1,261 matches
-
dea nici o șansă urmăritorului de a-l vedea. Prin pânza subțire a tricoului simțea scoarța zgrunțuroasă împungându-i pielea. Apoi zgomotul pașilor încetă. Cel ce venea în urma lor se oprise chiar lângă el. Probabil că, scăpându-i din priviri și, alarmat de absența oricărui sunet, acesta se oprise cumpănind situația. Inspectorul nu mai stătu pe gânduri, ieși de după copac și se proțăpi în mijlocul drumului. Acolo însă nu se găsea Vasilică. Un bărbat în vârstă, cu barbă albă și stufoasă stătea sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să te intereseze. ― Dacă aveți o problemă, puteți vorbi cu părinții voștri. În general așa se face. Părea supărat acum. Ce aveau cu toții? ― Nu avem nicio problemă, tată, l-am asigurat din nou și m-am grăbit să părăsesc bucătăria, alarmată de perspectiva unei discuții lungi in familie. Din moment ce oricum nu aveam nici o activitate, mi-am pregătit o minunată baie cu spumă. M-am cufundat În apa fierbinte și mi-am lăsat gândurile să zboare aiurea. La urma urmei, aveau un
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
câte... un sfert de portocală. Mai rămăseseră vreo 7 portocale, pe care studenții de serviciu le-au revendicat pentru ei, dar administratorul și le-a oprit pentru sine. Scandal, studenții refuză să mai lucreze, părăsesc bucătăria, pleacă în oraș. Telefoane alarmate la decanat, să fie aduși imediat înapoi, căci se apropie ora mesei și n-avea cine să facă față la puhoiul de cantiniști care urmau să vină la prânz. În cele din urmă, incidentul s-ar fi aplanat. Discuție cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fi bănuit nimic până atunci. Mi-am amintit de privirea ciudată pe care am surprins-o în ochii lui Blanche Stroeve. Poate explicația era că ea devenea vag conștientă de un simțământ din inima ei care o mira și o alarma. — Dar până azi n-ai suspectat că ar fi ceva între ei? O vreme nu mi-a răspuns. Pe masă era un creion și fără să-și dea seama a desenat un cap pe sugativa mapei. — Te rog, spune-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să vreau o spaimă: m-am avântat în larg, ca să ajung la malul celălalt. Trecusem Bosforul înot, nu era prea lat în locul acela, dar Mihaela, nezărindu-mă în preajma ei, crezu că m-am înecat și începu să țipe. Lumea se alarmă, câțiva barcagii plecară în pripă să-mi dea de urmă. Am zărit, de departe, o mișcare neobișnuită pe apă, fără să-mi, dau seama că eu o provocasem. La întoarcere am găsit-o pe Mihaela leșinată pe nisip. O doctoriță
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
bărbat-singur ca și femeie singură se găsesc cazuri tot mai frecvente. Persoanele (bărbați ori femei) rămase singure înspre amurgul vieții, după decesul unuia dintre soți, însingurarea practic e inevitabilă. Din punctul meu de vedere este un fenomen social menit să alarmeze. Această categorie este din zi în zi tot mai semnificativă. De aceea ar trebui să dea de gândit sociologilor care să analizeze fiecare caz în parte ca apoi să intervină la cei în drept cu propuneri ce pot fi puse
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
apropierea Muntelui Ibuki, iar acolo s-ar putea să se mai ascundă forțe dușmane. Atât Kyutaro, cât și Shonyu îl preveneau foarte stăruitor, dar Hideyoshi părea convins că nu exista nici un motiv de îngrijorare. Răspunzând că nu merita să se alarmeze, le ordonă oamenilor cu făclii s-o ia înainte. Părăsind poarta castelului, porniră pe drumul mărginit cu copaci, spre nord-est. Călărind prin noapte până cam prin al patrulea schimb, Hideyoshi înaintă pe drum cinci leghe, fără prea mare grabă. Grupul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Totuși, ca și cum ar fi fost complet stăpân pe sine, așeză perna astfel încât să stea cu fața spre boarea răcoroasă care adia din grădină, se întoarse cu spatele la ceilalți și-și lărgi singur gulerul leoarcă de nădușeală. Medicul și slugile, însă, se alarmară. Vasalii săi intrară și ei, neliniștiți, unul după altul, să vadă cum îl puteau ajuta. Dar Hideyoshi nu întoarse nici un moment capul. Cu spatele încă întors spre ei, le făcu semn să plece, ca și cum ar fi alungat o muscă. — Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mutase pe scaunul său de campanie din cortul comandamentului, iar acum îi chemă pe diverși membri ai statului major și le spuse: — Tocmai a sosit un mesaj urgent de la Hidenaga. Calm, le citi scrisoarea cu glas tare. Generalii, ascultând, se alarmară. A treia depeșă sosi de la Hori Kyutaro, care povestea minuțios lupta și moartea vitejească a lui Nakagawa și pierderea Muntelui Iwasaki din cauza retragerii lui Takayama. Hideyoshi închise o clipă ochii, când află despre căderea lui Nakagawa în luptă. Preț de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Spărgătorul-de-Ulcioare sau Demonul Shibata. Cei care îl auzeau acum nu puteau simți decât milă. — Nu mă mai pot baza pe Genba. De-acum încolo, va trebui să iau singur poziție, ca să putem lupta după cum dorim. Nu șovăiți și nu vă alarmați. Ar trebui să ne bucurăm că Hideyoshi a venit, în sfârșit. Adunându-și generalii, Katsuie se așeză pe scaunul de campanie și dădu ordine pentru dispunerile de trupe. Se comporta cu vigoarea unui om tânăr. Prevăzuse sosirea lui Hideyoshi doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
carne. Martin Amis mă aștepta în verandă cu o cutie de lapte și un ziar. Sunt acasă, sunt acasă, și cu toate astea continuu să fug. * — Am stat eu și m-am socotit, spuse Alec Llewellyn, cu plăcere și oarecum alarmat în același timp. Uite-l pe mutul ăsta asudat. A venit pentru își vrea banii. Are nevoie de banii lui. Destul de corect. Deși n-am nici un ban, mi se pare corect. Și-atunci mă întreb: de ce are nevoie de bani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
deosebit de îndelungat, ca mai apoi să râdă în hohote și să se îmbrățișeze. În ochii Olgăi se iviră câteva boabe de rouă. Dar reuși să spună: - După-amiază vin la tine, am atâtea să-ți povestesc... - Ce s-a întâmplat, se alarmă Ina? - Nimic, nimic, nu te îngrijora, nu merită. Dar din ton se vedea că lucrurile nu sunt de natură de a fi puse pe lista bucuriilor. - Bine Olga, spuse Ina încă neconvinsă de argumentele subțiri aduse de aceasta, te aștept
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
repetă ea cu un aer de disperare. Tatăl Inei se oferi să o conducă, casa Olgăi fiind foarte aproape de cea a Inei. Văzând-o pe Olga la poartă, însoțită de doi bărbați care-i sprijineau mersul instabil, mama ei ieși alarmată în prag, întrebând fără încetare: - Ce s-a întâmplat? Ce? Fata căută să-i domolească temerile: - Nimic deosebit, mamă! Nu te îngrijora, mi-a venit așa cu leșin, știi că am mai avut eu asemenea crize... - Nu vrei să mergem
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
o viață întreagă ca pe o lună de miere. Vorbele Inei nu-i căzură bine Olgăi. Fața i se întunecă și buzele ei prinseră o culoare vineție. Exista pericolul reeditării crizei din noaptea nunții. - Ce-i cu tine Olga, se alarmă Ina. Ți-e rău? - Te rog, dă-mi un pahar cu apă, am uneori câte o cădere inexplicabilă; sunt, se pare, crize de lipotimie care apar când mă aștept mai puțin... - Trebuie să te consulte un medic; nu e bine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Însă figură de iluminat; turuia fără ca bibliotecarele să Înțeleagă ceva - ele, care stăteau toată ziua și croșetau În mijlocul cărților, ca Într-o cavernă cu obiecte de lux pe care nu dădeau doi bani. Acasă, ai lui Îl urmăreau cu discreție, alarmați să Îl știe scriind seara până spre miezul nopții, umplând pagini În tregi cu deli ruri izvorâte ca dintr-o memorie incontrolabilă, de parcă tot neamul lui trecut, de iobagi de pe moșia Bălăceanului, i ar fi dictat la ureche... Îl vedeau
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
Cea abandonată la Rhegium, care a murit ca o cerșetoare? Exasperat de interogatoriul acela, preceptorul cedă: — Da, ea, mama mamei tale. Și, ca să-i mai îndulcească amărăciunea, adăugă: — Dar n-a stat întotdeauna acolo. Mai întâi a locuit în Pandataria. Alarmat de menționarea acelui nume nemaiauzit, copilul întrebă ce era Pandataria. Zaleucos îi explică: — O insulă... Dar tăcu, pentru că în jurul praetorium-ului se ridicau glasuri puternice, furioase. Vru s-o ia din loc. Copilul se opri. — Vreau să știu dacă frații mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Sabinus. Pe lângă misiunea ta în aparență triumfală, printr-o tactică mârșavă, s-a poruncit supravegherea unui dușman de nestăpânit.“ Lui Gajus îi veni în minte imaginea senatorului care, în ziua triumphus-ului, îi privea de departe, râzând. Mama lui, Agrippina, se alarmă: — Asta-i ideea Mașterei, șuieră. Chipul ei frumos se umplu de ură. — Calpurnius are s-o aducă în Syria pe soția lui, Plancina, anunță. Își imagina înspăimântată instrucțiunile pe care Maștera avea să i le dea credincioasei sale complice; îi revedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
înfruntară dur; Germanicus îi ceru lui Piso să se supună ordinelor lui; trufaș, Calpurnius Piso declară că el răstălmăcea dorințele Senatului. Glasurile lor ridicate și potrivnice, care se întrerupeau și se acopereau pe rând, se auzeau de afară; ofițerii erau alarmați. Ușa se deschise larg. Străbătând atriul, Calpurnius Piso amenință: — La Roma există încă un împărat căruia mă pot adresa. În spatele lui, cineva închise ușa camerei lui Germanicus. Ofițerii așteptară, adunați în grupuri, vorbind cu glas scăzut. Gajus, după luminoasele zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
spus nimic, niciodată, murmură Gajus. — Era întâiul născut al lui Marcus Antonius. Fiind orfan, crescuse împreună cu noi. Își iubise foarte mult tatăl și ardea de dorința de a-l răzbuna. Îmi închipui, spuse Gajus. În fața laconismului său glacial, Agrippina se alarmă. — Julius Antonius a murit imediat. Au spus că s-a sinucis, dar toți murmurau că a fost ucis. A doua victimă a fost Sempronius Gracchus. După un secol, familia lui încă îi mai speria pe optimates. Într-adevăr, familia Gracchilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
lama la baza gâtului, acolo unde pulsează viața. Pe când era cufundat în gânduri, tânărul Helikon se apropie de el și-i șopti: — Uciderea lui Drusus a cutremurat Roma. Poporul s-a adunat în fața Curiei, a aruncat cu pietre... Tiberius se alarmase și, pentru a justifica execuția, scrisese o scrisoare de acuzare împotriva tânărului mort, pe care le-o trimisese senatorilor. — Sertorius Macro a trebuit să-și trimită pretorienii pe străzi. Au omorât mulți oameni, încheie Helikon, tremurând. Au lăsat leșurile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
corăbii pline de bani spre niște popoare străine și dușmane. Un mic grup de senatori se adună în jurul lui, deoarece comentariile sale, întotdeauna tragice, erau sarea și piperul bârfelor. Însă fiul unui senator sever îi răspunse cu un entuziasm necontrolat, alarmându-i pe prietenii tatălui său: — În sfârșit, Roma trăiește! În toți anii în care a domnit Tiberius, ea a fost o capitală fără împărat. Un tânăr funcționar adăugă naiv: — Ultima dată când cei care au astăzi mai puțin de treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
uzul rațiunii, l-a introdus în testamentul său. — Băiatul acela e prost. Ce poate să vorbească el cu cei doi? obiectă pe loc Împăratul. Pe când rostea acele cuvinte, se gândea că băiatul cel prost era totuși nepotul lui Tiberius. Se alarmă. Votul senatorilor care anulase testamentul lui Tiberius fusese dirijat de Sertorius Macro; iar acum Macro vorbea cu Geminus, dezmoștenitul. — Junius Silanus, spuse încet Callistus, iar glasul lui era la fel cu cel pe care Împăratul îl auzise întâia oară în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ale râului Clitumnus, în Umbria. Îi plăcea să călătorească, și adesea pleca pe neașteptate; vila din Umbria - în apropiere de vechiul sanctuar aflat lângă izvor, înconjurat de sălcii - era, în fiecare an, ținta scurtelor sale vacanțe, așa încât plecarea lui nu alarmă pe nimeni. Îi porunci lui Lepidus să vină cu el; îi transmise surorii lui să-i urmeze în liniște, împreună cu grosul escortei. Uimiți, dar fără să bănuiască nimic, cei doi îi dădură ascultare. El plecă, însoțit de escorta falnicilor Augustinieni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Împăratul simți din nou obișnuitele dureri de stomac. — Fructele amestecate cu vin, murmură. Durerile deveniră foarte puternice și el se ridică, făcându-le semn prietenilor să rămână; Milonia dădu să se scoale. El îi șopti să rămână, ca să nu-i alarmeze pe oaspeți; ea se supuse tăcută, ca o copilă, însă era contrariată. El văzu ochii ei negri care îl urmăreau pe când se îndepărta. Se gândi că-i vorbise prea dur și, o clipă, îi fu milă de ea. Ea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
perceptibilă: „«Dada» însă avea un scop și l-a ajuns scandalul și un renume intercontinental, cu orice preț. A izbutit să se strămute din Zürichul cu locuitori lesne buimăciți în Parisul ager la minte, în Parisul care totuși s-a alarmat”, iar „mistificarea” cu răsunet internațional este „capitalizată” în beneficiu românesc: „Maestrul e un june bucureștean care și-a lansat școala și pseudonimul la Zürich, în timpul războiului. Pseudonimul acesta a fost găzduit o singură dată (1915) în revista Chemarea, embrionul înverșunatului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]