6,246 matches
-
cărui nume apare de cele mai multe ori abreviat, T. (Excepțiile sunt puține, dar notabile. Atunci, T. devine pur și simplu Tudor, cum se întâmplă în capitolul care reconstituie un aprig dialog al acestuia cu Ion Negoițescu.). Atât cât e, romanescul din Amor intellectualis se datorează unei însemnări paterne pe care fiul o descoperă târziu și care pune într-o nouă lumină relația esteticianului cu puterea comunistă: „Trebuie să încep cu T. Răscolind prin hârtii, în zilele febrile care au urmat morții lui
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
ci și traiectoria intimă cuprinsă în ea) ar fi arătat cu totul diferit. N-ar mai fi fost un roman închegat al unei educații, ci un set de memorii oarecare, interesante sau mai puțin interesante exclusiv prin conținut. Ce are Amor intellectualis în plus față de alte bildungsromane de la noi ține de o coerență ideatică situată deasupra narațiunii propriu-zise. Din această cauză, mă îndoiesc că între derelicțiunea adolescentină (pe care Ion Vianu ar fi practicat-o asiduu) și studiile clasiciste ale aceleiași
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
iremediabil. După aceeași rețetă se petrece și episodul în care, pozând un pic, tânărul le mărturisește prietenilor pasiunea lui pentru un coleg de școală. Totul se va termina așa cum personajul își și dorise în sinea lui, cu un refuz amabil. Amor intellectualis. Romanul uunei educații e titlul, editorial complet, al acestei cărți. Fiecare cuvânt de aici promite enorm sub aspectul investigației sufletești. Și, vă asigur, nici unul nu-și calcă promisiunea.
Portretul lui T. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6208_a_7533]
-
rînd în rafinamentele poeziei zise de „notație" a steliștilor în frunte cu Aurel Rău. Un artifex pe aceeași nervură este și Ion Horea. Motivele toposului natal apar trecute printr-un joc al formei care însă nu e doar rezultatul unui „amor al cuvîntului", ci și al unei specifice discipline ardelenești. O manieră a lucrului „bine făcut". Verbele se rînduiesc cu migală, sintaxa e șlefuită, figura sonoră e controlată cu atenție. Sonetul devine veșmîntul unui spirit ordonat (Cartea sonetelor). Nu mai puțin
Un „centru al lumii“ by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6125_a_7450]
-
Un fel de mărunt Al. Capone sau Dillinger de periferie balcanică sordidă". Acest individ odios care ar fi „scriitorul român" e încărcat cu toate defectele de caracter imuabile ale nației căreia îi aparține: „egocentrismul și megalomania", „narcisismul virulent, vanitatea și amorul propriu ulcerat, care au făcut, fac și vor mai face adevărate ravagii", trăsături „eterne", imanente „unei specii cu reacții egolatre și vindicative, permanente și extrem de periculoase". O relevanță deosebită o are „pactul nescris al reciprocității": „Mircea Eliade declara fără nici o
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
se bucura de o strălucită recomandație), că mai înainte de aceasta, l-a debutat, pe la 17-18 ani, în Jurnalul literar, publicîndu-l ulterior în ziarul Națiunea, că l-a făcut asistent universitar. Modestul Marino îndreaptă împotri-vă-i un deget mînios, incriminîndu-l „de megalomanie, amor propriu și egocentrism «creator», de realizare cu orice preț a unei «opere»", căci ar fi acționat la autorul lui Șun „doar o psihologie megalomană globală". Sunt scoase în relief numai și numai compromisurile marelui înaintaș, ca și cum acestea i-ar anula
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
fratele mai mare al Sabinei, Arkadiusz Jankowski (Lukasz Konopka). Și aici, revalorizarea simbolică a gesturilor sare în ochi. Bunica propune foarte serios ca oasele trădătorului să fie puse în propriul sicriu când va fi înmormântată, iar Sabina va păstra copilul amorului frugal, botezat Marek după dorința tatălui, băiat care ajuns la vârsta tatălui îi seamănă leit, fiind jucat de același actor. Pentru acest tânăr a fost confencționată o ficțiune eroizantă cu un tată ucis în beciurile poliției secrete. Și de data
Reversul medaliei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6157_a_7482]
-
poate întinde într-un pomelnic lung și copios, de aceea e mai nimerit să reținem că fiecare imbold de ponegrire își găsește un antidot pe măsură, nici una din porniri neavînd pînă la urmă cîștig de cauză. E ca într-un amor atroce în care pasiunea cere neapărat gustul schingiuirii, pentru ca apoi maltratarea să capete treptat o tentă voluptuoasă. E tare urît Bucureștiul și e greu de mistuit, dar altul ca el nu-i de găsit. Pe deasupra, ținînd seama de cîte rele
Reședința domnească by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6166_a_7491]
-
că, abordându-l așa, conjunctural, nu greșim prea mult. Fiindcă Nimic nu e doar una din cărțile poetului Mircea Cărtărescu, ci, dacă îi dăm crezare, ultima carte de poezie a celui care a scris din Faruri, vitrine, fotografii, Poeme de amor, amintitul deja Totul și, desigur, Levantul. Față de acestea, e altceva. Nicăieri n-a făcut Mircea Cărtărescu o mai frumoasă poezie despre nostalgia propriei poezii. Regiile sofisticate ale citatului cultural (pe care, nu mă îndoiesc, destui malițioși se așteptau să le
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
entuziasmului care devine spirit critic. Planurile lor rodesc într-o lume frumoasă, cu case deschise și vacanțe cu spor la gânduri. Nu, însă, fără dușmani. Profesorimea Iașilor, stârnită de faima lui Maiorescu, îi coace un proces monden, pe seama unui pretins amor cu o guvernantă de la Școala de Fete. Împrejurarea e picantă, cu atât mai mult cu cât printre martore se află și d-ra Câmpeanu, viitoare Micle, pusă să răspundă ce e amorul. Însă Iacob Negruzzi nu are pana rea a lui
Câțiva prieteni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4899_a_6224]
-
Maiorescu, îi coace un proces monden, pe seama unui pretins amor cu o guvernantă de la Școala de Fete. Împrejurarea e picantă, cu atât mai mult cu cât printre martore se află și d-ra Câmpeanu, viitoare Micle, pusă să răspundă ce e amorul. Însă Iacob Negruzzi nu are pana rea a lui Sion, de pildă, necum șarja lui Caragiale, așa că tratarea temei e pur romantică. Pe Maiorescu îl copleșesc, ca la un semn, necazurile - e demis din toate funcțiile și fără mijloace de
Câțiva prieteni by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/4899_a_6224]
-
lui Purcărete de la Craiova, un spectacol care, cred, a re-definit-o, alungîndu-i orice tentație a inerției. Și în Veta din O noapte furtunoasă montată recent de Mircea Cornișteanu la Teatrul Național din Craiova, și în spectacolulcoupé după Cehov, Două povești de amor, tot în regia lui Cornișteanu, la Arcub, și în Beth din această Cină cu prieteni Cerasela Iosifescu are anvergură și strălucire. Mi se pare că Vlad Zamfirescu în Tom, neliniștitul bărbat din piesă care decide să iasă dintr-un șablon
Un puzzle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4902_a_6227]
-
angajament face să transpară tot mai mult falsitatea și imoralitatea ei. Dacă sexualitatea constituie liantul în relația cu Roman, o formă de spiritualitate și o altă serie de valori devin expresia relației cu Adam. Regizorul alege, din nou, contrastele expresive, amorul cu fostul boxeur este brutal, pătimaș, cu năbădăi, pe când cel cu profesorul este stilizat, eterat, încărcat de tandrețea pe care diferența de vârstă o subliniază sensibil. În primul caz, relația este ierarhică, bazată pe dominație și supunere, suprimând orice libertate
Secera și trandafirii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5261_a_6586]
-
caz și îmi dau duhul” ( În lipsa ei). Alteori, după zeci de versuri banale și de repetiții fastidioase, survine ca din întîmplare cîte o turnură metaforică ingenioasă. Iubita este „dulce minune” ori „îngerul meu cel de viață”, iar o definire a amorului, una între multe altele, aparține unui poet adevărat. Cine-i Amoriul ilustrase latura epidermică a atracției reciproce; în celebrul Amoriul din prieteșug, suflul metaforic ne transportă în sfera poeziei propriu-zise. Am iubit, auziți inimi, cuvîntul vostru cel mare/ Ce vă
Părintele (re)găsit al poeziei românești Costache Conachi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5270_a_6595]
-
o prăvălioară în Buzău, după care s-a gândit că ar fi bine să o ia spre munți. Era înăltuț, subțirel și plăcut ochiului. S-a cununat cu Maria (Marghioala), fiica unor oameni înstăriți din Pârscovul de Jos, loviți în amorul propriu de dragostea neașteptată față de un mocan cam motolog și cu lacăt la gură. Voicu nu a ajuns întâmplător la Pârscov, cum s-ar putea crede. De mai mulți ani se afla aici unchiul Nedelea (n. 1760) și vărul Stan
Vasile Voiculescu – noi contribuții biografice by Gheorghe Postelnicu () [Corola-journal/Journalistic/5285_a_6610]
-
creți. Unda bea cu voluptate Corpul ei amăgitor; Ea o sparge și o bate; Face spumă din picior” (Se scaldă). În pan-erotismul care vibrează universal, voluptatea peisajului se transmite corpurilor, iar poetul nu se sfiește să descrie și un amor lesbic, de fervoare intensă: „Dilrubam învăluită D-al ei păr desfătător, Ca o dulce stea sub nor, Într-o lespede-nflorită Se prevede cu amor. Lîngă dînsa o fecioară, Cu ochi dulci și amoroși, O sărută, o devoară Cînd pe
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
universal, voluptatea peisajului se transmite corpurilor, iar poetul nu se sfiește să descrie și un amor lesbic, de fervoare intensă: „Dilrubam învăluită D-al ei păr desfătător, Ca o dulce stea sub nor, Într-o lespede-nflorită Se prevede cu amor. Lîngă dînsa o fecioară, Cu ochi dulci și amoroși, O sărută, o devoară Cînd pe lunga-i cosicioară, Cînd pe sînii grațioși. Dilrubam, îndestulată, Cere pace, se predă Cu gurița-i parfumată Ce învingătoarea fată Cu căldură sărută” (Dilrubam). Unirea
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
alături de comparațiile care ocupă o arie semantică redusă; iar rarele metafore sunt aproape toate in praesentia, explicite: „Ești moartă! stea a serii, o, diamant sublim. Acolo anii vieții și orile ce zbor Tac și exal plăcerea etern din sînul lor. Amorul este fraged, suav, curat, divin. El nu cunoaște lacrimi, e ideal, sublim. Tu, ploaie de lumină și rază-mbălsămită Ești o planetă nouă, o, dulcea mea iubită”. (La Y.) Se vede că tema poeziei de debut l-a obsedat pe poet
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
a reprezentat-o inventarea unui „limbaj al pasiunii”, inexistent pînă atunci la noi; eșecul lui Bolintineanu în inventarea lui a însemnat și eșecul literar al romanelor sale. Modul în care personajele dialoghează, în care își fac unul altuia declarațiile de amor ori de ură, în care își rostesc monologurile interioare, în care își scriu scrisorile este de un comic involuntar, adînc și fascinant. Își dau aici întîlnire neologisme neasimilate, termeni exaltați, diminutive în cascadă, superlative, cuvinte considerate de Bolintineanu „poetice” în
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
admiră-le, sufletul meu! Știu că sunt frumoasă, sunt ferice că sunt frumoasă, pentru că poci cu frumusețele mele a-ți crea momente de fericire. - O, suflete sublim de femeie! strigă Alexandru. Este adevărat dar că tu ești o flacără de amor sub o formă grațioasă, destinată s-o consume! consumă dar forma și arde totodată șirul zilelor mele, o, Elena mea!” (Elena, Întoarcerea la Fănești). Și tot așa, pagină după pagină, capitol după capitol. Dacă ar fi fost compuse în versuri
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
fostul imperiu sovietic cu destrămarea „narațiunii sovietice tutelare, care a produs o formă distinctă de conformism dar și o formă distinctă de dizidență”12. Locul unor asemenea narațiuni tutelare a fost luat de un amestec de poziții ideologice în care „amorul postcomunist cu Vestul”13 coexistă cu o formă de naționalism revenit la viață, o noțiune de capitalism de piață de secol XIX se suprapune cu neîncrederea în consumismul de masă, iar modurile suprapolitizate ale producției culturale viețuiesc alături de estetismul radical
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
pe la mijlocul revistei, aflăm, cu semnul exclamării, că „Lenin a fost homosexual!”. Dovezile vin (exclusiv) sub forma unor scrisori intime despre „fundul marxist” al lui Ilici semnate de Zinoviev, viitorul șef al Cominternului, chiar în anii tulburi ai Revoluției din Octombrie, amorul fiind curmat de soția lui Lenin, apoi de boala acestuia. Bucuria Noii Drepte - doi dintr-o lovitură. Textul e preluat din cotidianul bulgar „Trud” („Munca”) și, judecând după consistența, documentarea și coerența sa, putem răsufla ușurați, cum se obișnuiește la
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5459_a_6784]
-
la acest premiu, și a subliniat importanța acestor premii pe care Uniunea Scriitorilor le acordă de multă vreme, totdeauna cu bună credință. Premiile speciale le-au revenit lui Andrei Oișteanu și lui Ion Vianu pentru Narcotice în cultura română, respectiv Amor intellectualis. Romanul unei educații. Andrei Oișteanu a afirmat că o carte cu un asemenea titlu nu avea cum să treacă neobservată, dar exista riscul la ea să se bucure de mai mare succes de public decât de critică, aceasta însemnând
Festivitatea de decernare a premiilor USR pe anul 2010 by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5463_a_6788]
-
Cosmin Ciotloș Despre Ion Vianu s-a scris destul de mult în ultimii ani. Mai cu seamă după apariția covârșitorului Bildungsroman, care este Amor intellectualis. Recenzii, cronici, studii, eseuri. Câteva dintre ele, de mare finețe. Între toate, însă, nici un portret convingător. Nimic care să scoată la aer curat, din magma paginilor, omul, și, o dată cu omul, bineînțeles, stilul. Să fie un defect de metodă al
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
și rostul vieții lor din cele mai lămurite.” Azvârlit în „vuietul enorm al secolului”, tânărul provincial descoperă treptat Bucureștiul ca pe un veritabil catalog al opțiunilor erotice, experimentate direct sau prin persoane interpuse : libertinajul (Lilica Mavrogheni), camaraderia amoroasă (Voicuța Mănescu), amorul tarifat („contesa” Irma Caraczony), voyeurismul (madam Matilda), fetișismul (prințul Raoul Ypsilant), mariajul (Georges Radu Șerban- Alba), adulterul (Tudor Buzescu- Alba), șantajul sentimental (Preda Buzescu-Alba). În toate variantele, Celălalt apare ca un rival sau ca un simplu partener de joc și
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]