7,971 matches
-
și care s-ar putea rupe sub picioarele tale, făcându-te să plonjezi în apa nămoloasă, plină de ciuveie. La Bahlui mă ducea taică-meu cu punga de pisoi fără ochi, „coboară tu, aschimodie, acolo, pe lângă cruce, vezi să nu aluneci pe iarbă, hai, zvârle-i odată”. Și pentru că eu stăteam ca stâlpul, smulgea el sacoșa și-i făcea vânt, îi mai auzeam miorlăind, pe urmă scuipa, „aschimodie, nu te mai zgâi după ei”. Unii ieșeau din pungă și se chinuiau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
lumină toată noaptea... - Păi și tanti Leana, când n-avea ce să ne dea, aduna lobodă și melci din grădină, îi arunca în oală și dup-aia îi toca cu usturoi... Am atins peretele c-un genunchi și e unsuros, alunecă. Nu m-aș putea ridica pe acolo, m-aș duce înapoi în bazin, cine știe cât de departe. Nici apa nu e prea caldă, brrr, mă ia cu leșin de foame. Mi se-adună scuipatul în gură. N-am mâncat decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
seamănă cu un macaz înțepenit de frunze uscate. Când încerc să-mi dezdoi spinarea, vertebrele zbârnâie și revin cu greu la locul lor. O durere înfundată, apărută în tâmple, începe să mi se plimbe prin tot corpul, escaladează spre cerebel, alunecă-n stomac, unde mă scurmă aciditatea, circulă prin duoden, zgândărind vreo două zgaibe pe-acolo și se instalează în rotule. Tocmai când două cupluri se încolăceau, se răsuceau, se înnodau și se deznodau ca o sfoară marinărească, în mijlocul unui ring
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
n-ar apuca să întindă mâinile bondoace să amortizeze căderea, poate ar schița un gest atât cât să-și zdrelească degetele, s-ar duce drept în fund, capul i-ar zvâcni în spate când ar încerca să se redreseze, ar aluneca și-ar da cu moalele de elemenți și imediat i-ar țâșni sângele din abundență. I-ar zbura, din recul, ochelarii de pe nas, cam la jumătate de metru în față. Când m-aș duce spre el să-l ridic, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
un disc cu bluesuri... Dispare în bucătărie, se-ntoarce: „Până se face pizza, hai să-ți arăt niște poze...”. Scoate un album de familie, impresionant, mare, legat în piele, se-așază la picioarele mele, sprijinindu-se de genunchiul meu, i-alunecă degetele și io o-ncurajez pipăind-o discret, îmi zic că e chiar frumușică, miroase bine fătuca, i-alunecă bluza de pe-un umăr, o trag mai aproape, are pielea catifelată... și-ncepe să mi-l arate pe tată-său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Scoate un album de familie, impresionant, mare, legat în piele, se-așază la picioarele mele, sprijinindu-se de genunchiul meu, i-alunecă degetele și io o-ncurajez pipăind-o discret, îmi zic că e chiar frumușică, miroase bine fătuca, i-alunecă bluza de pe-un umăr, o trag mai aproape, are pielea catifelată... și-ncepe să mi-l arate pe tată-său în poze, în aia goală, din față, din profil, la Doi Mai, în vacanță, să se laude adică... - Hhmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bărbia și întârzie în adâncitura de sub mărul lui Adam, pe urmă urmărește contururile mâinilor și marginea unghiilor și încheieturile falangelor, desenează cu vârful limbii linia vieții și muntele lui Venus, coboară și urcă pe brațe, urmărește venele care se umflă, alunecă pe piept, își lipește pe rând obrajii, cu un soi de curiozitate copilărească, merge mai departe, pe interiorul coapselor. Descoperă sexul, cu o lentoare care mă scoate din minți. Râde când nu-l mai poate cuprinde. Pare că mă abandonează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
calciu. O să mai am nevoie de bani. Să nu uiți să-l suni pe Marcu, e disperat de întârziere.”, lipit pe ușa de la bucătărie, lângă „Închide apa și gazul!”. Înghit o felie de pâine cu sare. Altceva nu merge, nu alunecă pe gât. Apa are gust de clor. Îmi curge sânge de la o gingie. Înghit. E un miros de stătut în birouașul în care abia am loc să mă mișc. Cărți pe sus, pe jos, pe pervaz, îngrămădite. Ziare. Grămezi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
pânze groase pe după ele. Calculatorul? L-aș da dacă n-ar trebui să mai câștig niște bani stând în fața tastaturii și butonând. Bani care, invariabil, se duc pe alte obiecte ce mă vor încurca, îmi vor ocupa apartamentul și viața. Alunec pe gresie, încerc să mă sprijin de mașina de spălat, dar tot dau cu tâmpla stângă de colțul dulăpiorului, ssss, o să-mi iasă un cucui. Tocmai la vreme, începeam să devin profund dis-de-dimineață. Carina își poartă bigudiurile multicolore și capotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
călcată de căruță. Am culoare. - Ai fi cel puțin naiv dacă ți-ai imagina c-ai putea câștiga o femeie care știe că e femeie etalându-ți coada de cocoș... mi-a spus odată Laura, într-una din zilele când alunecasem spre subiectul seducției. Eram în camera ei, cu storurile trase din cauza soarelui înnebunitor, stăteam pe cerșaful întins pe podea. - A mai văzut ca tine, o să mai vadă probabil, știe cum e să faci dragoste, din instinct chiar, nu te va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
chelnerul peste umărul meu, cu scrumiera înclinată destul de periculos. Ăștia se bate și în spațiu, se supravegheză unii pe alții și toți vrea să aibă mai multă putere. E clar ca bună ziua... Ce mă așteptam s-a produs, chiștoacele-mi alunecă în poale, în vreme ce scrumul mi se prelinge pe sub guler. - Ce pisici am făcut? Domnu’... mă scuzați... Și, ca să fie plăcerea și mai mare, începe să mă scuture cu șervetul, să împrăștie și mai bine pulberea. Scot rămășița aterizată în ceașcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
frunzele mă țin strâns, să înghit tot. Nu mai am scăpare, prin vene îmi curge deja borș și tocătură, mă tot afund în asfaltul de orez, nu-mi mai pot mișca picioarele, m-a prins până la brâu, îmi strânge pieptul... Alunec într-o mămăligă moale, pe suprafața căreia navighează cocoloașe și mă transform într-un boț. Sâmbătă „Rămân. Te-aștept. M-am hotărât, chiar te-aștept. Avem multă zgură de aruncat. P.S. Rezumatul zilei (n-ai tu nici o vină, dar trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
chiar te-aștept. Avem multă zgură de aruncat. P.S. Rezumatul zilei (n-ai tu nici o vină, dar trebuie să spun și eu cuiva). Ieri am fost să culeg un investitor american rătăcit pe dealurile noastre, pe lângă Pârcovaci, acolo unde-a alunecat pământul săptămâna trecută, o să mai alunece, nu-i vorbă. Ăsta vrea să facă fabrică de textile și a plecat să inspecteze șantierul. Deșteptul și-a lăsat mașina, unde crezi?, chiar în luncă și s-a dus la stația de benzină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de aruncat. P.S. Rezumatul zilei (n-ai tu nici o vină, dar trebuie să spun și eu cuiva). Ieri am fost să culeg un investitor american rătăcit pe dealurile noastre, pe lângă Pârcovaci, acolo unde-a alunecat pământul săptămâna trecută, o să mai alunece, nu-i vorbă. Ăsta vrea să facă fabrică de textile și a plecat să inspecteze șantierul. Deșteptul și-a lăsat mașina, unde crezi?, chiar în luncă și s-a dus la stația de benzină, el știe de ce. Când s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
e semnul pieirii noastre ca neam! Scrie și-n cartea lui Nostradamus! Eu am descifrat ce scrie, știu adevărul lui! Dumnezeu ne trimite semnele și noi ne bălăcim în necurățenie și minciună! Oameni buni - și-așază meșa care i-a alunecat - oameni buni, cine va salva România? Putrezim pe picioare ca o balenă bătrână care nu mai poate lupta cu poluarea! Dar trebuie să ne deșteptăm, trebuie să-nvățăm să facem din oasele ei un templu! Un templu! Altfel cine va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
se ascundea sau cum reușea performanța de a se mișca de colo-colo fără să-și trădeze prezența și făcîndu-l totodată să priceapă că „se afla acolo”, păzindu-l, era ceva care scăpa inteligenței chilianului, Însă era limpede că Iguana Oberlus aluneca precum o umbră sau ca o ființă invizibilă, și nu doar Într-o noapte Sebastián Mendoza se trezi tresărind, Încredințat că dușmanul lui de moarte stătea cu ochii pe el cît dormea, ca și cum ar fi avut capacitatea de a vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
socoteala unui monstru diform, odios și abominabil nu era un program obișnuit În viața unui vînător de balene, resemnat dintotdeauna să nu aibă parte de altă distracție În afara celei oferite de marea care trecea pe sub chilă sau de norii care alunecau deasupra velelor. Iar el, Oberlus, „Regele Insulei Hood” și stăpînul a tot ce intra În raza lui vizuală În toate direcțiile, era victima aleasă de acea turmă de scrofuloși, care habar n-aveau, fără Îndoială, că din ziua În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
a făcut-o, ci a așteptat tăcînd mîlc, rumegîndu-și surd setea de răzbunare. CÎnd În sfîrșit se ridică În picioare, luase deja o hotărîre. Lăsă deoparte armele, păstrîndu-și numai maceta lungă și ascuțită, aceeași care Îl decapitase pe francez, și alunecă În tăcere, intrînd În apele ansei liniștite silențios ca o iguană. Înotă Încet, fără să facă spumă, uitînd de rechini și de vizitele lor sporadice În golf, știind că acolo, În Galápagos, era atît de multă viață În apă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
că metalul ar fi sfîrșit prin a ceda, chiar dacă el și-ar fi Întețit eforturile. Se hotărî să ia o pauză și chiar atunci băgă de seamă că dîrdîia și că apa Îl pătrunsese pînă la oase. Se lăsă să alunece, pînă se așeză pe pămîntul Îmbibat de apă, cu spatele sprijinit de stîncă, Își puse capul pe ea și, pentru cîteva clipe, lăsă lacrimile mari să-i inunde ochi, plîngîndu-și de milă. Încălcase legea. Atentase Împotriva integrității lanțului său, Încercînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
crispată și Încleștată cînd se apropia de ea și Începea s-o mîngîie, iar cînd o pătrundea nu se mai confrunta cu rigiditatea si uscăciunea din primele zile, ci cu o primire umedă, caldă și zvîcnitoare, care-i Îngăduia să alunece Înăuntrul ei cu o dulce suavitate, pentru a simți apoi cum carnea ei, fierbinte acum, Îl Înconjura, Încătușîndu-l și Împiedicîndu-l să scape. Începură să aibă, de asemenea, lungi conversații În care Îi vorbi despre viața lui, despre anii amari În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
lume. Se simțea fericit și Împlinit. Era prima lui călătorie ca ofițer și avusese norocul de a o face la bordul unui vapor curat și curajos, pentru care era totuna să Înfrunte trufaș Înfricoșătoarele valuri de la Capul Horn și să alunece cu suavitate pe apele liniștite ale Pacificului. Era o plăcere să-l simți cum ascultă de cea mai mică atingere a timonei. Să asculți cum Îi cînta vîntul În pînze sau să contempli echipajul disciplinat care se urca pe catarg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
ici-colo se distingeau urme proaspete care trădau o prezență omenească, ceea ce i-a dus la convingerea că, de fapt, nu numai un om, ci mai mulți - poate chiar și o femeie - se ascundeau pe undeva. Trei voluntari se lăsară să alunece În corzi pe peretele de stîncă, iar Oberlus le văzu umbrele trecînd și le ascultă glasurile prin minusculele găurele din cuiburi, calculînd că unul dintre ei trecuse la mai puțin de șase metri de intrarea În peșteră. Îl Încolțeau, știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
se antrenaseră găinățîndu-se În capul lor, Încetară să mai zburătăcească În juru-le și se Întoarseră la cuiburi odată cu căderea Întunericului, iar În zorii zilei următoare avură În sfîrșit conștiința Înspăimîntătoarei lor singurătăți. Nici un val, nici un croncănit, nici măcar zgomotul apei care aluneca sub chilă; o liniște sfîșiată doar de monotona lovire a vîslelor, Într-un ritm unic, obsesiv, ca și cum, În loc de ființe omenești, prizonierii s-ar fi transformat În roboți, În mașini fără viață, condamnate să vîslească așa pînă la sfîrșitul veacurilor. Apa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
metalice a rochiei sale arse. Apoi Evie lasă pușca să cadă. Cu fața murdară în palmele murdare, se așază și-ncepe să hohotească, de parcă plânsul ar rezolva ceva. Pușca încărcată, calibru 30 și ceva, zăngăne pe scări în jos și alunecă pe pardoseală în mijlocul holului, răsucindu-se pe-o parte, cu țeava spre mine, spre Brandy, spre Evie, care plânge. Nu c-aș fi vreun animal de laborator, detașat, programat să ignore violența, dar, primul meu gând e că poate mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
palma-n sus. Dă-i două lui Brandy. Pe prințesă o dor iar șalele. Scutur zece capsule și-o sută de mâini aruncă o mie de tranchilizante pe covorul roșu al limbii gurii ăleia Plumbago. O încărcătură sinucigașă de Darvon alunecă-n jos în întunecatul interior al continentelor care alcătuiesc lumea lui Brandy Alexander. În următoare sticlă sunt mici capsule ovale de Premarin de 2,5 miligrame fiecare. Asta-i o prescurtare de la Pregnant Mare Urine. Asta-i o prescurtare de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]