1,253 matches
-
cu simpatie, anticipându-mi izbânda. Se uită la mine și tace. Gura ei a rămas căscată. Un domn cu breton mă arată cu degetul și se întoarce spre o doamnă cu mustață. Ți-am zis io, Geto, că el e? Amărâtu n-are bani nici să se tundă. Ia uite ce barbă are, zici că-i maimuță din preistorie. Mă uit la hanoracul jerpelit cu care am rămas în mână. Probabil că n-are mai mult de jumătate de kilogram. Cu
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
realist așa. Acuma aștept ultima variantă, că-n aia pot să și ies din elicopter și să-mi customizez personaju. Adică pun o poză cu mine și-l fac să semene cu mine ca două picături. Și trag cu bazuca-n amărâții ăia până le iese borșu pe nas. Mișto. Stă câteva secunde. Nu zice nimic. Nici eu nu mai zic nimic, mă uit la un băiețel care joacă fotbal cu mama lui. Hai că mă duc, frate, că mai e puțin
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
revista dumneavoastră? Steaua Sus-Răsare se uită la mine ca la o taină mare. Privirea ei mă cântărește cu scârbă, apoi face o mișcare scurtă din cap spre revistă, fără să-și ia ochii de la mine. Ca și cum ar spune ia-o, amărâtule, numa să nu ți lași microbii pe ea. Mă ridic, mă aplec, iau revista, spun mulțumesc, mă așez la locul meu. O deschid aproape oripilat. Cred că sunt pregătit să văd un șobolan sărind dintre pagini. Revista e OK. Văd
Opere cumplite-vol. 2 by Florin Piersic junior. () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1343_a_2707]
-
dintre două generații, noi sublocotenenții foarte tineri și el, căpitan nu prea vârstnic. O figură jovială, foarte politicos, cu o nuanță de distincție... ca să zic așa, boierească, gen Miclescu sau Polizu, sau Sculy Logoteti... În prima parte a campaniei cu amărâtul de PZL cum îl numești tu a avut un comportament care l-a situat între bravii piloți ai Flotilei lui Leu Romanescu". Și iată ce se poate citi într-o foaie calificativă completată de superiorii săi: "Rezistent. A suportat cu
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
aș fi mâncat sacâzul complementar acestei îndeletniciri odioase. Doi ani de zbateri jalnice, până când, în al treilea, avea să mă mântuie, scoțându mă din robie, un Moise în carne și oase. La operă, când îl zăream în fosa orchestrei pe amărâtul de Șerban, cu părul lui ondulat, îmi venea să o iau la sănătoasa, oricât de grozavă plăcere aveam să o aud pe Ana Rózsa în Traviata sau pe Lia Pop în Carmen sau pe Mimi Nestorescu în Aida, vărsând lacrimi
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ne-au obligat să dăm o declarație cum că bolnavul murise, deși fusese tratat „chiar și cu penicilină“ (țin minte că trebuia neapărat să scriem aceste cuvinte). Habar n-am ce valoare avea, pentru ei, o asemenea declarație. Vorbind despre amărâții ăștia, îmi amintesc de altele, din timpul primei mele pușcării, tot la Jilava, în 1949: Ne duceam, pe atunci, la muncă. Într-o zi, ieșind pe poartă, am văzut printre noi un deținut bătrân. Părea să fie o persoană mai
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
prin raportare la înaintași, la rîndul lor fixați în efigie: "... Folosește și el armele familiei (jeluirea, oh-ul, ah-ul) dar nu mai este un captiv necondiționat al iubirii. Focul nu-i mai pare purificator, suferința nu mai este dulce ("amărîtul trai"). N-are darul de improvizație al fratelui său și nici rafinamentul părintelui. Este un spirit mai realist și mai auster: duce o viață retrasă, urăște luxul și petrecerile și, din această pricină, este adesea mustrător față de fratele și nepotul
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
îl întorsese din drum și dusese mâna la portofel, că să se tocmească și să fie înțelegător, ca oamenii, să se uite la copiii lui mulți și lipsiți de toate cele în afară de orăcăit, să nu-l jupoaie tocmai pe-un amărât ca el, care n-avea nici dinți în gură de sărac ce era. Și deschisese gura la vameș, ca să-i arate că nu minte, și împunsese cu degetul dezolantul loc viran, mai nepătruns de freza dentară ca pădurile cuaternarului. Turcul
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de înțeles că nașterea cu care mama lor bună îi îndatorase ar fi de reciclat cât mai grabnic? Păi nu-i asta o trimitere la origini mai rea ca înjurătura explicită? Va să zică, beat criță de succese cazi în poarta omului amărât și-l întâmpini cu "spune-mi ce vrei de la viață, că eu nu-i mai aud geamătul de desișul atâtor tonuri în care se răsfiră și nu-i mai pricep noima generală de prea simplă ce e". Grijuliu, pasă-mi
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
a contextului social general. Dar chiar avea sens să fie dusă cu sforțări la bun sfârșit o inițiativă de care autorii fuseseră privați cu nerușinare suverană? Cu o judecată temeinică se simțea dator lumii, iar cu una de mântuială nomadului amărât din el, încă neîntâlnit ca atare. După părerea sa - în care influența discuției cu Bart se făcea binișor simțită - întâmpinarea făcută umanismului comunitar în josul Dunării vădea un deficit regretabil de civism, iar o continuare forțată în direcția realizării bunelor intenții
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
restul», care s-a reprodus, iar aceștia Îi votează pe comuniștii care le-au dat speranța că pot și ei deveni cineva (Кто был никем, тот станет всем - „cine nu a fost nimeni va deveni tot”, din Internaționala...)”. Și Încheie amărât de ceea ce a Întâlnit: „decăderea morală, negarea virulentă a adevărului, dacă el nu convine, complacerea cu minciuna, dacă ea Îi oferă confort. De fapt satul nici nu vrea să cunoască adevărul, acesta Îl irită, Îl scoate din sărite”. (05.12
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
individual. Și a cam vazut. La nivelul sistemului, în ianuarie 1985, călătoria lui Taplin și a colegului său, Stephen, începea la Murmansk cu o clasică înscenare KGB. Dacă ar fi făcut eroarea să se aplece și să dea ajutor unui „amărât”, chipurile beat turtă și zăcând în zăpadă, celor doi americani li s-ar fi adus o acuzație aflată undeva între șantajare, răpire ori molestare a unui cetățean sovietic. În 1992, în Kamciatka, Taplin este reținut sub acuzația de a se
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
evrei. Într-o noapte a ars fânul, au ars grajdul și casele. După incendiu, cu ce am reușit să scăpăm, ne-am mutat peste drum, tot pe strada Nicolina și lângă piață. În curte, numai evrei. Îmi amintesc de un amărât de căruțaș cu familie foarte numeroasă și toți bolnavi de nervi, numai bătrânul și caii nu aveau voie să fie bolnavi, ei trebuiau să aducă bani pentru mâncarea nebunilor. Mă împrietenisem cu Iosif, băiatul mai mic al cotigaragiului, tovarăș de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
împotriva curentului. Părăseam Iașul cu regret și cu presimțirea că studiile mele academice s-au terminat pentru totdeauna. Când am ajuns la Huși, orașul începuse să se populeze cu refugiați. Se plătea orice sumă pentru o cameră, cum să găsim amărâții de noi locuințe cu parale puține? Am fost primiți, provizoriu, de mătușa Irina, mai târziu, iarna, am găsit două odăițe unde ne-am așezat sărăcia. Și aici câștigam câte ceva, îndeosebi cu mici portrete, asta ne mai îndulcea traiul și începusem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
îi mai scoteau și noaptea. Frontul se fixase la Mărășești și se aștepta destrămarea lui pentru a mări nenorocirile ce se abătuseră peste țară. Nu a trecut mult și degringolada a început. Armata aliaților a început a fraterniza cu inamicul. Amărâților pământeni li se lăsa libertatea de a face minuni. Au făcut, ca și altă dată în trecut. În aceste zile negre și-n aceste tulburări mari, tinerețea și naivitatea mai găseau echilibrul sufletesc pentru a lucra cu sârguință, așteptând o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
de Jordaens și câteva desenuri de Rubens, apoi cam în grabă urcăm pe Acropole, unde locul, templele și trecutul cunoscut din cărți ne lasă amintiri neșterse. Acei ce au creat aceste minuni, desigur, au fost o lume mai fericită decât amărâții muritori de azi. Cum vor fi arătat întregi acele temple cu statuile și lumea aceea frumoasă și simplă. Nimeni mai mult decât grecii vechi nu au clădit punând toată atenția pe frumos. Impresiilor primelor contacte cu marea artă a Greciei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]
-
români. Și, prostit de televizor, poporul Înghite toate otrăvurile manipulării, vede mineri plantând flori În București, Îl urmărește pe Miron Cozma pozând În victima și căinându-i pe amarații care muncesc În fundul pământului (uitând că din Întâmplare faptul că acești „amărâți” și-au trimis semenii la odihnă veșnică tot În fundul pământului!) sau Îl aude pe Gelu Voiculescu Voican afirmând „minerii au avut toată bună intenția”, si chiar crede În bunele intenții ale mânuitorilor de bate. A propos: aceasta eminenta cenușie a
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
bântuie europa noastră. Pentru că are tupeul de a afirma că europa asta e altfel. Pentru că, în ciuda naționalismelor de orice fel, are același tupeu, de a scrie negru pe alb, că s-ar putea să avem ceva în comun, noi, ăștia, amărâții... Și că acel ceva poate fi subiectul unei cărți fascinante. De ce fascinante? Pentru că Stasiuk ia urma marilor scriitori „naționali“, pentru că umblă pe urma lor și pentru că rămâne, de exemplu, în Rășinari, cu amintirea bodegilor, a mirosului de oaie, cu amintirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2196_a_3521]
-
repede, în puține săptămâni, îmi trezesc o anumită prejudecată împotriva autorului; o femeie onestă nu naște copilul ei înainte de nouă luni.” H. Heine 368. „Ardelenii noștri trăiesc ca niște vite, cu grumazul sub bâtă, fiindcă n-au lumină, își aduc amărâtul lor trai de cârtițe sub pământ..., n-au lumină căci n-au învățătură fiindcă n-au cărți. Cărți le trebuie, spunea badea Cârțan unui contemporan al său și pleca mai departe din oraș în oraș cu desagii plini de cărți
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
bune și rele. I se propun doar opțiuni rele. Opțiuni rele în sensul că ofertele politice sunt toate purtătoare ale intereselor grupurilor cutare și cutare, astfel că electoratul mai are doar statut de suporter. Prin urmare, și omenește motivat, fiecare amărât de suporter va vota pentru acela care dă mai mult. Un mic și-o bere, dacă i se dă gratis, tot e ceva, decât deloc. Pentru că, ne place, nu ne place, așa-zisa democrație românească este, de fapt, un sistem
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
mitic din Gennevilliers. Ea se enervează: Până la urmă, ce e cu toți oamenii ăștia în camera mea?" "Procedăm la fel în domeniul umanitar, îi răspunde Cléa. Ai vrea să-i lăsăm afară pe vremea asta?" Tocmai atunci, un grup de amărâți trece, cu gulerele ridicate, pe lângă ghereta paznicilor, mulțumindu-le umili celor doi netrebnici. Caritabilei Cléa i se face milă: " Ies în frig și zăpadă pentru a-și ceda locul altor clandestini, care or să vină să-și petreacă aici restul
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
provincie se desfășoară o activitate culturală și artistică, ce trebuie notată elogios, demonstrând că există un spirit provincial viguros în cultura și spiritualitatea noastră. Este un bun povestitor și cel mai spiritual profesor, iar glumele lui te dispun, oricât de amărât ai fi. Discursurile lui, cele mai bune discursuri pe care le-am ascultat ca bibliotecară, erau o savantă împletire de umor cu știință, iar pedagogia lui, neîntrecută. „Autor de este părinte, Eu te rog Ascultă-mi sfatul: Scrie tot așa
Clipe de vrajă by Valentina Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/640_a_1035]
-
le aveam din altă parte! Radu mi-a trimis, totuși, ieri un exemplar din "Convorbiri". Zenobia am citit-o de atunci, dar voiam să o am, mi-a plăcut așa mult! Îți rămîn îndatorat în continuare! Sînt peste măsură de amărît de o veste venită de peste Ocean: Rolf Bossert s-a sinucis la sfîrșitul lui februarie, la Frankfurt pe Main! Avea 33 de ani! Ce nedreptate! Vorbisem, în ianuarie, cu Britz (Helmuth n. red.) despre el și despre ceilalți! Sînt tare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
față. Apoi ceru să fie adus captivul mai aproape. — Doamne, se plecă Simeon, atât cât Îi Îngăduia asprimea legăturilor, pricepând că a intrat Într-o poveste primejdioasă care l-ar fi putut costa viața. Doamne, sunt un biet pribeag, un amărât care caută de lucru. Sunt fericit că am dat de oameni. Mă rătăcisem prin pustietățile astea și nu știam cum să ies la liman. Chiar așa de fericit n-ai de ce să fii, zise scurt cavalerul. Ai să vezi imediat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și clădise lăcașul de la Sfântul Petru. Regiunea i se păruse mai frumoasă, mai largă și mai aproape de cetatea lui de scaun. Cu toate acestea, poporul susținea că locul cu pricina era sfânt, mai sfânt decât cel de la Sfântul Petru, și amărâții din satele vecine duraseră acolo din trunchiuri de brad o bisericuță și o fântână. Cu timpul, nimeni nu-și mai aducea aminte când se aciuase acolo și un pustnic. Bătrânii po vesteau că asta se Întâmplase În vara când molima
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]