, bunica în vervă povestea: „Și i-am pus trei condiții: prima - să fie orfan, să n-aibă părinți care să ne ceară cămașa miresei, a doua - să fie
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
taica nu mai urmărea de mult conversația. De după liziera pădurii din sud, pe unde o cotea drumul Giurgiului, apăru un pâlc de călăreți. Scurt, vodă se întoarse spre comișii care-l însoțeau și ordonă: — Să-nceapă muzicile turcești. Tobele și alămurile. Din grupul de călăreți ce se apropiau se desprinse unul care pornind într-un galop nebunesc veni să salute și să anunțe că marele sultan stăpân peste pământ și mare a avut bunătatea să trimită un imbrohor purtător al cuvântului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fratele lui, Constantin avea zugrăvită pe față deplina aprobare și un fel de admirație fără margini. Spre dreapta, Radu, amuzat îi dădu un cot tocmai când vodă vorbea despre comanda pe care o făcuse pentru înlocuirea trâmbițelor și timpanelor de alamă care vesteau intrarea domnului în sala mare a divanului cu altele de argint și asta pentru că peste cinci luni Io Constantin Voievod împlinea șaizeci de ani. Fără să vrea, Ștefan se gândi la Stanca și-și dădu seama că taica
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să vadă pe ce mai poate pune mâna în folosul sultanului. Care după care, încărcate cu averi de pe la moșii brâncovenești, treceau Dunărea pe bacuri și luau drumul spre Istanbul. La Mogoșoaia au scos și clanțele de la uși, că erau din alamă aurită și aveau pe deasupra lucrătură din filigran de argint cu vulturul cantacuzinesc din aur. — Auzi, să scoață și clanțele de la uși! Doamne ferește, se pomeni spătarul Mihai exclamând, pe când era la un ospăț domnesc. —Ți-o fi părând rău după clanțe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pernei, etc. Cînd totul e gata, se pare că vor adormi Efimița coboară brusc, micșorează lumina lămpii și apoi revine în poziția inițială. Cei doi adorm, sforăie. Grupul de agitație trece de cîteva ori prin scenă însoțit de zgomot infernal: alămuri, cîntece revoluționare, focuri de pistoale și puști, salve de tun, chiotele lor înșiși. La fiecare trecere prin scenă ei sînt personaje, marcate prin modificări minimale de costum, recuzită dar mai ales prin fond sonor, din altă revoluție/răscoală/rebeliune fiind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
neobservată într-o mahala unde radio-șanț funcționa de minune. S-au găsit „binevoitori” care au anunțat poliția. Tata a plătit o amendă, iar câinele nostru a fost înregistrat la secție, avea acum la gât un număr pe o bucățică de alamă rotundă și o zgardă cu botniță. Și când frații mei mai mari ieșeau cu el la plimbare și erau atacați de câini, și erau mulți atunci, la fiecare casă câte doi trei, îi lăsau botul liber și, bineînțeles, tata plătea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
miligrame până la un litru. Erau cufundați în jocul de cărți și tata mai mușca câteodată dintr-un cârnat foarte subțire petrecut pe după gât. Era un mezelic bun, special pentru a face vinul mai băubil. În fundul crâșmei se afla tejgheaua de alamă, lustruită de îndelungată întrebuințare, în dosul căruia trona patronul, Culiță State, un om grăsului, care plesnea de sănătate, mustăcios ca Taras Bulba și veșnic vesel și prietenos. Nu l-am văzut niodată amărât, probabil că-i mergeau afacerile foarte bine
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
îmbrac și eu. Și uite așa, dă-i, dă-i, mai pe amurgite, o luăm noi spre cumetri. Tata, înalt, spătos, pus la cravată, în mâna dreaptă cu bastonul lui zdravăn, care avea la capătul de sus o măciulie de alamă, pe care dacă o desfiletai, îți puteai aprinde țigara la o brichetă care funcționa cu benzină, opera tatei. În celălalt capăt avea o bucșă, tot de alamă, cu un cui gros ieșit în afară. În mâna cealaltă avea patefonul și
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
cu bastonul lui zdravăn, care avea la capătul de sus o măciulie de alamă, pe care dacă o desfiletai, îți puteai aprinde țigara la o brichetă care funcționa cu benzină, opera tatei. În celălalt capăt avea o bucșă, tot de alamă, cu un cui gros ieșit în afară. În mâna cealaltă avea patefonul și plăcile, într-un coș. Eu, la mijloc, între ei, îmbrăcat curățel, cu săndăluțe și ciorapi albi trei sferturi și cu hăinițe noi, cămășuță cu guleraș alb, dantelat
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ajungeau în dreptul porții, cădeau ca secerați, iar tata, în clipa următoare îi binecuvânta pe rând în numele tatălui cu măciulia bastonului, mare cât un măr. Ei cădeau și rămâneau lați, ca muștele. Se auzea doar zgomotul făcut de impactul măciuliei de alamă cu căpățâna insului și un ușor oftat sau icnet a aceluia lovit, înainte de a leșina. Când și ultimul, al șaptelea era la pământ, în nesimțire, tata a dezlegat frânghiuța luată de la cumătrul Aurel, care fusese legată de-a curmezișul străzii
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
grâu, orz, ovăz, cânepă, nici neghina n-o aruncam. Boabele de porumb, dacă erau mai puține și n-ajungeau de-o mămăligă, mama le fiebea și le mâncam așa, cu puțină sare. Celelalte cereale erau pisate într-o piuă de alamă și din ce ieșea, mama făcea un fel de terci de culoare gri, aspru și rău la gust. Dar îl mâncam pentru că eram flămânzi și trebuia să punem ceva în stomac. Fratele meu Didi, ofițer la regimentul de grăniceri, trimitea
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
În timpul săptămânii purta hainele de lucru, căci era tâmplar de meserie și-și făcuse totul în casa cumpărată de la părintele Panuș, de la cercevele și hrâmburi la ferestre, de la ușile de stejar în cruce, cu încuietori și broaște cu clanțe de alamă și până la dulapuri, garderopuri și paturi cu arcuri, cu iarbă de mare și mici jucării încrustate și sculptate artistic; era un om care sâmbăta după masă se îmbrăca frumos, în haine de sărbătoare, cu pălărie neagră de fetru, baston (indiferent
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]