2,414 matches
-
nici o despăgubire. Rămâne câteva clipe nemișcat, atent la străfulgerările migrenei. Parcă au mai scăzut în intensitate. Ce să-i faci? Într-o vreme când comițiile tac, iar Senatul recită o lecție învățată pe de rost, doar la circ și în amfiteatru mai reușește principele să ia cunoștință de opinia populară. Și totuși, jocurile astea sunt exploatate la maximum de regimul său. Sărmanul Propertius Celer! Ultima lovitură a primit-o de la Asinius Gallus. Cocoțat pe o bancă, zbiera ca ieșit din minți
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de braț: — Fii bărbat, ce naiba! Nu i s-a întâmplat nimic. Repetă, încercând să sune convingător: — Nu avea ce să i se întâmple... Doar dacă... — Gladiator, zici? reia șuierat. Păi o fi fost rănit ieri în tim pul luptelor, la amfiteatru... Deși gladiatorii au fost retrași imediat din arenă. — Nu e la ludus, șoptește pierit Iulius Herodes. M-am in teresat. Vede un grup de trei sclavi care-i urmăresc curioși din celă lalt capăt al atriumului. Face un efort și-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
făcut nici măcar o dată o reducere, nici la fructele trecute. Apropo, nu am enumerat persoanele În ordinea importanței lor. Așa mi-au venit În minte. Dacă mă gândesc mai bine, aș zice că au fost peste opt sute de oameni la Înmormântare. Amfiteatrul de la Muzeul de Young era plin ochi, sute de oameni revărsându-se pe holuri, unde monitoarele televiziunii cu circuit Închis arătau imagini de la trista ceremonie. Era luni dimineața, când muzeul e În mod normal Închis, dar câțiva vizitatori din afara orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
frumos lac roșuaprins și cu auriu lucitor. Pentru că era destul de adânc, au pus pe fund polistiren expandat În formă de păstăi, iar pe deasupra venea o bucată de catifea - poliester bej, oribil! Și așa am ajuns eu să fiu expusă În amfiteatrul muzeului, Într-un imens coșciug negru lăcuit, pe care erau sculptate animale imaginare și numele ocupantului său de drept care mă va căuta negreșit, cu o notificare de evacuare tremurându-i În mână. Dacă m-aș fi pregătit cu adevărat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
sănii trase de mamele lor, Îmbrăcate și ele În galben. Trei bărbați, care scoteau nori de aburi când râdeau și vorbeau, duceau o pancartă pe care scria: „Cei 1 981 de locuitori din Mayville se roagă pentru fiul orașului“. În amfiteatrul liceului May-Port CG, avea loc Încă o vânzare de prăjituri, a patra În acea săptămână, cu produse făcute de profesori, de data asta. Clătite ornate cu funde galbene de zahăr se vindeau ca pâinea caldă, iar În spatele meselor era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bune gânduri familiei Fletcher“. —Brrr! Câte grade or fi În Mayville azi? o Întrebă reporterul pe una dintre profesoare. Am auzit că ar fi minus 15 grade, răspunse femeia. O vreme de-a dreptul plăcută! Într-o altă parte a amfiteatrului, orchestra școlii oferea o versiune digerabilă a cântecului patriotic America the Beautiful. Câteva femei stăteau În spatele unor mese Încărcate cu fulare galbene, pe un indicator putându-se citi: „Tricotate de mână de Asociația Părinților și a Profesorilor May-Port“. Reporterul Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
a Întors Într-adevăr În Mayville, unde a avut loc o mare paradă și un banchet impresionant În onoarea sa. Săptămâni la rândul a fost invitat la dineuri. Fostul lui liceu a organizat un soi de bal al victoriei În amfiteatru, iar acolo a dat peste o femeie care l-a abordat râzând: — Nu mă mai știi, tinere? Era femeia ușor dusă, dată cu mult negru pe la ochi, care fusese intervievată de Global News Network, cea care se autointitulase iubita lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
nici o emoție. Voiam să fiu încîntat cu orice preț, și la început n-am băgat de seamă că, în definitiv, eram tot așa de singur. Față de o urâtă eram incapabil să mă angajez în vreun fel. Priveam însă din fundul amfiteatrului și mă felicitam că lipsea încă puțin ca să cunosc pe toată lumea. Un grup de trei fete, îndeosebi, mi se părea intangibil. Erau mereu împreună, fără amestec printre ceilalți, vioaie, grăbite, surâzătoare, pricepîndu-se, mi se părea, să fie politicoase față de toți
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
deține cetățenii. Palatine îelita armatei pe câmpul de luptăă și comitatense îtrupele regulateă. în ierarhia trupelor, cavaleriile palatine și comitatense erau superioare infanteriilor respective în. trad.ă. Venationes — întreceri între animale sau între animale și oameni, ce aveau loc în amfiteatrele Romei antice, de obicei legate și de demonstrații ale gladiatorilor în. trad.ă. Rugieni și heruli — triburi germanice de origine incertă, posibil din Norvegia îrugiiă, respectiv Elveția sau Danemarca îheruliiă în. trad.ă. Breoni — populație germanică așezată în zona Munților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
de studenți interesați, despre R.H. Tawney, Harold Laski, John Strachey, George Orwell, H.G. Wells. Dar aceasta era o reuniune În masă, se părea. Vederea lui obstrucționată cuprinse o Înflorire umană mare, Întinsă, lățoasă, compozită. Era rău mirositoare, deosebit de râncedă, sulfuroasă. Amfiteatrul era plin. Nu era loc decât În picioare. Făcea Feffer vreuna din escrocheriile lui? Avea de gând să bage În buzunar banii de intrare? Sammler Își stăpâni și-și alungă suspiciunile, atribuindu-le surprinderii și agitației. Căci era surprins, Înspăimântat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
rațională, științifică asupra vieții. Sammler, cu interes și Încredere de sine crescânde amintindu-și toate acestea, vorbi despre Cosmopolis timp de jumătate de oră, simțind ce plan plin de bunătate, ingenuu, stupid fusese. Spunând asta În gaura luminată, agitată a amfiteatrului cu domul murdărit și lumini electrice În cuști, până când fu Întrerupt de o voce puternică și clară. Era luat la Întrebări. Se striga la el. Hei! Încercă să continue. — Asemenea Încercări de a Îndepărta intelectualii de marxism n-au Întâmpinat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
nația albastră! Voi ne cântăriți cuvântul și ni-l scoateți la mezat, Scrieți tomuri de impresii despre un catren curat; Vă numiți experți în toate, somități, curate genii, Intelectuali de vază adulați prin acadèmii! Sub povara senectuții stați înfipți în amfiteatre, Măsurând de sus mulțimea cu priviri imaculate! Voi sunteți titani maeștri care spânzură afonii, Dau răspunsuri concentrate și vorbesc în alegòrii; Pentru voi cultura este doar așa cum o vedeți, Vindeți autenticitate cu talent de târgoveți! Voi compuneți pentru dive un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
o mână ținea calul de frâu, iar cu cealaltă făcea semne grăbite, îndemnându-și fiii să alerge mai repede. În apropiere se auzi urletul lupilor. În acea clipă, totul se schimbă brusc. Valerius se văzu pe sine, adult, în mijlocul unui amfiteatru roman, strângând în mână o sabie, bine proptit pe picioare. Soarele la asfințit scălda arena într-o lumină roșiatică; o clipă, lumina aceea îl orbi. Mulțimea urla, încurajându-l pe adversarul său, un gladiator înarmat cu o plasă și un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pe timpul absenței sale. — Legat! exclamă Valerius așezându-se. Tocmai de asta se temea Vitellius... că Galbiana va fi condusă de un bărbat curajos, ca fratele meu. — Vitellius îl va primi mâine pe Antonius. Discuția va avea loc în pulvinar, în amfiteatrul de unde Vitellius va privi luptele de gladiatori. — În pulvinar? În timp ce gladiatorii vor muri în arenă, Vitellius se va uita la ei, îmbuibându-se și îmbătându-se? Și discutând? — Se spune că vederea sângelui îi face plăcere. Ca și lui Tiberius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Asculta vântul și chemarea cucuvelelor. Surâse fericit când Velunda veni alături de el. O îmbrățișă și îi respiră parfumul. Simți pe piept mâinile ei ușoare și mângâie trupul acela care continua să-i aparțină. 21 Primăvara, când începeau luptele de gladiatori, amfiteatrele de pe tot teritoriul Imperiului erau pline. Augusta Rauricorum, unde se intersectau drumurile dinspre Italia, Germania și Gallia, gemea de negustori, actori, aventurieri, soldați, oameni politici, prostituate și vânzători ambulanți. În fiecare an, laniștii își aduceau aici marfa: gladiatorii. Imitându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Augustus și pe Tiberius, care știuseră să transforme luptele de gladiatori într-un puternic instrument de guvernare, Vitellius încerca să câștige bunăvoința mulțimii oferindu-i munera, un spectacol imperial prin excelență. Încă din zori, orășeni și țărani se îmbulzeau în amfiteatru, încercând să ocupe un loc bun pe trepte. Acum arena era plină ochi - o mulțime multicoloră, gălăgioasă și entuziastă. În aer răsunau notele stridente ale trâmbițelor, cărora li se alăturau flautele și hydraulus, orga cu apă care-i uimea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
li se alăturau flautele și hydraulus, orga cu apă care-i uimea pe cei de la țară cu sunetul ei grav, asemănător cornului. Dinspre nisipul arenei se ridica o mireasmă de tămâie și flori, ce ajungea până în pulvinar-ul construit deasupra treptelor amfiteatrului. La masa aranjată potrivit ordinelor imperator-ului stăteau legatul Antonius Primus și centurionul Errius Sartorius. Lângă ei se aflau oamenii din escorta lui Vitellius, iar în fața lor, întins pe un tricliniu acoperit cu mătăsuri și blănuri, însuși imperator-ul. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
acum gladiatorii în arenă. Avea să-și dedice toată energia misiunii sale, își promise, privind mulțimea pestriță ce aștepta intrarea lui Salix și a lui Skorpius. Valerius se opri. Văzuse profilându-se printre copaci, sub cerul înnorat, zidurile cenușii ale amfiteatrului. Dinspre ele răzbătea vacarmul mulțimii. Îl auzise de departe, de când pornise pe drumul ce ducea din tabăra lui Antonius în oraș. Jocurile începuseră de dimineață, dar Valerius aflase că, potrivit obiceiului, ultima luptă a zilei era și cea mai importantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
potrivit obiceiului, ultima luptă a zilei era și cea mai importantă, și avea loc după-amiaza târziu. El voia să vadă doar lupta aceea. — Skorpius, murmură, privind neliniștit zidurile. Skorpius... Numele acela îl înspăimânta. Grăbi pasul. Ajunse aproape alergând la intrarea amfiteatrului și își făcu loc printre oameni. Arena se ivi deodată în fața ochilor lui, tăindu-i respirația; era imensă, înțesată de oameni. În centrul arenei se aflau doi bărbați plini de sânge. Unul era în picioare și strângea în mână o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
răzbune pe Velunda, pentru că el nu era în stare s-o facă. „Sunt un laș“, se gândi. — E prima oară, nu? rânji grăsanul de lângă el. Valerius îl privi încruntat, fără să răspundă. — Da, e prima oară când vii într-un amfiteatru... Te-am văzut, știi? Îi recunosc imediat pe cei care vin pentru prima oară la munera. Se tem, ca și tine. Păreai un șoarece muiat în ulei când ai văzut cum îi tăiau beregata lui Rubrus. Eu am pariat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
văzu că se sprijinea cu o mână de balustradă, iar cu cealaltă flutura o batistă albă. După o clipă, Vitellius lăsă batista să cadă și se auziră acordurile orgii și ale flautului. Spectacolul putea începe. O melodie gravă răsună în amfiteatru; mulțimea amuți. Cei doi gladiatori se înfruntau. Skorpius ridică brațul și îndreptă tridentul spre coiful galului. Salix respinse repede lovitura cu scutul și se aruncă înainte, încercând să înfigă pumnalul în piciorul adversarului. Skorpius sări într-o parte, ferindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mâini și lovi cu putere scutul lui Salix. Speriat, Valerius îl văzu pe acesta dând înapoi câțiva pași și căzând în nisip. Se ridică însă rapid și se repezi asupra uriașului, atacându-l la cap cu scutul ridicat. În liniștea amfiteatrului, impactul marginii scutului cu țeasta lui Skorpius răsună sinistru. Uriașul abia dacă se clătină. Pe gură îi țâșni un șuvoi de sânge, care i se prelinse pe piept. — Salix! strigă entuziasmat Valerius, ridicându-se. — Pe Marte, s-a terminat deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se prăbuși, chircindu-se de durere. Cu fața în nisip, urla, acoperit de sânge. Mulțimea aștepta să vadă cum i se taie gâtul, pentru că, într-un mod cu totul neașteptat, Skorpius, și nu Salix avea să fie victima sacrificată în amfiteatru. Unii începură să scandeze numele lui Salix. Alții li se alăturară. — Salix! strigă Valerius cât putu de tare. Salix! Nu-i venea să creadă că prietenul său era încă în picioare, în ciuda rănii, nu-i venea să creadă că stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
medic și două ajutoare veniră și-l obligară pe Skorpius să se ridice, apoi se ocupară de Salix. Îi scoaseră coiful. Valerius contemplă înspăimântat chipul palid al prietenului său și nisipul îmbibat de sânge. Îl văzu pe Salix deschizând ochii. Amfiteatrul se cufundase într-o liniște ireală. Flautele și orga tăcuseră. Mulțimea îi privea pe cei doi gladiatori: Salix întins pe pământ, Skorpius lângă el, cu pumnalul în mâna dreaptă. Salix se ridică încet, clătinându-se. Parcurse cu privirea tot amfiteatrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Amfiteatrul se cufundase într-o liniște ireală. Flautele și orga tăcuseră. Mulțimea îi privea pe cei doi gladiatori: Salix întins pe pământ, Skorpius lângă el, cu pumnalul în mâna dreaptă. Salix se ridică încet, clătinându-se. Parcurse cu privirea tot amfiteatrul, fără grabă, apoi îngenunche, își duse brațul stâng la spate și întinse mâna dreaptă cu degetul mare în față și celelalte în jos, spre infern. — Ce faci? gemu Valerius. Își cere moartea! exclamă grăsanul, agitat. E isteț Salix al tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]