1,886 matches
-
codrii așa nu mai sunt, și tinerețele s-au călătorit! În mirosul ațâțător al pădurii creștea în mine puterea vieții, șuietul domol al vântului în frunzișuri îmi mângâia auzul și ce strălucire neobișnuită, ce strălucire vie, și ce mireasmă ascuțită, amețitoare, aveau florile din poienile de la margine! Ca-nspre o dragoste, cu dor, pornii, după două luni de lipsă spre codrul Antileștilor. Înaintea iernii, în toamnă târzie, voiam să mai văd o dată bolțile sărăcite de podoaba întunecoasă de frunze. Poate mă chemau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mari companii de produse cosmetice de pe glob. (Probabil că ați auzit de ei; și, dacă n-ați auzit, înseamnă că, undeva, cineva nu-și face treaba ca lumea. Sper sincer că nu sunt eu persoana.) Am acces la o gamă amețitoare de produse gratuite. Vreau să spun efectiv amețitoare: la puțin timp după ce am obținut slujba, soră-mea Rachel, care locuia de ani de zile la New York, a venit într-o seară la mine la birou după ce plecase toată lumea, să vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
că ați auzit de ei; și, dacă n-ați auzit, înseamnă că, undeva, cineva nu-și face treaba ca lumea. Sper sincer că nu sunt eu persoana.) Am acces la o gamă amețitoare de produse gratuite. Vreau să spun efectiv amețitoare: la puțin timp după ce am obținut slujba, soră-mea Rachel, care locuia de ani de zile la New York, a venit într-o seară la mine la birou după ce plecase toată lumea, să vadă dacă exagerasem. Și când am descuiat dulapul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
și lumânări parfumate, și geluri de duș, și fonduri de ten, și farduri, și..., a rămas cu ochii pironiți mult, mult timp, apoi a zis: —Văd negru în fața ochilor; nu glumesc, Anna, cred că s-ar putea să leșin. Vedeți - amețitoare - și asta a fost chiar înainte de a-i spune să ia câte ceva pentru ea. Ceea ce face totul de mii de ori mai minunat e că nu primesc doar produse Candy Grrrl. Agenția pentru care lucrez, McArthur on the Park, (fondată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
Aidan. Era așezat pe scaun într-un autobuz care oprise la intersecție. L-am văzut doar cu coada ochiului, dar era cu siguranță el, i-am recunoscut părul, pomeții, nasul. Zgomotul orașului s-a estompat, lăsând în urmă un zumzet amețitor, electrizant, și, în timp ce scotoceam după bani și întindeam mâna spre portieră, autobuzul a pornit. Cuprinsă de panică, m-am întors să mă uit pe fereastra din spate. Domnule! i-am zis taximetristului, dar și noi eram în mișcare și ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
pe niște terase, la taclale, strigând, bând sau râzând, glasurile lor toate topindu-se într-un imens vacarm. În jurul lor, atârnate sau expuse, straie de oameni bogați sau sărmani fremătau la orice adiere, precum pânzele unei singure nave. O zarvă amețitoare, un vas care navighează din furtună în furtună și care, uneori, naufragiază, oare nu acesta este chipul unui oraș? În adolescența mea, mi s-a întâmplat ades să-mi petrec zile întregi în fața acestui peisaj, pierdut în nesfârșite visări. Ziua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
provincii ale Imperiului: lei din Mesopotamia, tigri din India, elefanți din nordul Africii, hipopotami din Nubia... În vremea lui Claudius, munera durau din zori până seara; mai erau și sportulae, lupte foarte scurte, în care se ucidea într-un ritm amețitor. Povesti cum gladiatorii erau antrenați să lupte între ei, dar și cu animalele sălbatice. Între două lupte, publicul asista la spectacole cu animale dresate: lei din gura cărora ieșea un iepure, tigri care lingeau mâna îmblânzitorilor, elefanți care scriau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
tremure flăcările torțelor, îndoind crengile copacilor și ducând cu sine umbrele însângerate ale celor omorâți din porunca lui Vitellius. — Orpheus a salvat Roma! strigă deodată cineva. A salvat Imperiul! Oamenii izbucniră în ovații. Valerius se simți invadat de o senzație amețitoare de libertate și, o clipă, ridică sabia spre cer. O îndreptă, ca într-o ofrandă, spre stelele strălucitoare și spre zei, conștient că își îndeplinise misiunea. Se retrase repede, nebăgat în seamă de mulțimea ce se îngrămădea în jurul lui Vitellius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
țopăia și dansa, mintea i se-nvârtejea și era sigur că, dacă-și dădea drumul, avea să zboare clătinându-se prin aer direct spre pământ și să se zdruncine la aterizare. În fața ochilor săi se mișca și tremura o ceață amețitoare. — Vino jos, Sampath, strigau cu toții, dar el se ținea strâns de pat. — Dacă n-ai de gând să vii jos, stai absolut nemișcat, urla tatăl său. Nu te mișca. Prins în acest dans de bețivi, cu fețe sălbatice, cozi lungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
Gândul la Pinky i se învârtea prin cap lui Hungry Hop ca un pește într-un acvariu; nu putea să și-o scoată din minte. Își amintea de ochii aceia negri, de gura aceea roșie, hotărâtă, plutind în mijlocul unor valuri amețitoare de buline... hotărârea de pe fața aceea! Ce îngrozitoare! În mod clar, nu făcuse față cu prea mult entuziasm acestei prime lovituri a lumii de afară. Și, după cum se părea, din păcate, instinctele sale în această privință erau demne de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
de cele mai multe din haine. În nebunia turbată a miezului verii din Manhattan, în coloanele care se clatină de-a lungul străzilor, femeile își unduiesc superba feminitate a ființei lor, acest sân extra și această pulpă extra și emanațiile, dulci transparențe, amețitoare zațuri. Bărbații se târăsc palizi prin arșiță. Până și Fielding își trădează iritarea. „R o cățea, spune el. Slick, n-avem cum să i ne opunem. Așa că mai bine intrăm și noi în horă.“ Tot propune chefuri orgioase, un tur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
meu Vultur, îi răspunse domnul Jones, eu pur și simplu am încercat în felul ăsta, să-ți deschid ochii. Nu există nici un alt mod prin care ți-aș putea explica așezarea insulei Calf. Gândurile lui Vultur-în-Zbor intrară într-un vârtej amețitor. Nu mai putea scoate o vorbă. — Ai întâlnit, probabil, tema existențelor potențiale, continuă prietenos Virgil Jones. Așa că hai să presupunem că ar exista, să zicem, doar patru trecuturi și viitoruri potențiale ale Mării Mediterane. într-unul din ele nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
de Richard Serra, două foi de metal impozante, îmbinate într-un unghi care îmi dădea senzația de echilibru. Stând între ele și privind în sus, o doză de adrenalină era garantată: în egală măsură, senzații de claustrofobie și de excitație amețitoare. Ultima pe lista preferințelor mele era o uriașă femeie goală. A dracului de tipică pentru toți bancherii ăștia. Pentru a fi un echilibru, ar fi putut să comande și un bărbat gol care să se uite la ea, împodobit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
primele rafturi, răsfoiam cărțile aflate la îndemână, mă bucuram de risipirea lor după legile unui hazard de tarabă și ezitam îndelung până la a mai face un pas în interiorul acela de umbre mirosind a motorină, a praf, a hârtie cu cerneluri amețitoare. Ani mulți, librăria aceea a fost o legătură tainică a mea cu lumea de dincolo de tot ceea ce puteam eu închipui că voi scrie. Nu știam că acolo, în adâncul ei, mă aștepta prima mea carte, pe care o voi scrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vom depărta, după cum nu ne-am dat seama când ne-am apropiat. Povestea ar începe prin anul doi sau trei al studenției noastre, la „Colombo“, unde venea și ea și încerca să intre în discuțiile noastre. Era frumoasă, o evreică amețitoare. Tăcea, rareori intervenind în discuții. Eu peroram împotriva evreilor. Nu știu ce-mi venise. Îmi descoperisem un antisemitism brusc, venit de niciunde și pe care îl simțeam străin. Poate doar să fac impresie? Să mă dau mare, cum se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Dacă va accepta. Dacă nu se va considera jignită. Trecuseră mai bine de două luni de la alungarea mea. Nu ne vorbiserăm, nu ne telefonaserăm în tot acest timp. Numărând banii, deja se derulau în mine, ca proiectate într-o viteză amețitoare, detaliile cinei. O voi invita la „Cișmigiu“, restaurantul de lângă „Spicul“. Va fi o masă rezervată. Ne va conduce maître d’hôtel, vom alege, vom comanda, vom discuta banalități, voi încerca să-i evoc toți anii împreună, va refuza să vorbim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
le-au purtat, care le-au dezmierdat. Uneori, ștergându-le de praf, simt parcă, încă vie, căldura strânsorii mâinilor de peste timp. O solidaritate, blândă și supusă mângâiere de peste vremi, venită de la cei de demult, întăritoare în zădărnicia ei, dar învăluitoare, amețitoare ca un sorb care te cere, te ia și te duce iar și iar în golul acela de timp în care instinctiv te ascunzi când toate pierdute îți par. În golul de timp al istoriei tale din străfunduri de vârste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
-ți amintești câte ceva, dar nu mai știi ce anume. Că ai iubit? Că ai fost iubit? Că ai visat privind de nenumărate ori zborul marelui fluture? Că ai simțit, adeseori, cum te-a furat în rotocoalele lui înalte, ducându-te amețitor de aproape de seninul râvnit? Că ai trăit? Încercările mele repetate de a rescrie acea povestire, cărțile adunate, toate ce au urmat nu au făcut decât să-mi perpetueze amărăciunea de demult. Am dat neputinței mele literare de mai târziu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
sută optzeci de mii și șase sute treizeci și cinci de dolari! Și aici am simțit, dintr-odată, ca o Luminare în mine. Nu știu dacă mă-nțelegi, dacă cunoști procesu’, dar s-a făcut dintr-odată lumină în jurul meu. O lumină caldă, amețitoare, parfumată trecea prin ziduri, puteam să văd până hăt departe, dincolo de stejarii ăia de la Gomândău, dacă-i mai ții minte, sus pe deal, o lumină și o căldură de credeam că acuși-acuși am să mor. Și bătea inima în mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și Iosuf, cândva un fel de magazioner, anbar emini, șoptea admirativ Kerim, porneau în căutarea iubirilor. În aerul încins al nopților, când dinspre stepa răsfățată de Lună venea dogoarea mistuitoare a răcoroaselor cadâne, când dinspre nevăzute stâne urca doar aburul amețitor al oilor adormite în mandra, amestecat cu aspra suflare a ierburilor arse și geamătul câmpiei perpelite sub chemări de patimi, porneau toți trei, călare, spre satele din depărtare: Ceairlighiol, Caraiapular, Veischioi și multe altele, tainice ascunzători cu trupurile minunilor care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
demult a prietenului meu. Credeam că o rescriu. Nu simțeam decât cum textul se revărsa peste mine, înghițindu-mă. Începuse coborârea. O simțeam, fără să o pot încă numi. Venea doar spre mine, molcomă, unduitoare, cu boare de gheață și amețitoare dogori, ademenitoarea, învăluitoarea, plina de liniștite spaime, minunata suflare a Morții. Acolo, la Karanphilou, am simțit, fizic, nu doar ca o părere, Moartea pornită spre mine, definitivă, fără gând de întoarcere. Poate mersese chiar, câteva stații, în același tramvai cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
siguranță pe care nu o avea la începutul piesei. Trăind într-un „spațiu închis”, fără ieșire, personajele comediilor caragialene „nu pot ieși din masca lor”. Efectele noii tehnici se resimt în consistența și coerența personajului ascuns de mască. În mișcarea amețitoare, tumultoasă și în vânzoleala plină de încurcături din spațiul închis, totalitatea umană își pierde simțul realității. Lumea e interpretată de Caragiale în simboluri comice, în viziuni care traduc adevărurile în oglinzi bufone, pentru a le întipări mai exact dimensiunile reale
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
flacără albăstruie brăzdă În lung și-n lat tavanul, se auzi un tunet Înfundat, urmat de un răpăit de pași, și apoi totul se cufundă În tăcere. Patul În care se afla Noimann Începu să se Învârtă cu o viteză amețitoare, antrenând după el toate lucrurile din jur. Medicului i se făcu greață, stomacul se strânse ca un pumn și dinăuntrul lui țâșni un lichid galben-verzui, amar ca fierea, Împroșcând pereții. În Încăpere se răspândi un miros neplăcut, care-l făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
pe obraji. Coniacul și cafeaua ajutau și ele, alungând insectele de pe fața de masă În pantofi și-n buzunare. Costumele ce stăteau alături erau cuprinse și ele de furnicături. Mânecile se agitau, paharele erau ridicate și coborâte Într-un ritm amețitor. Toată mișcarea această avea ceva neliniștitor, absurd În ea. Noimann stătea totuși calm la Corso, zâmbind spre musafiri. Ba chiar făcea și glume. Agitația creștea, atingând punctul culminant când insectele și omizile se transformau Înapoi În cifre, intrând În portmoneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
căror minutare și secundare se Încrucișau mereu, rotindu-se amețitor... Minutele și secundele se devorau Între ele, umflându-se mereu, pînă ce ajungeau la dimensiunea unei ore. În sfârșit, urma gongul final și toată această harababură dispărea Într-un vârtej amețitor, iar Noimann, cu capul vâjâind de băutură, se trezea stând singur În mijlocul Încăperii, cu ochii ațintiți În gol... Momentul de luciditate nu dura Însă decât câteva clipe și starea de confuzie se instaura din nou. Secundele se dilatau odată cu porii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]