2,910 matches
-
pastile, sufeream în tăcere. Hemoroizii nu sunt un subiect comun de conversație. Reflexologia i-a venit în ajutor autoarei acestei cărți Am aflat de reflexologie de la o prietenă a verișoarei mele, care venise la ea în vizită. Aceasta a fost amabilă să-mi facă o ședință de masaj. Când mi-a atins punctele reflexe ale hemoroizilor, aproape c-am sărit în tavan de durere. Mi-a arătat cum să localizez punctele reflexe, ca să pot să le masez singură. „Hemoroizii nu-ți
Reflexologie palmară. Cheia sănătății perfecte by Mildred Carter, Tammy Weber () [Corola-publishinghouse/Science/2147_a_3472]
-
Praf de pușcă?... Ce naiba-i ghimberul, te-ntreb, de-l oferi sărmanului nostru Queequeg? Și, apropiindu-se de Starbuck, proaspăt sosit de la prova, adăugă brusc: Ă Aici și-a vîrît nasul nu știu ce Societate de temperanță! Vrei să fii așa de amabil și să te uiți în cana asta? Miroase-o te rog, domnule! Apoi, privind mutra secundului, mai spuse: Ă Domnule Starbuck, intendentul are neobrăzarea să-i ofere acest calomel lui Queequeg, care abia a venit de pe balenă! Dar ce, domnule
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
diferențierile dintre aceste direcții și realități literare. Fac această adăugire pentru rotunjirea cunoștințelor În domeniu și cu limpeziri teoretice și delimitări conceptuale, dar și pentru că, În onorabile dicționare literare generale, apărute după 2000, s-au difuzat informații neclare, echivoce și amabile generalități. Sibiu, 22 iunie 2007 Autoarea 1949 RECOMPENSĂ ȘI MISIUNE Înainte de a prezenta prioritățile și problemele literare ale acestui an, vom Încerca să le Încadrăm În climatul cotidian care le-a generat; din acest cadru general vom extrage apoi, câteva
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cu nimic mai puțin important decât hrana trupului, hrana pe care o dăm minții și sufletului poporului nostru. Ea trebuie să dea forțe vii oamenilor, În mersul lor Înainte. Nu este rostul nostru s-o apărăm pe Maria Banuș», declară amabilii cavaleri londonezi, vajnici apărători ai asasinatelor În massă și ai asupririi popoarelor. Și mai departe: «E inutil să se discute chestiuni de adevărată literatură sau poezie, iar Măria Banuș Își pierde timpul și-și pune În pericol situația». „Atac?” „Apărare
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de raportare la una din cele două mari tragedii ale secolului XX. Chandler intuiește primejdiile ce-l pasc și încearcă să înăbușe din fașă riscul de a fi anexat unei direcții pe care o resimțea profund străină: Sunteți suficient de amabilă să nu mă acuzați de antisemitism. Vă sunt recunoscător, deoarece mă obosește înfiorător de mult întreaga poveste. Și, în același timp, îmi pare teribil de rău de acele minți torturate care nu se pot desprinde de subiect, care-și fac
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
atunci când, vreme de câteva zile, în Wichita, ia identitatea unui bărbat (încă) tânăr în care a supraviețuit nu doar codul cavaleresc al romanticilor, ci și o dorință puternică, de neascuns: Am lipsit zece zile. Părinții lui Merle erau oameni șterși, amabili, răbdători. Trăiau într-o casă veche, pe o stradă liniștită și umbroasă. Când le-am povestit ce am crezut de cuviință că ar trebui să știe, au început să plângă. Ziceau că-s bucuroși s-o aibă pe Merle din
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și de limită (Kernberg, 1967). Factorul 3 este răspunzător de 9% din varianța totală. Itemii saturați din cadrul acestui factor au fost concepuți în scopul testării formațiunii reacționale și a pseudoaltruismului și reflectă nevoia de a se percepe pe sine ca amabil, gata de a sări în ajutorul celorlalți și niciodată furios, ceea ce îi caracterizează pe „binefăcători” și pe martiri. Subiecții care utilizează acest stil defensiv se implică adesea în relații stabile și sunt capabili să funcționeze în mod adecvat din punct
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mărturia unui bărbat de 30 de ani care, după 4 ani de psihanaliză, a conștientizat caracterul reacțional al inalterabilei sale amabilități: „Am descoperit, în timpul analizei, cât de tare îmi reprimam agresivitatea. Înainte, toată lumea mă vedea ca pe o persoană foarte amabilă, foarte blândă; eram practic incapabil să zic «nu», să mă opun direct cuiva, eram terorizat de violență; totodată, aveam uneori accese de violență și de furie incontrolabilă, care mă lăsau descumpănit, cu un sentiment intens de culpabilitate”. Analizatul își continuă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
insensibilă la orice fel de durere și bucurie, să nu fiu în stare de iubire pentru vreo ființă, pentru vreun lucru, nici măcar pentru mine însămi, precum bătrânii complet ramoliți”. Putem detecta oare formațiunea reacțională cu ajutorul unor teste proiective? „Subiectul prea amabil, prea cooperant, prea încrezător poate utiliza formațiunea reacțională împotriva ostilității sau a nevoii de dependență.” Anumite tipuri de răspuns sunt la fel de revelatoare, dar „este evident că armătura defensivă poate comporta unele slăbiciuni și că un conținut net pulsional («explozie», «nervi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
al imperialismului anglo-american și protector al «cămășilor verzi» - era, dimpotrivă, un bastion antifascist (...). Nu-i de ajuns că autorul a încercat să ni-i prezinte pe candidații la «selecționare» în lamentabila nuditate, «fără frac și joben». Fiindcă a făcut-o «amabil», fără ca el însuși să-și fi scos în prealabil mănușile. Realism cu... mănuși? Imposibil. Nu mai suntem «în pragul Orientului unde nimic nu se ia în serios». *** S.DAMIAN 41: „Încercând să ascundă schematismul, lipsa de conținut sufletesc a acestor
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu un asemenea model. Vladimir Tismăneanu: Ea a existat și În prima fază a lui Ceaușescu. Să ne aducem aminte că el era la Început „nea Nicu”, acest lucru fiind spus cu simpatie. Nu era o ironie mușcătoare, ci una amabilă. Titlul articolului din Le Monde era: „Le grand sourire du père de la nation”. Ion Iliescu a mizat foarte mult pe ideea de a promite stabilitate și de a crea iluzia acesteia. Este ceea ce tu numeai ieri fenomenul „stagnării” și ceea ce
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
Era un grup care a venit la studii cu sprijinul domnului Coposu. Se știe că a fost În relații foarte apropiate cu liderul țărănist, după care a devenit consilier În probleme de securitate națională. L-am văzut, a fost extrem de amabil, ne-am Întâlnit Într-o seară acasă la prietenul nostru Ioan T. Morar. După aceea, Dorin Marian s-a supărat foarte tare pe mine pentru că Într-o intervenție Într-o emisiune de televiziune a lui Marius Tucă, unde eram Împreună cu
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
și voluntare într-o școală a străzii, care uneori devine și școala vieții. Intră și copilul pentru care m-am aventurat în așa ambianță înfiorătoare, unde nu puteai să iei loc și nu pentru că nu ar fi fost scaune sau amabilă invitația de a ședea, dar tot mobilierul suferea de o boală neagră. Băiatul rânjește dezarmant, apărat de mama blindată cu certificate și de indiferența unui om, care doarme fără probleme arzătoare. În anumite momente noi, părinții, ne comportăm ca niște
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
căruță și porniră ușor pe drumul prăfuit. Soldații au încercat să glumească cu baiețelul, dorind să-i alunge tristețea din privire, după ce au întrebat tânăra femeie cu delicatețe, care este motivul pentru care merge la sanatoriu. Femeia încercă să fie amabilă, dar răspunsul ei, referitor la suferința copilului, fu lapidar. - Trrrrr Mișule! zise cel ce ținea hățurile, oprind căruța în dreptul unor porți mari, metalice, apoi adresându-se femeii zise, glumind: Nicu Dan Petrescu 10 - Gata ați ajuns, până aci ați plătit
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
din grădini, Întinse languros pe divane, Într-o abundență de pomi fructiferi; fete a căror nevoie disperată de a găsi bărbați europeni le dădea o cantitate scandaloasă de libertate, datorită căreia Smirna avea reputația de a fi peste măsură de amabilă cu ofițerii din armată și care explica atât trădarea fetelor prin roșele febrile În diminețile vizitelor doctorului Philobosian, cât și natura afecțiunilor lor, care mergeau de la glezne sucite pe ringul de dans până la julituri mai intime, ceva mai sus. Lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de urcat, trei etaje, și sora Wanda are genunchii sensibili, așa că le trebuie ceva timp să ajungă sus. Le las acolo, urcând scările, până vă explic În ce se băgase bunica mea.) „Cândva, În vara anului 1930, un vânzător ambulant amabil, dar oarecum misterios, Își făcu brusc apariția În ghetoul negrilor din Detroit.“ (Citez din cartea Musulmanii negri din America, de C. Eric Lincoln.) „Trecea drept arab, deși identitatea sa rasială și națională rămân neatestate. A fost binevenit În casele afro-americanilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
un punct. Unde se termină gândirea, Începe revelația. ― Chrysostomos! exclamă Desdemona. Părinte Mike, ai gura aurită. Dar Milton insistă: ― Eu aș spune că acolo unde se termină gândirea Începe prostia. ― Așa trăiesc oamenii, Milt, reluă Michael Antoniou, tot blând și amabil: spunând povești. Care e primul lucru pe care-l zice un copil când Învață să vorbească? „Spune-mi o poveste“. În felul acesta Înțelegem cine suntem, de unde venim. Poveștile sunt totul. Și care-i povestea pe care o are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
nou-venitele din acel an - au primit-o În rândul lor, au educat-o și au devenit prietenele ei. În timp ce-mi deschideam dulapul, prietenele mele n-au spus nimic despre proasta mea prestație ca portar. În schimb, Reetika trecu amabilă la subiectul unui test la matematică pe care aveam să-l dăm În curând. Joanne Maria Barbara Peracchio Își scoase ușor o jambieră. Intervenția chirurgicală pentru corectarea piciorului Îi lăsase glezna subțire ca o coadă de mătură. Când i-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
soluție de redus porii. Fața lui Sophie Sassoon era creată cu rigoarea unei picturi În nisip suflate fir cu fir de călugări tibetani. Ținea doar o zi și apoi dispărea. Acest chip ne spuse acum: ― Pe aici, doamnelor. Sophie era amabilă, ca de obicei, iubitoare; ca de obicei; mâinile ei, tratate În fiecare seară cu cremă hidratantă, fluturau În jurul nostru, mângâind, frecând. Cerceii Îi arătau ca un obiect dezgropat de Schliemann la Troia. Ne conduse pe lângă un șir de femei care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
așteptam să mergem În vizită acolo. Domnul da Silva mă Încuraja să mă simt grecoaică. ― Domnișoară Stephanides! mă strigă el Într-o zi. Având În vedere că te tragi din patria lui Homer, n-ai vrea, te rog, să fii amabilă și să citești cu voce tare? Își drese vocea. ― Pagina optzeci și nouă. În acel semestru surorile noastre cu mai puține Înclinații academice lecturau Lumina din pădure. Dar În seră noi ne croiam drum prin Iliada. Era un exemplar broșat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Așa că m-am Încruntat la el și am spus: ― Și eu ar trebui să te Întreb același lucru. ― Eu nu Înfulec ditamai desertul. ― Ți-am zis că n-am mărunt să-ți dau. Se uită În spatele meu și Întrebă mai amabil: ― Cum de cari după tine geamantanu’ ăla imens? ― Treaba mea. Te-am văzut ieri cu ăla. ― Am destul cât să-mi iau Înghețata asta, dar atâta tot. ― N-ai unde să stai? ― Am o grămadă de locuri. ― Dacă-mi iei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
măsură să spui clasei despre ce vorbeam eu. Nu-i așa, Corvium? Așa este, domnule profesor, admisei eu. Nu am continuat, pentru a da timp colegilor să-mi adreseze câteva șoapte care mă puteau scoate din încurcătură. Și dacă ești amabil, te rog, spune clasei despre ce vorbeam eu! Secretul șoptitului este de a face acest lucru în același timp în care vorbește profesorul. Astfel, pe lângă ceea ce a zis "zeitatea", cum ne mai poreclim atotputernicii și atotîndreptățiții dascăli, am mai auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
unui Aneriu Dutrumof care privea aparent preocupat crengile copacilor din fața școlii. Aneriu? Da? întrebă el, de parcă ar fi fost întrerupt dintr-o preocupare foarte interesantă. Poți să convingi pe câțiva din colegi s-o ajute pe Mara? Sigur, zise el amabil, abia așteptând să îl rog să facă ceva ce eu nu puteam, să-mi demonstrez limitele celor de care aveam nevoie. Și ai putea să-i ajuți și pe ceilalți, dacă va fi nevoie? Bineînțeles, spuse cu superioritate. Fericită, Mara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mintea mea să nu scape pentru a teroriza pe altcineva. Eu aveam să fiu închisoarea lor, nu ei a mea! Și nimic nu putea să mă oprească. Voi căuta nemurirea și o voi găsi! Ce vrei, băiete? făcu vocea cândva amabilă. Acum era zeflemitoare. Își atinsese scopul. Era cel care îi conducea pe toți. Câteva secunde fură îndeajuns pentru el să-i manipuleze pe ceilalți și să câștige sprijinul lor. PE VOI! amenințasem eu. Vocea mea tunase și ecourile sale încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
repare într-o anumită măsură gaura din perete. Pericolul trecu. El se detensionă și ne-am putut relua conversația. Părea ciudată împrejurarea și nu numai ea. În mijlocul unui război, eu aveam timp să fac prezentări și să mai fiu și amabil. Dă-mi, dacă ești drăguț, răspunsul la o întrebare care m-a chinuit în ultimul timp... De ce nu suntem scrum deja? De ce Ministrul nu a dispus aruncarea în aer a clădirii cu ceva? Cu ROCKS, spre exemplu? În primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]