78,666 matches
-
Iberia, cu floarea pe el omnivoră deși'i păstrat în sipetele casei, în geografia lui vegetală, te-a înnodat mereu cobori, mereu urci Golgotha prin colbul și dansul de aur al zilei - egală cu tine de când te-ai născut rasă albă la poalele apei în splendoare apoi îți adormi agonia cât mai aproape de viața oglinzii, peste care ploile duc în lume șiroaie de uimire, de extaz și sudoare; de tot ce-ai pierdut, de ochii tăi în lacrimi Daruri care vin
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
colecția regală de manuscrise văzduhuri se schimbă 'ntre ele; zile și nopți s-au alchimiat noaptea ies prin dâra lactee vin la malul pământului greu sunt amestec de viscol și stea tămăduiesc iarna ta interioară viața ta e noaptea mea albă o văd peste sloiuri spre mare curgând: ritmurile mari din Karl Orff bat în vitrouri în muzeul nordului surâsul de apoi te-mbracă desăvârșit. Mă uit la tine: nu-i nimeni sub crucea albă.
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
interioară viața ta e noaptea mea albă o văd peste sloiuri spre mare curgând: ritmurile mari din Karl Orff bat în vitrouri în muzeul nordului surâsul de apoi te-mbracă desăvârșit. Mă uit la tine: nu-i nimeni sub crucea albă.
Noapte bună, Katherine Mansfield by Nazaria Buga () [Corola-journal/Imaginative/14222_a_15547]
-
iau pălăria de pai și pușca de vînătoare, să-nham o iapă calmă la șaretă și, fluierînd prepelicarul, să plec la plimbare! Să mănînc somon și batog, să joc biliard la o moșieriță tînără și văduvă, vecină îmbrăcată-n museline albe, trupeșă și tandră, ahtiată după discuții fine, dar ascunzînd în lenjeria-i intimă acel pizdoi pe care bănuiesc că-l au toate eroinele lui Turgheniev! Sau să mă duc la zemstvă cu chibitca! Să beau o votculiță cu substitutul de
Dar mai ales sînt contra șurubului by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14302_a_15627]
-
zăpezi pe dealuri duse-n unduire ascund apoi ce nu se poate-ascunde și spun ce nimeni n-ar mai fi în stare din albul lor câtva să înțeleagă. Pe drumul țării, plopii sub omături, un șir de preoți în odăjdii albe, din sus, din jos, au început să vină în nesfârșita lor procesiune și de pe dealuri, scuturând acății, ce străjuiesc hotare din vecie, nămeți întunecați, apar țăranii din iarna îndurării lor de veacuri... Cu ei, pe drumul nebătut de sănii, te
Se-nchide cercul by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/14165_a_15490]
-
fost percepută de civilizația vestică numai la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Corăbiile coloniștilor scoțieni care au întemeiat Dunedinul (este vechiul nume galic al orașului Edinburgh ) au acostat la țărmul insulei în 1848. O cultură foarte tînără, așadar, din perspectiva albilor, a europenilor. Dar și dacă vrem să fim corecți politic constatarea rămîne adevărată: doar cu cîteva secole înainte, în jur de anul 1000 d. Ch., polinezieni îndrăzneți au ajuns, în canoele lor mari, la insula nordică precum și la cea sudică
Scrisori de la marginea lumii de Katharina Biegger by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/13958_a_15283]
-
am ajuns la Stuttgart o scrisoare pe care îmi asum curajul să o public aici. Solitude, 8 oct. 2002 construcția (te seduce, te surprinde, te stăpînește). notele explicative, mai precis trimiterile de la sfîrșitul versetelor, toate acele asteriscuri, cercuri, pătrate, romburi, albe, negre, - pe alocuri parcă citești portative cu dieji, cu bemoli - demențiale, greoaie, imposibil de urmărit. intenția care a fost, fără îndoială, îți rămîne ție, rămîne secretul tău. cititorul, săracul, ca vițelul la poarta nouă. în schimb, reluarea temelor ca într-
Viena, cartea și scrisoarea by Nora Iuga () [Corola-journal/Imaginative/14310_a_15635]
-
în genul, specia etc... O puvlerizam! Pînă la urmă, tot clasificînd, mi-am făcut un tabel complet de dureri! Din clipa aceea, totul a început din nou. Trebuia altă metodă. N-am descoperit-o încă. Chestia cu frica în fața colii albe cred că se poate rezolva așa: se ia o coală liniată! Și, dacă toate liniile astea paralele se întîlnesc, cum zice formidabilul Lobacevski, la infinit înseamnă că toate cuvintele mele se vor întîlni și ele, undeva, într-un fel de
Prune și căpșuni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14350_a_15675]
-
frunză, se sfărâmă - îți lasă în palmă frig timpuriu, merele putrede-n crengi, păianjeni. Raza se-năbușă de fum, făptura ta se dezmorțește risipind pe jos / furnici uscate - și te soarbe blând pământul veșnic lăsând afară, un sloi de ramuri albe." (Pământul veșnic, 1977). La un moment dat, tot vag și depărtat, parcă Bacovia: "Prin târguri cu gene de moină, neam-de neamul meu, făpturi leșioase, / Treceau prin pereții somnambuli, strânși în sipetele lor, / pân'la a șaptea tăcere." Misticismul e spectaculos
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14248_a_15573]
-
în aer, satisfacțiile de jongleur!) etc. etc. Mă refer la cele "majore"! Un capitol e legat de două ori: citești c-un interes crescînd, verifici imediat reacțiile diferite la aceleași cuvinte, de fapt nicidecum aceleași, ci altele, desigur altele! Pagini albe, față în față sau intercalate - deliciu! Hazardul ți-a dăruit un text unic, scăpat de sub mîna de fier a autorului; visezi îndelung... Am ajuns chiar, dacă volumul e din nefericire intact, să rup cîteva foi, la întîmplare, și să mă
Catalog de nimfe (3) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14431_a_15756]
-
putut include, cu folos, în Alfabetul doamnelor, eseu, în treacăt fie zis, preocupat exclusiv de personaje de hîrtie și care ignoră femeile reale). În timp ce soția autorului, Dorina, care, în 1963 este comparată cu “o lebădă grăsuță” sau cu “un pepene alb” (aluzii tandre la faptul că este însărcinată) este o figură de fundal, un fel de zeiță a casei, o păzitoare a dragostei etc., în prim-plan apar iubiri extraconjugale mai mult sau mai puțin platonice. Cele mai puternice figuri din
JE EST UN AUTRE by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14337_a_15662]
-
se auzea decît gîfîitul fetiței rostogolind-o și se vedea doar umbra ei lungă și ascuțită care se hrănise cu toate străzile și orașele prin care trecuse cum despica noaptea lăsînd de o parte și de alta fațadele mari și albe ca uniformele celor pregătiți să salveze somnul sacrificînd visul Lumina se strecoară așezat în fața ferestrei încadrînd aceleași contururi și scene covor pe care nici un jocnu-și mai desface aripile ești o țintă străbătută de lumină în urmă totul piere nici o adiereea
Poezie by Dan-Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/14353_a_15678]
-
îl va da primului său născut, scriitoarea Profira Sadoveanu); îi semăna fizic, era veselă, expansivă și povestea frumos lucruri "de la noi de la Moldova". A murit de tânără, la 34 de ani. Bunicul, "un bătrân voinic, roș la obraz, cu plete albe" (ca și scriitorul în anii senectuții) se îndeletnicea cu rotăria. Alături de el și de bunica își va petrece verile nepotul de la Pașcani "în mijlocul ogrăzii, sub un păr vechi cu ramuri pline de ciucuri de fructe". Sadoveanu, mărturisește, a avut o
Mihail Sadoveanu by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/14171_a_15496]
-
obiectul" creat astfel, îmi cădea cu tronc, mă îndrăgosteam de dînsul. Da, atunci manuscrisul se transforma într-un "corp" iubit. Dormeam cu el în pat! Motanul siamez (Scămoșilă), gelos, de cîte ori doream să acopăr cu grafit o nouă coală albă, se așeza deasupra, torcea fericit că mi-a tras clapa, mi-a suflat, mi-a spulberat amorul Îl păcăleam, retrăgîndu-mă în bucătărioară, mîgzălind cu creionul, în genunchi, șervețele întinse lasciv pe taburet! Versurile cele mai reușite s-au închegat pe
Catalog de nimfe (2) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14461_a_15786]
-
visează Laroussse dicționar explicativ pagini aurii mersul trenurilor s-o răsfoiești în fiecare zi între două anotimpuri mamei mele, Cornelia cineva a închis cartea înainte să încep să citesc a pus punct înainte să încep să vorbesc a sfâșiat coala albă fără să apuc să scriu ceva m-a lăsat răstignită între două anotimpuri - să împingi în tăcere bucata ta de stâncă altfel nu va rămâne nimic din tine să iubești bucata de stâncă mai mult decât pe propriul copil ea
Poezii by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/14376_a_15701]
-
geamul parbrizului murdar. Ceartă în mașina salvării: șoferul nu vrea să ia mai mult de cinci externați de la Fălticeni la Dolhasca. Înjur tare (mă lucrează și votca băută în barul ăla mic, de lîngă librărie, vis-à-vis de zidul uriaș, copleșitor, alb pînă la delir, al cinematografului; pahar după pahar, cu un pitic ghebos, necunoscut, de la circ!), pe urmă, calm, în timp ce ne apropiam de Dolhești, mă gîndesc să încerc un roman picaresc, sau pastoral, sau libertin, sau epistolar... De ce nu toate la
Catalog de nimfe (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/14487_a_15812]
-
toatele se leagă în lumea aceasta dacă liantul este rețeaua liberală a poeziei în care sensurile circulă în toate sensurile până firește se întâmplă accidentul finalului de poem sau poate de poet precum în cazul Sylviei Plath care în rochie albă cu trenă lungă și tul transparent e mireasa ce zboară peste catedralele ghețarilor eu unul având impresia că bărbatul ce o ține de braț (exact: ca într-o pictură de Chagall) e unul din poeții români sinucigași ambii cu picioarele
Poeme și poeți ținându-se de mână by Leo Butnaru () [Corola-journal/Imaginative/14471_a_15796]
-
știință se împletesc astăzi cu ziua de ieri, trecînd prin prezentul fiecăruia, îmbinînd valorile umaniste clasice cu orientările contemporaneității. Amintirea doctorului Biberi, cîndva un personaj de prim-plan, a apus discret. Putea fi văzut, în anii din urmă, purtîndu-și bastonul alb, semnul distinctiv al unei categorii îndurătoare. Venea în parcul spațios, întotdeauna pe aceeași bancă scorojită, apoi revopsită și iarăși scorojită... Tăcere căruntă, aiuritoare. Cînd și cînd se însoțea cu un vrednic matein, recunoscut și el în lumea literelor, Radu Albala
Un scriitor uitat - Ion Biberi by Mihai Stoian () [Corola-journal/Imaginative/14499_a_15824]
-
visasem niciodată pe Maicamare goală și destul de rar atmosfera iernii geroase, cu bulgări de zăpadă care se aruncau parcă singuri în mine. Azi noapte fusese o excepție - simțeam încă zăpada pe față, gustul ei sălciu în gură, gust de carne albă de langustă. Îmi frecam obrajii cu zăpadă, mușcând din când în când dintr-o sferă mică în care zăpada se transformase brusc în gheață. Dar zăpada care căzuse azi noapte în afara ferestrelor era altfel decât cea din amintirea visului meu
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
care are și ea, ca toate limbile, denumiri speciale pentru zăpadă și starea ei mișcătoare, metamorfoze dansatoare, schimbându-se în fantome ale apei, năluci ale aerului din care s-a creat subtil. Am stat cu capul în mâini pe pervazul alb al ferestrei până când a bătut ora prânzului, în turnul bisericii Adolf Fredrik. Atunci mi-am dat seama că din nou m-am cufundat prea mult în gânduri și că zăpada căzută azi dimineață era pe punctul de a dispărea. Acum
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
bisericii Adolf Fredrik. Atunci mi-am dat seama că din nou m-am cufundat prea mult în gânduri și că zăpada căzută azi dimineață era pe punctul de a dispărea. Acum străzile văzute de la fereastră erau acoperite de un strat alb murdar, cu mici porțiuni de alb, exact ca bucata de pânză cu care eu obișnuiesc să șterg pianul de praf. Deodată am auzit cântecul picăturilor de pe acoperișuri. Zăpada topită de pe acoperișul impozantei noastre case "cânta" în urechile mele: Drip, drap
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
Lângă sobă ședea Zoltan, într-un balansoar, absent, cu așteptarea ca scop al vieții. Ni s-au servit imediat: ceai, cafea, prăjituri și tartine foarte bune. Sosiseră mulți oaspeți englezi, cunoscuți de la primul Festival al ghioceilor. Toți iradiau o lumină albă ca și cum ura care exista din abundență pe ei nu-i privea. Se oglindeau unii în alții, străini de exigențele competitive ale timpului nostru, ocupându-se cu cultivarea ghioceilor, îmbogățindu-și cunoștințele despre ei. Ajunseseră atât de departe în iubirea lor
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
topirea comună dintre muzica regăsită și sunetele haotice ale străzilor simțeam din nou prezența cristalului zguduind temeliile construcțiilor omenești. Epicentrul cristalului oferea și lua vise - făcând schimb de electroni cu mediul înconjurător, lovind cu biciul culorilor din curcubeul împărțind lumina albă într-un spectru. Astfel încât nimeni nu se mișca în viață liber de vise. Noi imagini și gânduri veneau spre mine rostogolindu-se. La urma urmei poate că timpul nici măcar nu exista. Numai anotimpurile ne bântuiau - în arhitectura scării vârstelor, în
Logica visului by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Imaginative/14173_a_15498]
-
cu aplomb, li se asocia organic fronda antipoetică, astfel încât poetul ajungea să invite la "spargerea vitrinelor" de pe marile bulevarde, cerea scuze, într-un loc, pentru cutare "comparație cu steaua", declara că va renunța de atunci încolo să mai evoce gîtul alb al iubitei înlocuindu-l cu hamalul și ținându-și ochii deschiși spre coșurile fabricilor și uzinelor. Nu va fi, așadar, o surpriză regăsirea în presa protestatară, de stînga, a anilor imediat următori, a autorului unor asemenea poezii, care scosese, împreună cu
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
cu aplomb, li se asocia organic fronda antipoetică, astfel încât poetul ajungea să invite la "spargerea vitrinelor" de pe marile bulevarde, cerea scuze, într-un loc, pentru cutare "comparație cu steaua", declara că va renunța de atunci încolo să mai evoce gîtul alb al iubitei înlocuindu-l cu hamalul și ținându-și ochii deschiși spre coșurile fabricilor și uzinelor. Nu va fi, așadar, o surpriză regăsirea în presa protestatară, de stînga, a anilor imediat următori, a autorului unor asemenea poezii, care scosese, împreună cu
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]