1,931 matches
-
o situație asemănătoare. Și nu este singura surpriză destinată să contureze liniile capodoperei. „Îmbinarea imposibilă” se prezintă asemenea unui soclu pe care se află montată o serie de „bijuterii” poetice de o pronunțată individualitate. Oriunde, în compartimentele oralității, ne întîmpină alegoria moartea-nuntă, portretul idealizat, portretul alegorizat al unui chip uman, dipticul de metafore-catareze, recunoaștem probabila lor proveniență: cea mioritică. Pe scurt, ca să ne oprim doar la evocarea a două direcții, literar-estetică și ontologică, să constatăm că cercetarea mioritică se află într-
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Kant), ce-și justifică ființarea prin propriile ei reguli. Formele sensibile se bucură de prestigiul unicității: viziunea sofianică transpusă în metafore paradisiace; modelul ideal de frumusețe al păstorului realizat prin imagini „imposibile” („Perișorul lui, peana corbului,/Mustăcioara lui, spicul grîului”); alegoria moartea-nuntă, constituită dintr-o formă poetică „răsturnată”; eroismul gîndirii, adică „seninătatea abstractă” în fața morții. Ne aflăm, deci, într-un spațiu al paradoxurilor, specific doar capodoperei. Spunînd că Miorița este o epopee riscăm să recurgem la vocabularul romanticilor. Și Al. Russo
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
-și piardă statutul cîștigat în ansamblul tipologiei. Copacii devin pădure. Un text, o Mioriță, scoate la iveală un amănunt inedit despre „mioara năzdrăvană”; în altă parte, în legătură cu distribuirea rolurilor, sau cu însemnele profesionale ori etico-estetice ale Păstorului, cu „maica bătrînă”, alegoria, configurația cosmică, etc. Așa se ordonează semnele care înscriu, în devenire, privind modul de constituire, pas cu pas, și de arătare a Dasein-ului, de situare a Ființei în clipa lui Da, în prezentul decisiv și încărcat de sens. La nivelul
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
perspective, depășindu-se cadrul strîmt al autohtonismului. De regulă, valoarea textului se pune pe seama unui motiv decupat din ansamblul compozițional, cum ar fi „testamentul ciobanului” sau frica de strigoi sau unde și cînd se produce asasinatul, determinat de conflicte obișnuite. Alegoria „moartea-nuntă” trece drept o contrafacere, un viciu de improvizație datorat poetului Vasile Alecsandri. În viziunea comparatistă, alegoria are șansa să treacă pe primul plan și să dea sens și unitate întregului corpus de variante. Începutul pare să-l fi făcut
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
din ansamblul compozițional, cum ar fi „testamentul ciobanului” sau frica de strigoi sau unde și cînd se produce asasinatul, determinat de conflicte obișnuite. Alegoria „moartea-nuntă” trece drept o contrafacere, un viciu de improvizație datorat poetului Vasile Alecsandri. În viziunea comparatistă, alegoria are șansa să treacă pe primul plan și să dea sens și unitate întregului corpus de variante. Începutul pare să-l fi făcut Petru Caraman, privind alegoria, într-un studiu publicat postum (volumul Studii de folclor, II, „Minerva”, 1988), care
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
o contrafacere, un viciu de improvizație datorat poetului Vasile Alecsandri. În viziunea comparatistă, alegoria are șansa să treacă pe primul plan și să dea sens și unitate întregului corpus de variante. Începutul pare să-l fi făcut Petru Caraman, privind alegoria, într-un studiu publicat postum (volumul Studii de folclor, II, „Minerva”, 1988), care descoperă moartea tînărului nelumit în cîntecele poloneze, cu caracter familial, numite dume. Ion Filipciuc adaugă exemple și din alte literaturi, în continuarea cercetării lui Petru Caraman. O
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
nelumit în cîntecele poloneze, cu caracter familial, numite dume. Ion Filipciuc adaugă exemple și din alte literaturi, în continuarea cercetării lui Petru Caraman. O mulțime de elemente incifrate de limbaj (obiecte ritualice, gesturi, vocabule) susțin răspîndirea mai largă, extracarpatică, a alegoriei, în forme rudimentare, ca la polonezi, sau dezvoltate și sofisticate, cum apar la români. Din cauza diversității și deghizamentului formelor de expresie, comparatismul făcut în grabă poate să abată cercetarea și pe căi lăturalnice. Ne amintim că și Ofelia, tîrîtă de
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
unui text literar (Pierre Menard, autor al lui Don Quixote de Jorge Luis Borges) și a unei picturi postmoderne (de Ken Aptekar intitulată Am șase ani și mă ascund după mîini) ce înglobează còpii "identice" ale originalelor (Don Quixote și Alegoria picturii de François Boucher) sînt mostre de analiză textuală naratologică de mare subtilitate. Capitolul 2 discută povestirea văzută ca cel de al doilea nivel al operei narative cu părțile sale componente, pe care autoarea le numește aspecte, pentru a le
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
era formată din 16 panouri în ulei pe lemn, cu sticlă sablată în relief, groasă de 4 cm. Această pictură bogată m-a tulburat. Pentru că, deși m-a frapat cu originalitatea și contemporaneitatea ei, "postmodernă", era "doar" o copie după Alegoria picturii de François Boucher de la Galeria Națională de Artă din Washington D. C. o copie la fel de "fidelă" ca citatul lui Borges din Cervantes. Opera lui Boucher este o lucrare barocă tîrzie, și nu una foarte narativă. Draperii și carne, falduri
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
lucrării. Începînd din fundal se poate observa că naratorul-pictor a subliniat, ca și Borges, că și cele mai fidele còpii trebuie să difere de original. Structura picturii (pe mai multe nivele) începe cu nuanțele. Panourile acoperite de lucrarea lui Boucher, Alegorie, incluzînd rama masivă, au fiecare un ton ușor diferit. Această variație de ton nu este continuată dincolo de ramă, sugerînd că meticuloasa copie a mai vechii picturi, "fidelă" doar la modul iluzuriu, nu-i "decît" o ficțiune. Această ieșire auto-reflexivă din
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
tragică pe care atît de des a răspîndit-o în jur, își începe căderea în moarte. Decît să îl învinuim sau să îmbrățișăm narcisismul numit după figura sa mitică pentru defectele morale și eșecurile formative, îl propun pe Narcis ca o alegorie pentru cititorul care identifică personajul cu persoana. * * * Personajele referențiale sînt mai puternic determinate decît alte personaje. Dar, de fapt, fiecare personaj este mai mult sau mai puțin predictibil, de cînd apare prima dată și apoi pe parcursul prezentării. Fiecare mențiune a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
unei păsări transformă subit și radical spațiul. Tocmai din acest motiv, spațiul este arătat ca fiind un loc în care se deplasează călătorul. Cu alte cuvinte, se poate spune că un călător dintr-o narațiune este, într-un fel, o alegorie a călătoriei reprezentată de către narațiunea însăși. Din punct de vedere strategic, deplasarea personajelor poate constitui o tranziție dintr-un spațiu într-altul. Adesea, un spațiu reprezintă opusul celuilalt. O persoană, spre exemplu, face o călătorie plecînd dintr-un spațiu negativ
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
astfel încît personajul alegoric feminin să fie cu spatele la text, dar și mult mai aproape de el, este un act al focalizatorului extern. Privirile celor patru figuri reprezentate evidențiază focalizarea internă ce ajută la construcția fabulei. Doi dintre putti schimbă priviri cu Alegoria Artei, reflectînd astfel, în povestirea înrămată, confruntarea dintre mama și fiul din textul lingvistic: "mama pare îngrijorată. O citesc în ochii ei". Putto 3 nu privește către spectator, așa cum ne-am aștepta, ci departe în zare, în afara cadrului picturii, de parcă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Pentru Giovan Vespucci, care locuia peste drum de biserica San Michele, pictase Piero cadrul unei încăperi, luminată de bacanale, fauni, satiri și silvani... cu zece ani înainte împodobise casa unui negustor de lână bogat, dar nonconformist, Francesco del Pugliese, cu alegorii care înfățișaseră doctrina lui Vitruviu despre trecerea civilizației umane de la aera ante Vulcanum la aera sub Vulcano : lupta și coabitarea cu animalele, apariția monștrilor, incen diul unei păduri, prinderea câtorva dintre animale, utili zarea buștenilor aprinși pentru cea dintâi vatră
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Cavalerie. Așa după cum mă așteptam, ieșeanul m-a și întrebat: Știi ceva despre această minune? Întâi află că autorul acestui monument este sculptorul Ioan Dumitriu-Bârlad și că monumentul se află pe acest loc din 29 mai 1927. Statuia este o alegorie ilustrată prin două simboluri: “Victoria” reprezentată printr-un cavalerist cu lancea în mână conducând calul cu care face corp comun. Simți - privindu-l - puterea și dăruirea calului care răspunde voinței cavaleristului. Totul condus de “Zeița Victoriei”. Celălalt simbol este “Sacrificiul
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ne lămurim unii altora părerile, construcția - grație căreia ne-am fi urcat de la relele pământului sus la cer - rămâne mereu neisprăvită. Lăsați-ne să sperăm că cunoașterea este limba universală care ne va uni din nou. Așa cum romanii arătau, prin alegoria lor sublimă, că numai prin virtute se ajunge la onoare, lăsați-ne și pe noi să credem că numai prin cunoaștere putem ajunge la virtute. ["ORICE CONCEPȚIE DESPRE LUME"] 2257 Orice concepție despre lume se reazemă, evident, pe domeniul metafizic
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Abbaddon exterminatorul" și impostura din "Hotelul lunii". Logica mare a filmului este pe cât de exemplară, pe atât de subțire. Viață în contingent, inițiere, călătorie cu obstacole, mântuire. Fantastică e însă invenția imagistică. Personajul (generic, așa cum se cuvine să fie în alegorii) este un Crist ratat, un înger al cruzimii, într-o cetate semi-medievală, semibudistă, pe un fundal muzical de templu asiatic, el organizează spectacole demente: se lasă devorat de furnici, se autocrucifi-că, aruncă în aer broaște și cameleoni îmbrăcați în armuri
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
fiecare altfel, cu găselnițele cele mai abracadabrante (o mașină sexuală care poate avea orgasm, arhitecturi 266 fabuloase, expoziții și exhibiții) formează partea centrală și cea mai lungă a "Muntelui Sacru". Formația fiind completă, cei zece pornesc spre cucerirea nemuririi. Aici alegoria devine mult prea apăsată, generând un anticlimax destul de stânjenitor, dar necesar în economia filmului. Peisajul natural se substituie celui fabricat din scenele anterioare. False nemuriri sânt aglomerate într-un Panteon prin care cei zece (sau Cei Zece) trec cu dispreț
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
să fie în stare să îndrepte turnul din Pisa, toată lumea știe că e doar o exagerare. Deoarece reclama e de natură fantastică, nu se poate spune că intenționează să păcălească. În strînsă legătură cu fenomenul fanteziei este și conceptul de alegorie. În literatura engleză veche putem vorbi de "alegoria politică" din Piers Plugarul, și încă înaintea acesteia avem parabolele Noului Testament și piesele de teatru ale Greciei antice. Aceste texte nu aveau intenția de a păcăli; în prezent, le analizăm și
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
Pisa, toată lumea știe că e doar o exagerare. Deoarece reclama e de natură fantastică, nu se poate spune că intenționează să păcălească. În strînsă legătură cu fenomenul fanteziei este și conceptul de alegorie. În literatura engleză veche putem vorbi de "alegoria politică" din Piers Plugarul, și încă înaintea acesteia avem parabolele Noului Testament și piesele de teatru ale Greciei antice. Aceste texte nu aveau intenția de a păcăli; în prezent, le analizăm și le citim cu aceeași plăcere ca publicul din
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
de a păcăli; în prezent, le analizăm și le citim cu aceeași plăcere ca publicul din vremurile acelea, ele păstrîndu-și valoarea mai degrabă prin valabilitatea mesajului decît printr-o corespondență cu evenimentele din lumea reală. Cu toate acestea, chiar în privința alegoriilor a existat întotdeauna posibilitatea de a fi interpretate greșit drept texte istorice. De exemplu, Isaac D'Israeli (1793 (2):23) relatează că atunci cînd Utopia lui Thomas More a fost publicată pentru prima oară în 1516, unii cititori au luat
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
lui Thomas More a fost publicată pentru prima oară în 1516, unii cititori au luat, în serios existența republicii insulare ideale, într-o asemenea măsură încît să discute posibilitatea trimiterii unor misionari care să convertească acea populație la creștinism. Majoritatea alegoriilor au fost considerate mai degrabă produse ale imaginației decît ale istoriei. Argumentele care susțin adevărul propriu-zis al Bibliei se leagă mai mult de precizia relatării Facerii sau de vîrsta lui Matusalem decît de existența reală a Fiului Rătăcitor sau a
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
decît de existența reală a Fiului Rătăcitor sau a Bunului Samaritean. Chiar colegii baptiști ai lui John Bunyan, din secolul al XVII-lea, așa puritani cum erau, par să fi fost dispuși să accepte faptul că Peripețiile Pelerinului era o alegorie și nu o povestire adevărată. Totuși, unii dintre criticii săi baptiști priveau cu suspiciune ceea ce Sharrock (1954:139) numește "libertatea periculoasă a ficțiunii" (cf. Newey 1980:27). Ar trebui să ne amintim că "de-a lungul secolului al XVIII-lea
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
era considerată o activitate inferioară și, deseori, chiar periculoasă" (Uphaus 1988:vii). Aceste atitudini erau cu siguranță la modă în vremea lui Bunyan, în special în rîndul cititorilor puritani. În introducerea sa "În apărarea cărții", Bunyan (1967:5) justifica utilizarea alegoriei față de atacul unui critic, spunînd că: Speranța-mi pun în cei ce gîndesc drept Căci dacă un critic n-a fost înțelept Fie ca zece alții să-nțeleagă Ceea ce el nu a putut să vadă. Riscurile "libertății periculoase" oferite de
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
fraze atît de serioase și spirituale încît nu vor mai provoca rîsul cititorilor cu gîndire superficială, cum s-a întîmplat cu unele pasaje din Partea întîi. (Sharrock 1954:139; cf. Bunyan 1967:338-339) E ușor să clasificăm Peripețiile Pelerinului drept o alegorie, deoarece lucrarea nu are un caracter realist. Totuși, în ciuda avertismentului dat de Bunyan, unii cititori, contemporani cu el sau de mai tîrziu, trebuie să fi crezut că evenimentele din povestire se întîmplaseră cu adevărat. McKeon (1987:296-297) atrage atenția asupra
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]