1,306 matches
-
tragi cu ochiul peste linie, la ce au scris ceilalți; și parcă îl compătimești un pic pe primul semnatar care a trebuit să dea modelul punerii în căsuțe a unora din coordonatele existenței proprii; chiar dacă a privi peste linie are alura unui act de indiscreție. Tabelul consacră co-prezențe nedorite dar și din cele așteptate; ne uităm să vedem dacă a semnat cutare persoană pentru a ne decide dacă semnăm și noi. Deși intenționează să consemneze un act de adeziune voluntară la
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
fi zăpadă? — Am pus roți adaptate pentru iarnă, că am prevăzut că la întoarcere timpul se va schimba. Nu trebuie să te temi când ești la mine. De fapt, Cecilia întotdeauna se simțise în siguranță în preajma lui Matei. Avea acea alură de persoană ocrotitoare, care îți dădea deplină încredere în orice fel de situație. Fără aceste sentimente n-ar fi plecat spre Sinaia. După o noapte, ninsoarea încetase, cerul se limpezise, soarele se arăta generos în acea zi. Drumul parcurs a
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
nu se mai simțiseră niciodată. Au dansat pentru ei, pentru iubirea lor acomodându-și pașii ritmului muzicii. Cecilia părea un fulg în brațele lui Matei, atât de ușoară și atât de fermecătoare. Nu avea o ținută de seară, dar avea alura unei fete atrăgătoare, cu multă personalitate, cu mult bun simț și ceva împrumutase din lumea occidentală. După ultimul lor dans, au mers la culcare hotărându se ca a doua zi să se trezească devreme ca să meargă la București, să prindă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
pe care uitase sau nu voise să-l dea jos înainte de culcare. Brațele-i dezgolite deasupra plapomei parcă l îmbia să se ducă lângă ea. Somnul dă oamenilor o undă de mister, de aceea când te trezești ai o altă alură decât în timpul cât ai dormit. Prin ochii lui și ai iubirii pentru Cecilia, Matei o vedea senină, proaspătă, senzuală, într-un cuvânt fermecătoare. Pentru că trecuse de ora zece s-a apropiat de patul ei pregătindu-i o trezire meritată de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mizerie ce s-ar fi prins pe talpa sa de pâslă, apoi privi În jos. În fața lui, la distanță de o palmă, se afla ceva ce semăna cu un picior (mai degrabă de bărbat decât de femeie) care avea o alură impozantă. Piciorul era retezat cu câteva degete mai sus de genunchi și stătea neclintit În fața lui Noimann, ținându-și mâinile la spate. Privindu-l, lui Noimann Îi reveniră În minte versurile unui cunoscut poet austriac, ce sunau astfel: „Colindă prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să nu facă ceva necugetat, păstrânduși capul pe umeri. A doua zi, viața îi juca feste, că viitorul domn moldav, Mihail Sturdza, venit și el la înscăunare își răsese barba, și-și potrivea fesul cu care urma să intre cu alură turcomană la înscăunare. Imprevizibil, de un calm imperturbabil, Al. D-trie Ghica a laut fesul și l-a mistuit în buzunar. Cu un zâmbet afabil protocolar, deși în suflet i se surpau munți de furie, la ceremonia papucului atinse cu
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93459]
-
duc tot eu... * F2: Întârziată fără vreme se plimbă Toamna prin grădini, cu faldurii hlamidei plini de crizanteme. Și cum abia plutește-n mers, ca o marchiză, de parcă-ntregul univers privește-n urmă-i cu surpriză, un liliac, nedumerit de-alura ei de domnișoară, s-a-ngălbenit, s-a zăpăcit și de emoție-a-nflorit a doua oară. * B1: Toamna, cu-a ei albă frunte și cu galbenii conduri, a lăsat argint pe munte și rugină pe păduri. * B2: Murmur lung de streșini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un măgar, „același măgar dintotdeauna“. Dar între timp plictiseala a dispărut, atmosfera s-a schimbat, a intrat în încăperi mai intime, unde clipește ceva care seamănă a adevăr și poate chiar este, iar Manlio, în timp ce se îndreaptă spre mașină, are alura unui om sincer. Disperat. Ne salutăm grăbit, cu două lovituri pe umăr, și după câțiva pași în întuneric suntem departe, fiecare de-a lungul propriului trotuar. De celălalt, nici urmă. Prietenia noastră este una igienică. Aș putea să-ți spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
a cam schimbat \ în ce sens ? \ A devenit politicos. Înainte nu era ? Grand ezita. Nu putea spune despre Cottard că era nepoliticos, expresia n-ar fi fost cea potrivită. Era un om închis în sine și tăcut și avea puțin alura unui mistreț. O odaie, un restaurant modest și ieșiri destul de misterioase, în asta consta toată viața lui Cottard. Oficial, era reprezentant comercial de vinuri și lichioruri. Din când în când primea vizitele a doi sau trei oameni care erau probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Lathuile, că trebuia să alergăm la Cigale, unde se producea Eugénie Buffet, la Mirliton, unde domnea Aristide Bruant, la Scala, unde Yvette Guilbert cânta Les Vierges, Le Fœtus și Le Fiacre. Eram ca doi frați, mustață albă - mustață brună, aceeași alură, aceeași pălărie, și el era cel pe care-l priveau mai Întâi femeile. La fiecare dop de șampanie care sărea, Îi pândeam gesturile, mersul, nu l-am văzut niciodată amețit. Se ridica dintr-un salt, mergea la fel de repede ca mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
da, măi Gustave! Vezi că, dacă vrei, poți? Gustave, disprețuitor, îi toarnă, pe fundul paharului, puțin vin. Lionel ia o sorbitură, plimbă vinul prin gură cum a văzut că se face, după care îl înghite. Îi spune lui Gustave, cu alură de connaisseur: — Toarnă! Gustave le umple paharele. Liliane dă paharul peste cap, ca pe-o oranjadă: i se uscase gura de la prețuri. Sommelier -ul dă să plece, dar Lionel, care între timp a mai băut o gură, îl oprește: — Gustave
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
în spatele ușii, așteptându-l. În ușă, o cu totul altă persoană. Mătușa Venera aceeași și alta, de necrezut. O doamnă între două vârste, elegantă și, de ce nu, întinerită, cumva, de o nouă mască, o bizară concentrare si grimasa cu o alură festivă, stridentă. Cocul negru, lucios, în contrast cu chipul alb alb, buzele roșii în roșul de buze, ochii adânciți, genele vopsite, ce mai... Rochie fină, nisipoasă, strânsă într-un cordon verde-închis, ca și ochii. Detectivul rămase locului, împușcat. Doamna zâmbi și luă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în fața ușii cancelariei, am intrat cu sfială fără să pot articula vreun cuvânt. - Pe cine căutați? - m-a întrebat binevoitor un tip ce stătea în picioare în fața altui domn impunător, în jur de 60 de ani, cu părul cărunt și alură de luptător, care era desigur directorul. - Am fost repartizat aici ca profesor de franceză - am îngăimat, nefiind nici eu sigur că așa era. - în cazul ăsta, bine ați venit la noi! V-ați găsit o gazdă? - Nu, eu de-abia
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
el, dar nu asta era problema. La urma urmei doar nu ne așteptam să locuim ca la un hotel. După un timp a apărut și profesorul Speranță, un tip trecut de 30 de ani, stilat, cu un mers elegant și alură de Don Juan. După obișnuitele amabilități, domnul Speranță, intuind parcă întrebarea ce ne stătea pe buze, ne-a informat că în ce privește dormitul, să nu ne facem probleme: el va dormi pe banca de lemn, lăsându-ne nouă patul. Seara, după ce
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
să ragă tâmp și să se lovească peste fațăi. Nici un trecător nu se sinchisește, nu-i dă atenție, toți trec pe lângă el cu fețe Încruntate și capetele plecate, de parcă ar căuta ceva ce tocmai au pierdut. O bătrânică sfioasă, cu alură de copil de 11-12 ani, stă ghemuită pe prima treaptă ce duce În hăul metroului, dând tot timpul din cap ca o păpușă mecanică, și privind din când În când În jur cu teamă și neliniște. Întinde cu greutate mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
iubirii Eu îl aud și încă-l înțeleg”.(G.Tutoveanu) „Azi avem alt președinte Și-alt guvern,dar ce să zic? Auzind aceleași critici... Parcă n-am schimbat nimic!” ( G.Zarafu) Concursul Jeepul se opri în fața instituției.Un bărbat cu alură de călăreț coborî sprinten de la volan.Ginu îl întâmpină și-l felicită.Mișu nu fu prea încântat. -Nu sunt sigur de reușită.Am făcut primul subiect.Al doilea parțial,iar la al treilea-nimic.Să vorbim despre tine.Bacăul o vrea
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
dorite, care dau cititorului satisfacția victoriei asupra prostiei, asupra supra- evaluării fără acoperire. Autorul știe să pună în pagină, cu lux de amănunte fiecare întâmplare trăită, cu mijloace lexicale accesibile și judicios cântărite. Știe să creeze suspansul care dă jurnalului alura de roman, renunță la finalizarea unor povestiri, pentru a le prelua și discuta în capitolele următoare, fapt ce crește interesul lectorului pentru aflarea deznodământului. Ca un admirator exclusiv al sexului frumos, jurnalul este bine pigmentat cu întâmplări amoroase, multe din
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93059]
-
minute în urmă încă erau oșteni, au ieșit în liniște. Tocmai atunci trecea locotenent colonelul, însoțit de șeful Statului Major. Când i-au văzut pe foștii lor comandanți - fără nici un ordin - au intrat în formație de pluton... Dumitru, cu o alură de ofițer, a dat comanda: ― Cu onor, spre dreapta, înainteee, marș!!!” Cei doi ofițeri s-au oprit și ducând mâna la chipiu au primit defilarea „plutonului”. Deși îmbrăcați civil, foștii concentrați mergeau într-o formație de invidiat. Chipurile lor asprite
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
duse direct și fără poticniri către locul pe unde, în mod normal, se cobora în pivniță. Văzându-l că a ajuns acolo și întrebându-l răspicat ce anume dorește, un om cu înfățișarea cam ciudată, cu privirea circumspectă și cu alură de bandit, intră cu el pe ușa pivniței și îl conduse, cu pas domol și bine măsurat, în locul unde știa el. Scările de coborâre se dovediră, însă, a fi mai numeroase și mai întunecate, decât s-ar fi așteptat Șerban
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
istorie cu homeless''' ar fi fost atunci foarte gustată de propaganda oficială. Și nici măcar n-ar fi fost mincinoasă decât prin omisiune, selectând din realitate, cu penseta, ceea ce convenea propagandei "antiimperialiste". Dar pe Nick, american și prin naștere și prin alură, nu-l pot bănui, firește, de nici o "americanofobie". El judecă lucrurile cu seriozitatea unui bun gospodar din Ardeal pentru care a avea o casă înseamnă a avea un destin. Mulți homeless, îmi spune Nick, sunt bolnavi mintal. În aziluri, sunt
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
găzduiește chilia către începutul dragostei tale. nouă în primul loc: a venit timpul să te pregătești pentru ziua cea mare, a sosirii prințului tău mult iubit, îți ungi picioarele fine cu ulei proaspăt de notholirionlila, care îndepărtează oboseala și conservă alura tendonului lui ahile, îți faci pedichiura cu coarne de pui de cărăbuș-hercule, îți vopsești unghiile cu eleganță dulceață de cireșe amare, te așezi pe carapacea de broscuță țestoasă de galapagos și aștepți să te usuci. pentru ca zeița chuang-mu să protejeze
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
bine de cercul șopârlelor-tegu-negre. șase în al patrulea loc: înveți să fii elegantă de la cerul tău, cel de deasupra cerului celorlalți, care orga nizează constelații cu o geometrie ezoterică, de la tigrul qilin, tigrul alb care pășește în urma ta legănându-și alura de val suplu, înalt, de la ritmul perfect al cadenței furnicilor albe vindecătoare, de la opturile de fericire desenate în aer de săndăluțele tale zburătoare, de la petuniile magice, ale căror clopote dansează în adierea khamsinului, vântul cald care durează cincizeci de zile
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
că aerul e o imensă cascadă albă, în colțurile ascuțite ale acestei câmpii de lumină a cărei cădere te sperie, te face să mă iubești, exact atât cât trebuie să mă iubești. la semnul tău, la zâmbetul tău, la arătarea alurii tale civilizate se deschid nuferii, cântă canarul, peștii înoată, cap peste cap chiar și delfinii noștri turcoaz se descurcă și dimineața oftează că vine atât de devreme și devreme se definește în funcție de tine, de contracția mușchilor gambelor tale durată de
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
se părea absolut normal să îmi doresc să le iau în gură, să simt cum capul dur mi se lovește de palat în timp ce tubul gros pulsează între buzele mele și limba mea gustă interiorul moale al profesorului. Poate că avea alura unui bărbat, dar îi simțeai trupul ca unul de femeie. Spatele îi era delicat și lipsit de rigiditatea specifică musculaturii masculine, chiar și în momentele de erecție. Iar răsuflarea - în clipa în care mă ridicase din genunchi, îndepărtându-mă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
începu să-și dea jos rochia, rămânând numai în furou. Prin decolteul larg apărură doi sâni masivi, ispititori, încorsetați într-un sutien nu îndeajuns de cuprinzător, fiind gata gata să spargă țesătura fină de mătase. Cum stătea în picioare, având alura zeiței Venus, Olga punea în evidență un bust atrăgător, plin de chemări, gata a se dărui viitorului mire. Această ipostază explica o dorința care dăinuia de multă vreme în sufletul Olgăi. Voia să-și arate înzestrările de femeie, neținând cont
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]