4,765 matches
-
exterioare urmează procesul de disoluție. Tulburări analoage trebuie să fi resimțit animalul când a început să se ridice în două labe. Și nu sânt introspecții regresive care ne coboară până la acele îndepărtate neliniști, și amintiri indefinibile care ne apropie de amețelile începutului uman? Tot ce nu este inert trebuie, în grade diferite, să se rezeme. Și cu atât mai mult omul, care nu-și împlinește destinul decât născocindu-și siguranțe și nu-și păstrează poziția decât prin tonicul înșelăciunilor. Dar cine
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
apela la sprijinul tradițional, la mândria animalului vertical, și mai poate să se rezeme pe sine, când de mult nu mai este el? Obiectele îl mai țin doar să nu cadă, așteptând să rodească fructele altei vieți în seva atâtor amețeli. Putrezește omul în tine în abuzul pervers al cunoașterii, și nimic nu exprimă mai direct această supremă destrămare ca nesiguranța pașilor în lume. Amețeala consecutivă finalului uman este un fior de limită, la început prevestitor și dureros, apoi promițător și
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
îl mai țin doar să nu cadă, așteptând să rodească fructele altei vieți în seva atâtor amețeli. Putrezește omul în tine în abuzul pervers al cunoașterii, și nimic nu exprimă mai direct această supremă destrămare ca nesiguranța pașilor în lume. Amețeala consecutivă finalului uman este un fior de limită, la început prevestitor și dureros, apoi promițător și întăritor. O speranță de o vitalitate drăcească ne mână spre căderi repetate, în vederea unor purificări nebănuite. Altceva va începe, după ce omul s-a copt
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
ochi stinși se aprind într-o tomnatică ofrandă, culeasă de palorile unei iubiri. De când Eva a trezit pe Adam din somnul inutilei perfecțiuni, urmașele ei continuă opera de dezmorțire și până astăzi ele ne ademenesc în neființă. Privirea lor nedeslușită, amețeala aeriană din chemările lor nesigure rămîne-vor străine înțelegerii noastre tulburi? Viața-i înveșnicirea clipei de teamă nemângâiată în care Adam, proaspăt izgonit din rai, și-a dat seama de nemăsuratul pierderii și de nesfârșitul pierzaniei ce-l așteaptă. Nu reedităm
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
mai mult decât o ne-sinucidere. Sânt unii oameni atât de proști, că de le-ar apărea vreo idee la suprafața creierului ea s-ar sinucide din groaza de singurătate. Precum neurastenia este implicația organică a gustului pentru frumusețe, așa amețelile traduc înclinarea noastră spre absolut. Nu mai sânt obiecte care să te rețină, nici stâlpi de rezemat, nici bănci să-ți odihnești povara cărnii îngîndurate. Încheieturile ți se topesc și cazi în veșnicia anonimă a lucrurilor. Vinele, presimțind altă lume
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
dă seama, dar nu știe nimic. În artă se poate orice; în filozofie... Dar ea nu-i decât deficiența instinctului creator în folosul reflexiei. Nonfilozofie: ideile se sufocă de sentiment. Bolile sânt indiscreții de eternitate ale cărnii. De câte ori mă ispitește amețeala, îmi pare că îngerii și-au rupt aripile din tării ca să-mi facă vânt din lume. Ce rană mi s-a deschis, ca o primăvară neagră, și-mi înverzește simțurile cu muguri funebri? Ce înger, cu ce arme, mi-a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
în flăcări, întunericul ar recurge la adăpostul sigur al inimii. Când abuzezi de tinerețe, din om te pomenești poet. - Cum poți să nu fii nici unul, nici altul? - Vorbind în proză despre moarte. Surprins în plină zi de groaza delicioasă a amețelii, cui să i-o atribui: stomacului ori cerului? Sau anemiei, așezată între ele, la mijlocul de drum al deficiențelor? Ești trist când nu mai ai distanță de sângele tău; din lipsurile lui emană parfumul metafizic al Nimicului. Greutatea unui adevăr se
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lăsat mâhnirile în starea de senzație, de mult n-ai mai fi... Spiritul nu servește viața decât prin expresie. Este forma prin care ea se apără cu propriul ei dușman. Oboselile după-amiezelor, cu patina veșniciei în suflet și adierile de amețeală în mijlocul unei grădini atinse de primăvară... Eternitatea e sera în care se ofilește Dumnezeu din începuturi și omul, din când în când, prin gând. Când vitalitatea nu e distinctă de slăbiciuni, ci se pierde în ele, rezultatul definește compoziția lăuntrică
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru ca pe alții să-i aducă la sinucidere. Pentru a ajunge la ideea obsedantă a sinuciderii trebuie atâta frământare lăuntrică, atât chin și o spargere atât de puternică a barierelor interioare, încît din viață să nu mai rămână decât o amețeală catastrofală, un vârtej dramatic și o agitație stranie. Cum o să fie sinuciderea o afirmație a vieții? Se spune: te sinucizi, fiindcă viața ți-a provocat decepții. Ca atare ai dorit-o, ai așteptat ceva de la ea, dar ea nu ți-
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
formă înspre vârtej. Destrămarea lumii realizează un proces contrar evoluției cosmice, un proces invers și retrospectiv. Un apocalips răsturnat, dar izvorât din aceeași sensibilitate și aceleași aspirații. Căci nimeni nu poate dori întoarcerea în haos, fără să fi suferit toate amețelile apocalipsului. Câtă groază și câtă bucurie nu încerc la gândul că aș fi prins deodată în vârtejul haosului inițial, în confuzia și în paradoxala lui simetrie. Simetria acestui vârtej este singura simetrie haotică, lipsită de o excelență formală și de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
poată fi asimilată unei istorii cu convergență universală și precisă, așa cum face concepția progresului. Infinitul nu duce la nimic, fiindcă în el totul e provizoriu și caduc. Totul e prea puțin față de nemărginire. Nimeni nu poate avea experiența infinitului fără amețeli, fără o tulburare adâncă și care nu se poate uita. Și cum să nu te tulburi, când în infinit nici o direcție nu e mai valabilă decât cealaltă? În spațiu, infinitatea stabilește echivalența direcțiilor, care toate nu pot duce nicăieri, nici una
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
pentru forme rezultă dintr-o complacere în finit, în seducțiile inconsistente ale mărginirii, care niciodată nu vor duce la revelații metafizice. Metafizica, întocmai ca și muzica, nu răsare decât dintr-o experiență a infinitului. Amândouă cresc pe înălțimi și produc amețeli. Mirarea mea cea mare este cum de nu înnebunesc toți aceia care creează opere hotărâtoare în aceste domenii. Muzica, mai mult decât toate celelalte arte, pretinde o astfel de tensiune și o inspirație atât de adâncă, încît e inexplicabil cum
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
o fluiditate insesizabilă care te asimilează și te cuprinde ca în niște mreje imateriale. Pentru astfel de oameni nu există goluri, vacuități sau discontinuități, ci o comuniune, o participare, rezultate din acea neîncetată transfigurare în care culmile sânt nu numai amețeli, ci și voluptăți. Trebuie însă atâta frământare, atâta energie de interiorizare pentru a te putea exterioriza într-o prezență hotărâtoare, încît luminile transfigurării te-ar putea arde și distruge iremediabil. Și n-ar fi suprema transfigurare, în această moarte de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
așa cât asupra-i flutura o mare legătoare de gât ce flutura triumfătoare-n vânt... Pe cap o pălărie naltă de castor, și fața palida lasată-n voia răcelei și a fulgurărei fulgilor de ninsoare, care-i păreau o binefacere în amețeala sufletului său. Ochii erau legați c-o batistă de mătasă neagră. Unde se ducea sania el n-o știa... în fine, ea intră pe o poartă într-o ogradă solitară îngrădită c-un gard putred de mult, deasupra căruia atârna
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
21 de zile pot interveni diferite fenomene cuprinse în denumirea generic... de criz... de vindecare, care este echivalent... cu o perioad... de detoxifiere total... a corpului fizic. Fenomene ce pot ap...rea în cadrul crizei de vindecare: grețuri; v...rs...turi; amețeli; somnolent...; diaree sau constipație; accelerarea apariției ciclului menstrual; dureri musculare; activitate oniric... pronunțat...; hiperenergizare. Apariția crizei de vindecare nu este obligatorie și se produce în general la persoanele care au acumulate în organism cantit...ți mari de toxine și de
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
Aceast... poziție acționeaz... și în sensul normaliz...rii tensiunii arteriale sau al trat...rii diferitelor afecțiuni ale sistemului circulator. Poziția mâinilor pe urechi Poziția mâinilor pe urechi Aceast... poziție se realizeaz... prin plasarea palmelor activate pe zona urechilor, tratând rapid amețelile. Fiind tot o poziție pentru cap, aceasta acționeaz... favorabil asupra funcțion...rii sistemului nervos și a celui endocrin (pe glandele epifiz... și hipofiz...), reglând concomitent funcția aparatului auditiv. Poziția mâinilor pe ceaf... Poziția mâinilor pe ceaf... Aceasta este o poziție
Inițiere în Reiki by Risvan Vlad Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/2013_a_3338]
-
sunt supuși în viața profesională la sunete, zgomot sau muzică intense, deoarece riscă să devină surzi. Pentru mai multe detalii Rabinowitz, J., „Les effets psysiologiques du bruit”, La Recherche, nr. 22, 1992, pp. 178-187. Sursă: MGEN, oct. 1995. De ce avem amețeli? Urechea internă și echilibrul Există un al șaselea simț: echilibrul. De fapt, acesta e un fel de a spune, pentru că oricum avem mai mult de cinci simțuri (senzațiile automate, cele patru senzații tactile etc.). Echilibrul e deseori uitat, deoarece se
Experimente de psihologie pentru dezvoltarea personală by Alain Lieury () [Corola-publishinghouse/Science/1974_a_3299]
-
ca simptom al bolii de origine erotică, pierderea simțurilor. În alt loc (Omule, slabă ființă) suferința ia o formă mai concretă: inima „se despică”, În Scrisoare către Zulnia aceeași inimă se sfarmă „de săgeți și de cuțite”. Conachi Înregistrează și amețeala („dar ce-i amețeala asta de care mă văz cuprins?”), junghierea inimii și, din nou, despicarea inimii, risipirea trupului: „Despice-să inimioara În bucăți ca de cuțît. Răsîpească-să tot trupul și să facă praf În vînt.” Un sindrom teribil este catalepsia
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
de origine erotică, pierderea simțurilor. În alt loc (Omule, slabă ființă) suferința ia o formă mai concretă: inima „se despică”, În Scrisoare către Zulnia aceeași inimă se sfarmă „de săgeți și de cuțite”. Conachi Înregistrează și amețeala („dar ce-i amețeala asta de care mă văz cuprins?”), junghierea inimii și, din nou, despicarea inimii, risipirea trupului: „Despice-să inimioara În bucăți ca de cuțît. Răsîpească-să tot trupul și să facă praf În vînt.” Un sindrom teribil este catalepsia, Înlemnirea trupului. Conachi trece
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
să rămână între aceste ziduri. Noi nu ne facem decât datoria, așa cum prevede legea, și suntem conștienți că slujba noastră e spre folosul lui Dumnezeu și al oamenilor. Drept urmare, Tommaso a fost cules din celulă, încă potopit de durere și amețeli, spre a fi supus "veghii", tortură sălbatică, exasperantă, ce-ar fi terminat pe oricine. Cei câțiva care avuseseră parte de ea, cedaseră în mai puțin de șase-șapte ore, gata să spună tot și chiar să adauge toate minciunile sugerate de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
adevărurile ce izvorăsc din ea. Desigur, dacă l-ar fi scris, ar fi adăugat mulțimii sale de păcate și pe acesta. O amintire îl răscoli ca imaginea unui tablou viu: verișoara sa Emilia. Vorbea cu umbrele, sărmana, atunci când o luau amețelile și cădea jos rămânând în starea aceea și trei, patru zile, în tăcerea cea mai întunecată, la recomandarea spițerului. Cât de frumoasă era Emilia; copil fiind, o privise în părțile ei intime, nu uitase nici acum: avea pielea netedă, pântecul
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
schimbă imediat când văzură că venise chiar Cardinalul în persoană să-l primească. XX Într-o zi, întorcându-se de la Sorbona, unde își începea lecțiile dimineața, făcându-le să dureze atât cât îl ajutau glasul și puterile, Tommaso, luat de amețeală, ca să nu cadă se sprijinise de balustrada unui pod, chiar în fața Catedralei Nôtre Dame: "Cine știe cum e acum Catolica mea...". Trecea multă lume și se uita la el, surâdea auzindu-l vorbind de unul singur și murmura câte-o frază pe
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
studenți de la Sorbona, care s-au apropiat de el îngrijorați. Maestro, nu te simți bine? Vrei să te însoțim la mânăstire? Locuim chiar pe strada aceea și nu ne costă nimic să mergem până la San Giacomo. A fost doar o amețeală. Durează puțin, simt însă nevoia să mă opresc. Parcurseră mare parte din drum în tăcere. Elevii nu-l întreabră și nu-l siliră să converseze ca să nu-l obosească. Flancat de cei doi tineri, mergea cu pași șovăitori dar fermi
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
multă lumină. În spate simți aceeași respirație, parcă a pietrei, a copacilor, și își potrivi propria respirație după ritmul acela. Nu se mai gândea la nimic, era pregătit doar să primească. Într-un târziu deschise ochii, îl cuprinse o vagă amețeală, privi în jos și abisul îi întoarse privirea. La fel și corbul care, rotindu-se fără speranță în jurul statuii, se așezase pe zid, la doi pași de el, și-și scutura aripile în soare. De data asta nu-l mai
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lume care intră și iese. Fata se apropie și îi întinse mâna. El se căzni să se ridice, rămase așa câteva clipe, clătinându-se. — Amețesc puțin, dar îmi trece... Totul e să stau cu ochii deschiși, altfel mă ia cu amețeală. Acum, arată-mi... Privea cu nesaț. Cosmina socoti că înălțimea e cam aceeași cu a balconului lui. Îl lăsă să-și reînnoade firul. Acolo, spuse, după ce, din mișcările capului, înțelese că el văzuse totul și acum o lua de la capăt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]