1,306 matches
-
obraz încă o dată. —Și al doilea lucru? — Bunurile astea nu-i mai aparțin lui Chavel. Carosse chicoti din nou și se depărtă puțin de gard, cu mâna pe revolver, „pentru orice eventualitate“. — Iar eu am să-ți dau două răspunsuri, amice. Siguranța lui îl enervă pe Charlot care-i strigă de la distanță: Nu mai juca teatru. —Să știi că nu mi-a fost deloc greu să-i schimb părerea fetei și să o fac să accepte versiunea mea, spuse Carosse la fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
gustând cu mult altruism hazul întregii situații. Va trebui să-ți iei tălpășița, și încă repede, imediat. E supărată foc pe tine. Dar am convins-o să-ți dea trei sute de franci, leafa ta, așa că îmi datorezi șase sute de franci, amice. Și întinse mâna într-un gest grăitor. Și te-a lăsat să stai aici? întrebă Charlot fără a se apropia. — N-are încotro, dragul meu. Ea n-a aflat despre decretul din data de șaptesprezece... și nici tu, nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
mai fost vreodată o femeie curtată astfel?“. Iar răspunsul este da, Charlot, da. Întotdeauna e indicat să-ți cunoști foarte bine adversarul. Așa că Charlot întrebă pentru a treia oară: —La ce bun? Ce rost mai are? Am nevoie de bani, amice. Chavel trebuie să fie de acord să împartă cu mine. Altminteri ar fi mult prea urât din partea lui, după ce l-a escrocat pe frate și i-a furat viața. — Și chiar crezi că eu am să stau cu mâinile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Tripp. Uneori Tripp chiar se întreabă dacă nu cumva Stott însuși a condus o rețea fictivă, dar, firește, o asemenea presupunere nu poate dura mult. În prima seară petrecută împreună, Stott îl întreabă: —Ei, cum e pe-aici cu bordelurile, amice? Sper că ți-ai făcut ceva cunoștințe în domeniu. Tripp nu intrase în viața lui într-un bordel. Trebuie să mărturisească faptul că a cam neglijat capitolul bordeluri. De maximă importanță, amice! Orice om de afaceri aflat în trecere pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
întreabă: —Ei, cum e pe-aici cu bordelurile, amice? Sper că ți-ai făcut ceva cunoștințe în domeniu. Tripp nu intrase în viața lui într-un bordel. Trebuie să mărturisească faptul că a cam neglijat capitolul bordeluri. De maximă importanță, amice! Orice om de afaceri aflat în trecere pe aici se duce la bordel. Trebuie să ne ocupăm de ele. Tripp își petrece o noapte făcând, împreună cu Stott, turul orașului, se întoarce acasă la două după miezul nopții și dă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Hai să aflăm. Geraldine dă click pe numele lui și imediat pe ecran apare o altă căsuță. Căsuța se împarte în două. În jumătatea de sus e scris Tim@Londra, iar în cea de jos, mai mică, scrie Dulceață. — Bună, amice londonez, tastează Geraldine, și cuvintele apar în cutia mică de jos. Ce faci în LA Café? Apoi apasă pe RETURN, iar cuvintele dispar din căsuța de jos și apar în cea de sus, gata ca Tim@Londra să le citească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că, de fapt, n-au prea vorbit despre televiziune sau despre muncă. Că ea părea mult mai interesată de persoana lui, și că nu s-a simțit ca la un interviu, ci mai mult ca la o discuție cu o amică. Și voia să-l întrebe pe Richard dacă ăsta era un lucru bun sau rău. Și vrea să-i mai spună lui Richard cum, la sfârșitul „întrevederii lor“, Diana i-a strâns mâna și i-a zis: „Bine atunci, Ben
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
departe, pe tărâmul London Daytime Studios. Imediat ce-i spune la revedere lui Richard, pune mâna pe telefon și o sună pe Jemima, pentru că, nu-i așa, cine ar fi mai potrivită să asculte detaliile, dacă nu Jemima Jones, noua lui amică? ― Bună, Jemima e pe-acolo, vă rog? Vedeți doar cât de bine știe să vorbească. ― Îmi pare rău, a ieșit un pic. Să-i transmit ceva? ― Păi, da. Sunt Ben, de la serviciu. Dacă-i las numărul meu, îi poți spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
spune el, radiind de fericire. ― Da. E extraordinar, nu? ― Dar suntem acolo la treabă, Simon, și va fi o muncă a naibii de grea. Ben o imită înspăimântător de bine pe Diana, iar Simon se prăpădește de râs. ― Fii serios, amice, îi spune el. Interviul e într-o singură zi, după care păsărici și băutură în restul săptămânii. ― Simon, spune Ben pe un ton serios. Ești un tip pe gustul meu. Ben își petrece restul zilei încercând să rămână la fel de entuziasmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
el. Mai am doar de dat un telefon, mai spune, și pune mâna pe telefon, după care îi lasă Jemimei un alt mesaj. ― Cine-i tipa? întreabă Simon. ― Nu te-ar interesa, îi spune Ben zâmbind. Este doar o veche amică de-a mea, care e acum pe-aici. Când pune telefonul jos, îi apare brusc în minte imaginea clară a Jemimei, și așa își dă seama cât de mult vrea s-o vadă. Lasă mașina la hotel și merg pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Efimița joacă jocul lui Leonida). Spunându-și „bobocule”, „Mițule”, cei doi bătrâni își acordă o identitate ideală, care face posibilă comunicarea, inexistentă la acest nivel al plăsmuirilor minții între soții și soțiile celorlalte comedii. Singure, femeile nu au confidente și amice, așa cum au bărbații: Jupân Dumitrache îi are pe Ipingescu și pe Chiriac, Zaharia Trahanache îl are amic pe Tipătescu, iar pe Farfuridi și Brânzovenescu amici politici, Nae Girimea îl are pe Iordache. Ilustrativ sub acest aspect este tipul „servus” reprezentat
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
afla, printr-un lanț de prieteni, cozile importante de peste zi (unele se adevereau). Bunica bărbatului meu, posesoarea unui scaun pliant anume confecționat, se plasa de cu seară la cozile de carne din centru, în vreme ce soacra mea reușea să obțină de la amicele sale care lucrau la Avicola produse extrase ilicit (și tot mai periculos, spuneau ele) din fermă: ouă, ficat sau piept de pui. În scurta perioadă înainte să nasc (în care nu mă mai întorsesem la postul meu din Covasna), eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
cumplit preț de o oră și apoi se îndreptă către Piața Victor Gélu unde se întrunesc de obicei marinarii. Acolo îl revăzu pe Strickland moțăind cu capul sprijinit de piedestalul unei statui. Îi dădu un picior ca să-l trezească: — Hei, amice, vino să iei gustarea de dimineață cu mine, îi zise el. — Du-te naibii! îi răspunse Strickland. Am recunoscut vocabularul limitat al prietenului meu și m-am pregătit să-l privesc pe căpitanul Nichols drept un martor demn de încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
în care pronunța cuvântul "engleza". Jurig completă gândul său. - Ce vorbesc? Începu să râdă. - Ești tâmpit. Păru să-și dea seama de implicațiile vorbelor sale. Mârâi: - Se poate ca Discipolul să mă fi pus aici cu un tâmpit? Își reveni. - Amice, habar n-am cine ești, dar noi vorbim, tu și cu mine, yalestena. Și-ți zic eu că o brodești ca unul născut pe-aicea. Preț de câteva minute, Gosseyn abandonă conversația. Se duse la locul lui și se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
o privească, există neclarități în săptămânile ce vin? - Nu este nimic! răspunse ea. Ca și cum a fost suprimat totul. Viitorul este gol. - Poate, zise Discipolul cu glas potolit, dar încă sonor, pentru că Gosseyn este pe punctul de a muri. Adăugă numaidecât: - Amice, ai cinci secunde ca să te hotărăști. Cele cinci secunde se scurseră în tăcere. Gosseyn prevăzu trei feluri de atac. Mai întâi, Discipolul va încerca să utilizeze împotriva lui puterea navei lui Leej. Va descoperi foarte repede că nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Enro cel Roșu să guverneze galaxia. Enro, turbat, spuse: - O să mă ocup eu de Discipol, nu-ți face griji. - Ușor de spus. Poate oricând să intre și să-i omoare pe toți de aici. Uriașul scutură din cap. Părea înveselit. - Amice, zise, i-ai ascultat propaganda. Nu știu cum își fabrică umbra, dar am ajuns la concluzia de mult timp că restul este fizic ordinar. Asta înseamnă distorsoare, iar ca arme, energie. Numai două distorsoare în această clădire nu sunt sub controlul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
a cepei, ne descoperirăm amândoi mofturoși (sau că făcea pe mofturoasa ca să-mi placă). Amândoi nu reușirăm, ca ceilalți, să ne culcăm imediat. După o ezitare, în urma propunerii mele, se hotărî să meargă cu mine prin noapte. Din urmă, o amică ne vesti stupid: "Bine, o să vă spun mâine domnului profesor!" Pornirăm în întuneric și coborârăm la Argeș. Era liniște, aerul cu-rat, copacii lăsau umbre lichide. Argeșul tremura sprinten, luminând argintiu pietricelele. Atmosfera poetică, amândoi singuri, abia scoțând câte o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cap din partea autorului ca pentru domnul Jianu el să trăiască ca un om veritabil, și cel mai mic gest, cea mai mică vorbă - mai ales aici, căci e întovărășită de vâjâitul valurilor - pentru sufletul lui potolit ia aspecte catastrofale. Despre amica lui, madame Pitpalac, am o impresie nelămurită. Cel puțin nu o poți cântări de la prima vedere. Ioana mi-a reprezentat-o în două chipuri diferite. La București îmi vorbise des-pre ea, când îmi enumerase pe toți oamenii Cavarnei-Port, ca de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
nimic, să caut să explic fiecare gest, fiecare vorbă în toate chipurile posibile (chiar dacă nu ajung la realitate). Și Ioana încearcă să mintă uneori. În urma discuțiilor chinuite în care vede ce rău îmi făcuse mărturisirea ei sau în urma sfaturilor unei amice care susține, că sunt unele minciuni inofensive, dar necesare pentru pacea dintre un bărbat și o femeie, Ioana se hotărăște să procedeze și ea la fel. Dar spune minciuna cu atâta stângăcie, se contrazice așa de ușor, încît încercarea ei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
păru că de data asta nu era pură cochetărie feminină și că Geta avea să fie de-adevăratelea conștientă, acolo pe scenă, de-a lungul întregii scene de dans, de prezența lui în sală... Cuvintele? Da, erau deosebite... Buongiorno tristezza, amica della mia malinconia... Lui Paul i se puse un nod în gât dar, făcând un efort să și-l învingă, adăugă și versul următor: La strada la sai, facciamoci ancor oggi compania. Seamănă foarte mult cu româna, observă Geta încântată
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
vedea pe Geta dansând pe scenă, fosta sa colegă cu corp frumos și de o elasticitate a corpului ieșită din comun. Pe numele ei întreg: Georgeta... Melodia devenea o obsesie, de care Paul nu știa când o să scape... Buongiorno tristezza, amica della mia malinconia, La strada la sai, facciamoci ancor oggi compania... Oare abia în seara spectacolului avea să scape? Buongiorno tristezza Torniamo dove un giorno t'incontrai E dissi di lei: "Mi vuole ancora bene" E mi sbagliai!... Sau nici măcar
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
nici nu și-o mai amintea. Geta îl îndemnase să i-o fredoneze. Ce bine că refuzase. Îl pusese apoi să-i spună măcar cuvintele, sau, mă rog, câteva din ele, și pe acestea Paul și le amintea: Buongiorno tristezza, amica della mia malinconia... Era doar începutul. Își continuă drumul pe strada Lipscani, aproape pustie, care avea să-l scoată în Piața Sfântul Gheorghe, pe care avea s-o străbată în tăcere, afundându-se apoi în labirintul străduțelor vechi de dincolo de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
LCD al laptopului aflat pe colțul saltelei japoneze a lui Juniper din camera alăturată. — Păi, cred că e... e..., se bâlbâi Bull, furios pe sine pentru că nu reușise să găsească un corespondent pentru gluma ei facilă. — Absolut nimic. Asta-i, amice. Absolut nimic. Hmmm, nu, cred că e excepțional și sexy, pe deasupra... (Sexy? se întrebă Bull. Cu pelvisul ăla ca un cărucior pentru cumpărături? Cu coapsele alea modelate prin injecție, la fel de subțiri ca gambele? Erau dezgustătoare, făceau genunchii să pară niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
am spus eu a doua oară. Pe Forty-Fifth. M-a dus exact unde am vrut. I-am dat cei doi dolari pe care i-i datoram, și încă doi în plus. Banii își schimbară stăpânii într-un mod grăitor. — Mulțumesc, amice, a spus el. — Să-ți fie de bine, i-am răspuns. Eu îți mulțumesc ție. * Stau pe patul din camera mea de hotel. Camera e excelentă. Nu am nimic de reproșat. E cât se poate de bună. Durerea care mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
eu sunt în căutare. De data asta vorbise Dawn. Sunt chiar foarte interesată de pornografie. — Ba nu ești, i-am răspuns. Și nici pornografia nu e interesată de tine. E în regulă, Leroy! Calmează-te, Leroy. Nu e nici o problemă, amice. Tocmai plecam. Uite banii. Ai tu grijă, Dawn. M-am ridicat în picioare, dar nici vorbă să-mi găsesc echilibrul. Scaunul pe care stătusem până atunci s-a răsucit ca o monedă. I-am făcut cu mâna femeii-jandarm - Da’ termină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]