1,286 matches
-
să fac naibii nimic ca să restabilesc ordinea și dacă mă mai învârteam mult pe-acolo, riscam să fiu ucis. Îți sună cunoscută placa asta? — Mda, am râs eu. Apoi l-ai... — Apoi i-am văzut pe dobitoci urmărindu-l pe amărâtul ăsta, care aduce al naibii de bine cu subiectul mandatului de arestare cu numărul 411-43. M-au încolțit aici și te-am văzut cum făceai cale întoarsă, căutând disperat s-o încasezi, așa că mi-am zis c-ar fi mai bine s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
false din ponturile primite telefonic. — Și tu ce-o să faci? Millard îmi zâmbi trist. — O să fiu cu ochii pe ticălosul ăla tâmpit, tăinuitor de dovezi, și pe slugile lui, ca să mă asigur că nu încearcă să smulgă o mărturisire de la amărâtul ăla nevinovat din celulă. • • • N-am dat de Lee nicăieri prin secția de poliție, așa că am pornit singur la verificarea ponturilor de pe listă. Zona pe care trebuia s-o colind era în districtul Wilshire și includea restaurantele, barurile și cârciumile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
io călare pe o femeie“, iar el nu te raportează c-ai întârziat. De Witt trase adânc aer în piept. — Dă pe goarnă tot! îl somă Fritzie. Potaia de Bobby chelălăi rapid restul confesiunii: — Legătura mea de-aici e un amărât de mexican pe nume Felix Chasco. Trebuia să mă-ntâlnesc cu el diseară la motelul Calexico Gardens. Omul din L.A. este fratele unui tip pe care l-am cunoscut la Quentin. Nu m-am întâlnit cu el și, vă rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am mai mituit pe bătrân cu încă zece parai, ca să-și țină gura, mi-am strâns trusa de probe și am ieșit. Am marcat momentul: ora 8.10, în seara zilei de miercuri, 29 iunie 1949, seara în care un amărât de polițist în uniformă a elucidat cea mai celebră crimă din istoria Californiei. Am pipăit iarba, să văd dacă o simt la fel, le-am făcut cu mâna funcționarilor care treceau pe lângă mine și mi-am imaginat cum o să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Ar fi vrut să fiu undeva o mediocritate oarecare, numai să fiu o mediocritate adevărată? să mă înăbuș în adevărul meu, în destinul meu îmbâcsit și strâmt? Și ce viață am fi dus? Ea laborantă, iar eu, eu ce? un amărât care să depindă de morți și de pietatea celor vii? Asta visa să devin? La ce-mi trebuia un adevăr mizerabil care mă cobora? Trecuse de miezul nopții, ba poate chiar se apropiau zorile, și eu continuam să-mi pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
smulse din manualul de literatură de clasa a XII-a, comentarii elogioase închinate operei lor. Ori întreaga lor operă, probabil, ar fi putut fi lesne tipărită pe un bilet de tramvai. (D-aia încă nici nu le-o publica). Pe amărâții aceștia nu-i citeau nici măcar mămicile lor. (Ăsta era și secretul care-i ținea împreună. Se citeau între ei.) Se citiseră și-n seara aceasta. Se forfecaseră pe drum.) Unul mic, botos, ochelarist și rău ca un dulău, Horia, trebuind
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ca un taur, Ițipache. Peste jumătate din cetățenii orașului nostru nu vor fi îndestul de pricepuți să combine cele două ingrediente. Așa încît, cu cel mai mare respect, în următoarele, cel mult, șapte săptămâni, le vor hali separat, vor crăpa, amărâții, de foame! - Nu știu cetățenii să prepare cartofi prăjiți și crocanți într-o tigăiță de teflon? Ori măcar într-un tuci?! - Nu știm, arză-ne focul, să ne arză! Vai de păcatele noastre. Habar n-avem, Înălțimea Ta!... Consumăm prea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-l convinsese să ia drogul. — Cine e prietenul ăsta? a vrut ea să știe. —De ce? —De ce? Fiindc-ar trebui să fie reclamat la poliție pentru distribuție de droguri, de-asta! Numai Dumnezeu știe ce i s-ar putea întâmpla următorului amărât căruia îi mai dă droguri! Jake părea îngrozit. —Nu pot să-ți spun, Fiona. Dacă ți-aș spune, tipul mi-ar face zile negre. Vorbesc serios. Femeia n-a mai insistat momentan, deși era hotărâtă ca mai târziu să reia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
o ambulanță, iar cel care a sunat le-a spus să se ducă pe o alee din spatele cinematografului. Acolo m-au găsit zăcând într-o baltă de vomă. Fionei i s-au umplut ochii de lacrimi. —Vai, Jake, e îngrozitor! Amărâtul de tine! Femeia s-a simțit inundată de un val de afecțiune maternă, așa că i-a luat mâna băiatului și i-a strâns-o cu putere. —Slavă Domnului c-ai scăpat cu bine! Da, a răspuns el zâmbind nesigur. Deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
unor cauciucuri, urmat apoi de o bufnitură îngrozitoare. După câteva secunde, au izbucnit claxoanele celorlalți șoferi care probabil că se treziseră prinși în mijlocul haosului. Toată lumea se grăbește zilele astea, s-a gândit mâhnită Fiona. Iar acum se pare că un amărât s-a trezit cu mașina pocnită de vreun băiat sau vreo fată, pusă pe gonit. Fiona a părăsit locul unde parcase și s-a îndreptat încet către ieșirea din parcare, acolo unde, o altă mașină aflată în fața ei, se chinuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
se auzea o persoană care plângea. A ridicat ochii și-a văzut un tânăr - probabil c-avea în jur de douăzeci de ani - care era susținut de câțiva trecători. —Ăla e șoferul, i-a explicat fizioterapeutul care-i urmărise privirea. Amărâtul! A tras de volan ca să evite un puști pe bicicletă și-n loc a lovit-o pe prietena ta. E șocat. Fiona și-a coborât fața lângă urechea lui Susan. —Susan? Eu sunt, Fiona. Mă auzi? Din nou, nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
scaun, de partea cealaltă a patului. —Nick, n-a fost vina ta. A fost doar un accident groaznic. Nici tu, nici eu, nici nimeni altcineva n-ar fi putut să facă nimic. Bărbatul a ridicat capul și s-a uitat amărât la tubul de oxigen care ajungea în nasul lui Susan. Mai existau încă două tuburi: unul introdus în dosul palmei și altul care i se înfigea în piept, chiar sub umărul stâng. —Știu. Nu din cauza asta mă simt vinovat. Fiona
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
umplut paharul lui Alison și i l-a întins. — Aș vrea, dar cine știe? Apoi femeia a luat o gură de vin pentru curaj. Doar la gândul ăsta și se îngrozea. Dac-o să mai cunosc vreodată un alt bărbat, atunci amărâtul o să fie nevoit să răspundă la un chestionar detaliat chiar la prima întâlnire. Întrebarea unu: „Ai vreo fostă nevastă, nebună de legat, care bântuie prin viața ta?“ Alison a ridicat un deget. —Întrebarea doi: „Îți dorești copii? Dacă răspunsul este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
capăt de ață,împletindu-l încoace și-ncolo printre ele. Era o priveliște hipnotică. Ignatius spunea: Aspectul care-mi place mai presus de toate în K este absența oamenilor de știință. întotdeauna mi s-a părut rușinos faptul că niște amărâți de tehnologi și-au arogat dreptul de a fi numiți astfel: oameni de știință, oameni ai cunoașterii. în absența lor, știința s-a întors la paznicii săi adevărați: învățații, gânditorii, teoreticienii abstractului, așa ca mine. Totuși absența tehnocratului nu înseamnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Jean-Louis... - La gunoi. Cei de la Resurse Umane vor să știe dacă voi apărea În noul clip corporatist al EMF. Numai dacă mi se dă rulotă personală cu John Cusack legat de pat. Aș vrea să semnez o felicitare pentru un amărât de la Finanțe care a fost disponibilizat? (Jeff Brooks a plecat de bunăvoie, ni se spune, dar vor Începe disponibilizările forțate cât de curând.) Da. Cel mai recent mesaj este de la Celia Harmsworth, șefa de la Resurse Umane, care-mi spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
e atât de speriat, că nu vrea să se culce la loc. Îl iau În brațe și-l duc pe canapeaua aflată imediat lângă pătuț și mă Întind lângă el. —Roo, geme el, Roo. Așa că mă ridic și-i aduc amărâtul ăla de cangur jegos și i-l pun sub braț. Bebelușii au un punct magic Între sprâncene. Dacă Îi mângâi cu degetul acolo și-apoi de-a lungul nasului, li se Închid ochii automat: jaluzele umane. Băiețelul meu urăște să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
dinți: - Vătaf puturos, de ne mănânci pâinea și sudoarea, o să te tăiem, o să-ți scoatem mațele afară! Dumnezeu fl știa câte făcuse pentru ei. Aglaia, nevastă-sa, le mai dădea câte ceva de mâncare, își rupea de la gură, că-i știa amărâți. - Să fie de sufletul mamii, zicea, și bătea o cruce mare, aplecîndu-se de șale până în pământ. Gunoierii mâncau cu lăcomie, își ștergeau gurile sălbatice și mormăiau câte o înjurătură. Unii îl bănuiau că are bani ascunși și i-o spuneau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
încărcați de pachete, prin noroiul drumului. Seara, Stere și-a numărat restul. Cheltuise bani mulți și socoti cât timp îi trebuia că să-i pună la loc. - O să-i scot eu, se mângâiase singur, nu mă fac pe mine niște amărâți de creițari, eu îi fac pe ei... A doua zi, s-a îmbrăcat și s-a învîrtit prin prăvălie până a sosit Aglaia, gătită cu o broboadă, groasă și lungă, numai ciucuri. Muierea trimisese vorbă înainte la gospodar, printr-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu vrea? Numai că i-ar fi plăcut să mai scape câte o duminică la plimbare, să mai petreacă și ei, că erau tineri și viața trecea, și nu înțelegeau nimica. Dar când îl vedea pe Chirică cât e de amărât, și pe Matei, și pe ceilalți, îi trecea cheful de petrecere. Acarul nu mai scăpa de belele. Iar i se îmbolnăvise un copil. Tot la Stere venise să ceară. - Ajută-mă, domnu Stere, nu mă lăsa... Cârciumarul, mai strîmbîndu-se, mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
care le-ai făcut pe toate strâmbe, de-ți bați joc de sufletul meu! Dar ce-i păsa cârciumarului de necazurile altora? Fiecare cu norocul lui! Dacă ar fi stat să judece, n-ar mai fi trebuit să vândă băutură amărâților, că el pentru asta le așezase prăvălia în drum, să-i facă să uite de greutatea vieții. Treaba mergea, nu putea să se vaite. Cârciuma era plină de dimineață până seara. Osteneau. Și el, și muierea, și băiatul de prăvălie
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe Oacă, pe Sandu-Labă-mică, pe Nicu-Piele? Eu! întreabă-i! Că nu-s morți. Ochii lui stinși se însuflețiră. Întinse o mână albă și subțire: Cât a cărat asta! Pe câți i-a lăsat săraci, atât să trăiesc eu fericit... Scuipă amărât într-o parte: Acu mă-njură, ce vrei, os bătrîn! Au uitat că i-am învățat să-l scoată pe om din bocanci fără să simtă! Dar de părăsit nu mă părăsesc nici ei. Au nevoie de mine. Am nasul
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Q priviră. Și-acum îl ustura sufletul pe șuț de Didina. - Dar bani de unde? întrebă posomorit Piele. Că ne-am apucat să furăm icoane în loc să ne vedem de păcatele noastre. Stăpânul și-a luat partea lui, ce-i pasă de amărâți, că stau cu comisarii-n cîrcă!... - Bani, bani! se răsti la ei Florea. Dacă vreți bani de ce nu vă luați după milogul ăsta de Gheorghe, să vă faceți oameni cinstiți, să v-apucați de muncă... Oacă râse fără veselie: - Să
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
idei, vecine, și, uite... Ai și nepot! - Am, să-mi trăiască! Ce vrei? Așa o fată cuminte ca a mea, mai rar! Nu mi-a ieșit din cuvânt. E drept că a găsit și un bărbat bun... - Da ce-i? - Amărâți de-ai noștri, lucrează la macaze... -Ei... - Și-l iubește, domnu Fănică... - Nu mai spune! - Ce vrei, tinerețe cu bîzdîc! A mea intrase, cum zici dumneata, la idei: "Aristică, zicea, ai grijă, Artistică, de copila asta a noastră, că ne
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-ar fi plâns de mila altora, unde ajungea? Câteodată se încrîncena carnea pe el. Prea vedea multe. Nici în groapă nu mai aveau unii loc de sărăcie. Vânduseră casele de paiantă și se mutaseră spre șina Constanței. Barem pe amărâții ăștia de ceferiști îi știa cum ți-ai cunoaște buzunarele. Pe la patru se întorceau de la servici, clătinând în mâinile lor negre de cărbune sufertașele goale. Pe cap aveau șepci mari, unsuroase, și sub ele sticleau ochi aprigi, îndușmăniți. Dădeau bună ziua
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
mine ne știam de câțiva ani. Ne întâlnisem când unei tipe pe care o cunoșteam i se făcuse capul țăndări cu propria-i ganteră (era șefa sălii de sport unde lucram ca antrenor pentru ridicarea greutăților), iar Hawkins era un amărât de sergent. Dacă o tot ținea așa cu promovările, avea să ajungă agent șef în curând - cu condiția ca nimeni să nu afle de legătura lui cu mine. Probabil că numele meu era pe lista de alertă maximă de aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]