1,684 matches
-
TDT și PETDT și am calculat (estimat) frecvența lor în populația generală conform metodei AFBAC (Ionescu-Tîrgoviște et al., 2001). Prezentăm rezultatele acestei analize în tabelul 10.3. Spre comparație, prezentăm în tabelul 10.4 rezultatele analizei TDT a transmiterii acelorași alele la frații nediabetici ai probanzilor DZ tip 1. Rezultatele noastre au confirmat și pentru populația românească (ca pentru toate populațiile caucaziene) asocierea puternică a tipurilor HLA DQ2 (DQB1*02 - DR3) și HLA DQ8 (DQB1*0302) cu DZ tip 1 (Guja
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
Guja et al., 1999b). Pentru ambele tipuri, transmiterea de la părinți la probanzii diabetici a fost de peste 80%, cu o foarte puternică semnificativitate statistică (valori PTDT de ordinul 10-14) (fig. 10.7). Este interesant de menționat că predispoziția conferită de aceste alele este la fel de puternică în populația românească ca și cea pentru populația din Sardinia, una din regiunile cu cea mai mare incidență a DZ tip 1 din lume (Ionescu-Tîrgoviște et al., 2001). Cele două alele sunt transmise la probanzii diabetici 86
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
menționat că predispoziția conferită de aceste alele este la fel de puternică în populația românească ca și cea pentru populația din Sardinia, una din regiunile cu cea mai mare incidență a DZ tip 1 din lume (Ionescu-Tîrgoviște et al., 2001). Cele două alele sunt transmise la probanzii diabetici 86% și 81% la familiile din România, comparativ cu 73% și 82% pentru familiile cu DZ tip 1 din Sardinia. După cum se observă din tabelul 10.3, patru alele HLA DQB1 au fost semnificativ mai
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
Ionescu-Tîrgoviște et al., 2001). Cele două alele sunt transmise la probanzii diabetici 86% și 81% la familiile din România, comparativ cu 73% și 82% pentru familiile cu DZ tip 1 din Sardinia. După cum se observă din tabelul 10.3, patru alele HLA DQB1 au fost semnificativ mai puțin transmise la probanzii diabetici (valori PTDT < 0,0003) în lotul studiat din populația românesacă (fig. 10.7) comparativ cu transmiterea la frații neafectați ai acestora, care nu a fost diferită de procentul așteptat
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
tabelul 10.4). Este vorba de *0301/*0304 (antigen DQ7), *0603 (antigen DQ6), *0303 (antigen DQ9) și *0602 (antigen DQ6), toate aceste antigene HLA fiind de tip DQ? non-Asp-57, protectoare față de apariția DZ tip 1. Una din cele mai protectoare alele pare a fi DQB1*0602 (5,9% transmitere, p=0,0003) după cum a fost arătat și pentru alte populații caucaziene (Cucca și Todd, 1996). Datele noastre sugerează că, în populația românească, tipul DQB1*0303 (DQ9) este chiar mai protector, cu
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
noastre sugerează că, în populația românească, tipul DQB1*0303 (DQ9) este chiar mai protector, cu o transmitere semnificativ scăzută la probanzii diabetici, de doar 5,6%, p=0,0002 (Guja et al., 1999 b). Este interesant de notat că transmiterea alelei DQB1*0303 (DQ9) la frații neafectați ai probanzilor diabetici a fost semnificativ crescută (transmitere 90,9%, p=0,007), susținând efectul său puternic protector. Trebuie să menționăm însă că în cazul DQB1*0303 numărul subiecților purtători ai acestei alele a
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
transmiterea alelei DQB1*0303 (DQ9) la frații neafectați ai probanzilor diabetici a fost semnificativ crescută (transmitere 90,9%, p=0,007), susținând efectul său puternic protector. Trebuie să menționăm însă că în cazul DQB1*0303 numărul subiecților purtători ai acestei alele a fost mic (10 transmiteri versus o netransmitere) și de aceea acest rezultat trebuie reevaluat pe un lot mai mare. Efectul protector al DQ6, DQ7 și DQ9 este confirmat și de analiza PETDT, toate cele patru alele prezentând valori RTP
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
purtători ai acestei alele a fost mic (10 transmiteri versus o netransmitere) și de aceea acest rezultat trebuie reevaluat pe un lot mai mare. Efectul protector al DQ6, DQ7 și DQ9 este confirmat și de analiza PETDT, toate cele patru alele prezentând valori RTP mai mici de 1 (p < 0,004). Cu alte cuvinte, toate cele 4 alele sunt semnificativ mai puțin predispozante (altfel spus protectoare) decât DQB1*05 care este neutră. De exemplu, valoarea RTP pentru alela *0602 este de
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
trebuie reevaluat pe un lot mai mare. Efectul protector al DQ6, DQ7 și DQ9 este confirmat și de analiza PETDT, toate cele patru alele prezentând valori RTP mai mici de 1 (p < 0,004). Cu alte cuvinte, toate cele 4 alele sunt semnificativ mai puțin predispozante (altfel spus protectoare) decât DQB1*05 care este neutră. De exemplu, valoarea RTP pentru alela *0602 este de 0,04, adică alela *0602 este de 25 de ori mai puțin predispozantă pentru DZ tip 1
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
toate cele patru alele prezentând valori RTP mai mici de 1 (p < 0,004). Cu alte cuvinte, toate cele 4 alele sunt semnificativ mai puțin predispozante (altfel spus protectoare) decât DQB1*05 care este neutră. De exemplu, valoarea RTP pentru alela *0602 este de 0,04, adică alela *0602 este de 25 de ori mai puțin predispozantă pentru DZ tip 1 decât alela DQB1*05 (p=0,00004). Și în acest caz rezultatele noastre sunt similare cu cele obținute pe un
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
mai mici de 1 (p < 0,004). Cu alte cuvinte, toate cele 4 alele sunt semnificativ mai puțin predispozante (altfel spus protectoare) decât DQB1*05 care este neutră. De exemplu, valoarea RTP pentru alela *0602 este de 0,04, adică alela *0602 este de 25 de ori mai puțin predispozantă pentru DZ tip 1 decât alela DQB1*05 (p=0,00004). Și în acest caz rezultatele noastre sunt similare cu cele obținute pe un lot de familii din Sardinia (Ionescu-Tîrgoviște et
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
semnificativ mai puțin predispozante (altfel spus protectoare) decât DQB1*05 care este neutră. De exemplu, valoarea RTP pentru alela *0602 este de 0,04, adică alela *0602 este de 25 de ori mai puțin predispozantă pentru DZ tip 1 decât alela DQB1*05 (p=0,00004). Și în acest caz rezultatele noastre sunt similare cu cele obținute pe un lot de familii din Sardinia (Ionescu-Tîrgoviște et al., 2001). De exemplu, alela DQB1*0301 (DQ7) este la fel de protectoare pentru ambele populații, cu
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
de ori mai puțin predispozantă pentru DZ tip 1 decât alela DQB1*05 (p=0,00004). Și în acest caz rezultatele noastre sunt similare cu cele obținute pe un lot de familii din Sardinia (Ionescu-Tîrgoviște et al., 2001). De exemplu, alela DQB1*0301 (DQ7) este la fel de protectoare pentru ambele populații, cu valori RTP de 0,3, respectiv 0,2 (p de ordinul 10-5). Rezultatele analizei transmiterii alelelor HLA DQB1 la probanzii diabetici și frații lor neafectați sunt concordante cu frecvența alelelor
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
obținute pe un lot de familii din Sardinia (Ionescu-Tîrgoviște et al., 2001). De exemplu, alela DQB1*0301 (DQ7) este la fel de protectoare pentru ambele populații, cu valori RTP de 0,3, respectiv 0,2 (p de ordinul 10-5). Rezultatele analizei transmiterii alelelor HLA DQB1 la probanzii diabetici și frații lor neafectați sunt concordante cu frecvența alelelor respective la probanzii diabetici și respectiv lotul de nediabetici. Astfel, 192 din cei 212 probanzi diabetici (90,57%) au fost purtători ai cel puțin unei alele
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
alela DQB1*0301 (DQ7) este la fel de protectoare pentru ambele populații, cu valori RTP de 0,3, respectiv 0,2 (p de ordinul 10-5). Rezultatele analizei transmiterii alelelor HLA DQB1 la probanzii diabetici și frații lor neafectați sunt concordante cu frecvența alelelor respective la probanzii diabetici și respectiv lotul de nediabetici. Astfel, 192 din cei 212 probanzi diabetici (90,57%) au fost purtători ai cel puțin unei alele predispozante DQB1*02 (DQ2) sau DQB1*0302 (DQ8), comparativ cu doar 74,26% dintre
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
alelelor HLA DQB1 la probanzii diabetici și frații lor neafectați sunt concordante cu frecvența alelelor respective la probanzii diabetici și respectiv lotul de nediabetici. Astfel, 192 din cei 212 probanzi diabetici (90,57%) au fost purtători ai cel puțin unei alele predispozante DQB1*02 (DQ2) sau DQB1*0302 (DQ8), comparativ cu doar 74,26% dintre subiecții neafectați (Guja et al., 1999 b). Studiul distribuției celui mai diabetogen genotip (DQ2/DQ8) a oferit rezultate similare cu cele pentru genotipul DR3/DR4, lucru
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
Guja et al., 1999 b). Studiul distribuției celui mai diabetogen genotip (DQ2/DQ8) a oferit rezultate similare cu cele pentru genotipul DR3/DR4, lucru deloc surprinzător dacă avem în vedere fenomenul de linkage disequilibrium strâns între cele două tipuri de alele HLA DR și DQ. Astfel, frecvența genotipului heterozigot HLA DQ2/DQ8 a fost semnificativ mai mare la probanzii diabetici (25,94%) comparativ cu lotul de nediabetici (6,25%). Ca și în cazul genotipului HLA DR3/DR4, procentul este însă mai
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
la vârstă foarte mică (21,74% pentru grupul de vârstă 0-4 ani) sau la vârsta adultă (15,79% pentru grupul 20-24 ani și 12,5% pentru cei cu debut al diabetului după vârsta de 25 de ani). Rolul protector al alelelor DQB1*06 (DQ6), DQB1*0301/0304 (DQ7) și DQB1*0303 (DQ9) pentru populația românească este confirmat și de frecvența acestor tipuri HLA la diabetici și nediabetici (fig. 10.9). Astfel, procentul subiecților purtători ai alelelor protectoare a fost semnificativ mai
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
de ani). Rolul protector al alelelor DQB1*06 (DQ6), DQB1*0301/0304 (DQ7) și DQB1*0303 (DQ9) pentru populația românească este confirmat și de frecvența acestor tipuri HLA la diabetici și nediabetici (fig. 10.9). Astfel, procentul subiecților purtători ai alelelor protectoare a fost semnificativ mai mare în lotul de neafectați (22,79% DQ6(+), 28,49% DQ7(+) și 5,51% DQ9(+)) comparativ cu lotul de probanzi diabetici (8,96% DQ6(+), 9,91% DQ7(+) și 0,47% DQ9(+)). Este remarcabil că doar
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
28,49% DQ7(+) și 5,51% DQ9(+)) comparativ cu lotul de probanzi diabetici (8,96% DQ6(+), 9,91% DQ7(+) și 0,47% DQ9(+)). Este remarcabil că doar unul din cei 212 probanzi diabetici a fost purtător al celei mai protectoare alele, HLA DQ9. Cu o incidență de aproximativ 3-5 cazuri/100 000 locuitori/an, România este una din țările cu cea mai mică incidență a DZ tip 1 la copii și adolescenți din Europa (Ionescu-Tîrgoviște et al., 2004; Șerban et al
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
DZ tip 1 la copii și adolescenți din Europa (Ionescu-Tîrgoviște et al., 2004; Șerban et al., 2005). Datele analizei noastre efectuată după metoda AFBAC sugerează că cea de-a treia ipoteză este cea adevărată. Astfel, frecvența estimată a celor două alele de risc (*0302 și *02 - DRB1*03) în populația generală este de 7,8%+8% = 15,8%. Acest procent reprezintă doar jumătate din frecvența combinată a celor două alele în Sardinia (31,3%), a doua regiune ca incidență a DZ
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
treia ipoteză este cea adevărată. Astfel, frecvența estimată a celor două alele de risc (*0302 și *02 - DRB1*03) în populația generală este de 7,8%+8% = 15,8%. Acest procent reprezintă doar jumătate din frecvența combinată a celor două alele în Sardinia (31,3%), a doua regiune ca incidență a DZ tip 1 din lume (Ionescu-Tîrgoviște et al., 2001). Interesant, pentru UK, o țară cu incidență medie a DZ tip 1 în Europa (aproximativ 15 cazuri/100 000 locuitori/an
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
a doua regiune ca incidență a DZ tip 1 din lume (Ionescu-Tîrgoviște et al., 2001). Interesant, pentru UK, o țară cu incidență medie a DZ tip 1 în Europa (aproximativ 15 cazuri/100 000 locuitori/an), frecvența celor două principale alele HLA diabetogene (estimată tot prin metoda AFBAC) este de 19,3%, valoare intermediară între cea din România și, respectiv, Sardinia. Alele HLA DQ - familii 1999 Analiza celui de al doilea lot de 219 familii (Guja et al., 2004a) a confirmat
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
incidență medie a DZ tip 1 în Europa (aproximativ 15 cazuri/100 000 locuitori/an), frecvența celor două principale alele HLA diabetogene (estimată tot prin metoda AFBAC) este de 19,3%, valoare intermediară între cea din România și, respectiv, Sardinia. Alele HLA DQ - familii 1999 Analiza celui de al doilea lot de 219 familii (Guja et al., 2004a) a confirmat cea mai mare parte a datelor inițiale, cu unele nuanțări însă. Redăm în tabelul 10.5 datele analizei TDT privind transmiterea
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]
-
HLA DQ - familii 1999 Analiza celui de al doilea lot de 219 familii (Guja et al., 2004a) a confirmat cea mai mare parte a datelor inițiale, cu unele nuanțări însă. Redăm în tabelul 10.5 datele analizei TDT privind transmiterea alelelor HLA-DQ la probanzii diabetici. Pe cel de-al doilea lot independent de familii din România s-a reconfirmat efectul diabetogen extrem de puternic al alelelor HLA-DQB1 DQB1*02 și DQB1*0302. Cu o transmitere de 78% și, respectiv, 81% la probanzii
Factori genetici implicaţi în etiopatogenia diabetului zaharat de tip 1 (insulinodependent) by Cristian Guja () [Corola-publishinghouse/Science/91985_a_92480]